Inerţie

O proprietate caracteristică pentru toate corpurile este inerţia. Redăm formularea definiţiei inerţiei din manualele de fizică: „Proprietatea de inerţie, proprie tuturor corpurilor, constă în aceea că toate corpurile au nevoie de un anumit interval de timp pentru a-şi schimba viteza” pag. 51¹³. Sau: „Proprietatea corpului de a-şi păstra starea de repaus sau de mişcare rectilinie în care se află, atâta timp cât nu este supus unor acţiuni exterioare, este numită inerţie” pag. 22¹⁴. Ori: „Proprietatea corpului de a-şi păstra viteza în lipsa unor acţiuni din partea altor corpuri se numeşte inerţie” pag. 30¹⁵. Formularea definiţiei inerţiei este corectă, însă, după părerea mea această definiţie ar putea fi formulată mai succint şi anume: proprietatea corpului de a-şi păstra starea iniţială se numeşte inerţie. Starea iniţială a corpului poate să fie: stare de repaus sau stare de mişcare liberă, adică în lipsa forţelor.

Temperatură

În ştiinţa actuală definiţia temperaturii este formulată astfel: „Temperatura – măsură a energiei cinetice medii a moleculelor” pag. 74¹⁶. Consider că nu este corect să întrebuinţăm cuvântul «molecule» deoarece ştiinţa sec. XX a făcut lumină în această privinţă, mai ales că între molecule şi electroni este o deosebire foarte mare. „Divizarea moleculelor în atomi se numeşte reacţie chimică de descompunere” pag. 38¹⁷.

Sau: „Temperatura este o mărime fizică fundamentală ce caracterizează starea termică a unui corp sau a unui sistem de corpuri aflate în echilibru termic” pag. 7¹⁷. Această definiţie, aparent „explică” starea termică a corpurilor lichide şi gazoase, însă în nici un caz nu poate explica starea termică a corpurilor solide. Nu este corect să afirmăm că moleculele corpurilor solide posedă energie cinetică (ex. sticla, diamantul, etc.).

Până în prezent pentru ştiinţa actuală «căldura» este încă un mister deoarece nu dă un răspuns adecvat ce-i aceea temperatură. Argumentez: „Иногда, к сожалению, и до сих пор говорят о «тепловой энергии» тела. Более горячее тело обладает большим запасом «тепловой энергии», чем холодное, и может передавать последнему часть её до установления теплового равновесия. Это уже некоторый «прогресс»: тела обмениваются не какой-то «тепловой жидкостью», «теплородом» или «количествами тепла», а «тепловой энергии». Но что это за «тепловая энергия»? Какова её природа? Поскольку на эти вопросы ответа не находится, «тепловая энергия» остаётся лишь новой словесной конструкцией, не обнаруживающей никакого физического смысла” pag. 159¹⁸. Comentariile sunt inutile.

Definiţia temperaturii nu-i corectă deoarece se observă clar o abordare superficială. Definiţiile pe care se construieşte fizica trebuie să fie formulate cât mai concis, dar şi să dezvăluie în totalitate esenţa. De aceea propun o nouă definiţie: temperatură – mărime fizică ce caracterizează indirect viteza de mişcare a electronilor în jurul nucleului atomic. Cu cât viteza de rotaţie a electronilor în jurul nucleului este mai mare, cu atât şi temperatura are valori mai mari, şi invers – cu cât viteza de rotaţie a electronilor este mai mică, cu atât şi temperatura are valori mai mici, până la zero grade absolut unde nu-i mişcare. Această mişcare de rotaţie a electronilor în jurul nucleului atomic este energia termică internă variabilă a corpului respectiv absorbită sau cedată mediului înconjurător conform legii echilibrului.

Menţionez că nu toţi înţeleg corect noţiunea de energie termică – temperatură – se mai comit şi unele greşeli chiar şi în zilele de astăzi: „Ceainicul fierbinte are o masă mai mare decât cel rece; însă această diferenţă nu poate fi constatată chiar şi cu ajutorul celei mai sensibile balanţe” pag. 128¹⁹. Această afirmaţie ne dovedeşte că energia termică (temperatura) este concepută ca un fluid invizibil, ca materie, concepţii ale trecutului depărtat. Consider că ar trebui de făcut corectările de rigoare pentru că fizica este o disciplină exactă.