3.Strategia didactică
Definiție:
Strategia didactică reprezintă ansamblul metodelor, procedeelor didactice, mijloacelor de învățământ și formelor de organizare a activității educaționale, care vizează construirea experiențelor de învățare.
Clasificări ale strategiilor didactice
Cea mai cunoscută clasificare a strategiilor didactice se realizează în funcție de gradul de dirijare a învățării:
- strategii algoritmice (riguros dirijate)
- semialgoritmice (de învățare semiindependentă)
-euristice (de învățare independentă)
-----2-----
1.Formele de organizare a procesului de învățământ
Formele de organizare a procesului instructiv-educativ reprezinta structura organizatorica, respectiv cadrul organizatoric de desfasurare a activitatilor educationale formale si neformale, ansamblul modalitatilor specifice si operationale de derulare a acestui proces.
Formele de organizare a procesului de învățământ
1) Dupa ponderea activitatii (frontale, individuale sau pe grupe):
1.1.) Activitati frontale (în care predomina actiunea frontala): lectii; seminarii; cursuri universitare; activitati în laboratoare scolare, în cabinete scolare, în ateliere scolare, în sala de sport; vizite didactice; excursii didactice; vizionari si analizari de spectacole.
Formele de organizare a procesului de învățământ
1.2.) Activitati grupale (în care predomina actiunea grupala): cercuri scolare pe materii (realizate pe discipline de studiu sau interdisciplinar); consultatii si meditatii (cu scop de recuperare, stimulare, dezvoltare); vizite în grupuri mici (microgrupuri); întâlniri cu specialisti, oameni de stiinta, oameni de cultura, scriitori s.a.; dezbateri; concursuri; sesiuni de comunicari stiintifice si referate; cenacluri; serate literare si muzicale; editari de reviste scolare.
Formele de organizare a procesului de învățământ
1.3.) Activitati individuale (în care predomina actiunea individuala): activitati independente; studiul individual; studiul în biblioteca; efectuarea temelor pentru acasa; elaborarea de compuneri, eseuri, referate si alte lucrari scrise; întocmirea de portofolii; efectuarea de lucrari practic-aplicative si de lucrari experimentale; rezolvari de exercitii si probleme; rezolvari de situatii-problema; lectura de completare; lectura suplimentara; elaborarea de proiecte, de modele, de materiale didactice, de planuri de lucrari; pregatirea si sustinerea unor comunicari stiintifice, pregatirea pentru examene
Formele de organizare a procesului de învățământ
2) Dupa tipul de metode didactice predominante:
2.1.) Activitati care au la baza metode de comunicare (în care predomina metodele de
comunicare): lectii; prelegeri; dezbateri; consultatii.
2.2.) Activitati care au la baza metode de cercetare (în care predomina metodele de cercetare): activitati în cabinete scolare; studiul în biblioteca; vizite didactice; excursii didactice.
Formele de organizare a procesului de învățământ
2.3.) Activitati care au la baza metode experimentale (în care predomina metodele experimentale): activitati în laboratoare scolare; efectuarea de lucrari practic-aplicative, de lucrari experimentale, de proiecte.
2.4.) Activitati care au la baza metode aplicative (în care predomina metodele aplicative): efectuarea de lucrari practic-aplicative, activitati în ateliere scolare, pe lotul scolar, în sala de sport.
Formele de organizare a procesului de învățământ
3) Dupa locul de desfasurare:
3.1.) Activitati organizate în mediul scolar (fie în clasa, fie în afara clasei, sub îndrumarea colectivului didactic al scolii, în afara orelor prevazute de orar, pentru a aprofunda pregatirea realizata în timpul lectiilor): lectii (permanente sau facultative); activitati în cabinete, laboratoare si ateliere scolare; activitati independente; învatarea independenta în scoala; studiul individual; cercuri scolare pe discipline de studiu; meditatii si consultatii; observatii în natura sau la "coltul viu"; efectuarea temelor pentru acasa; întâlniri cu personalitati din domeniul stiintei,tehnicii, culturii, artei s.a.; jocuri si concursuri pe diferite teme; cenacluri; serbari scolare.
Formele de organizare a procesului de învățământ
3.2.) Activitati organizate în mediul extrascolar/ activitati conexe (organizate de colectivul didactic al scolii sau de institutii din afara scolii: teatre, case de cultura, cluburi, organizatii sportive, tabere s.a., într-un cadru institutionalizat, situat în afara scolii, respectiv a
sistemului de învatamânt): activitati în cercuri tehnice; activitati de club; manifestari stiintifice în biblioteci; case de cultura etc.; tabere judetene, nationale, internationale; emisiuni radio si T.V.; vizionari de expozitii, spectacole, filme etc.; vizite; excursii; drumetii; turism s.a.
Formele de organizare a procesului de învățământ
4) Dupa formele educatiei cu care se coreleaza:
4.1.) Activitati educative formale - în cadrul carora, fluxul informational este sistematic, bogat în influente educative, programat, dirijat, iar evaluarea este continua si sistematica, ea vizând atingerea finalitatilor educationale prestabilite.
4.2.) Activitati educative nonformale/ neformale - în cadrul carora, influentele educative sunt structurate, organizate si institutionalizate, dar desfasurate în afara sistemului de învatamânt; aceste activitati se caracterizeaza printr-o mai mare varietate si flexibilitate, ele oferind o mai buna posibilitate de pliere pe interesele, abilitatile si optiunile particulare ale elevilor.
Formele de organizare a procesului de învățământ
4.3.) Activitati informale cu valente educative - în cadrul carora, fluxul informational este eterogen, aleatoriu, neorganizat, nedirijat si nesistematic. Liberatatea de actiune a educatului este si mai mare, însa, în marea majoritate a situatiilor, achizitiile dobândite sunt aleatorii, neselectate si neorganizate, dobândite involuntar, ca urmare a trairii unor experiente de viata.
Formele de organizare a procesului de învățământ
5. Din punctul de vedere al constructiei curriculum-ului, activitatile educationale pot fi:
curriculare - sunt legate de curriculum-ul-nucleu/ trunchiul comun sau de curriculum-ul la decizia scolii, fiind formulate explicit sau sugerate în programele scolare
extracurriculare - realizate la optiunea cadrului didactic si a elevilor (de exemplu: serbari scolare, excursii, vizite etc.).
Lecția
Lectia este o forma de activitate care se desfasoara într-un cadru formal (de obicei în sala de clasa), sub conducerea unui cadru didactic,într-un interval de timp precis determinat (de obicei 50 de minute), pe baza cerintelor cuprinse în programa scolara si potrivit orarului scolar.
Prin intermediul acesteia, o cantitate de informatii este perceputa si asimilata activ de elevi într-un timp determinat, pe calea unei activitati intentionate, sistematice
Categorii si variante de lectii
Categoria/ tipul de lectii semnifica un anumit mod de construire si realizare a lectiei, determinat de obiectivul fundamental urmarit, care reprezinta factorul constant al lectiilor; ea reprezinta o abstractizare si o generalizare a elementelor comune mai multor lectii.
Altfel spus, categoria/ tipul de lectii reprezinta un grup de lectii constituite ca unitate de structura în functie de obiectivul fundamental.
Categorii si variante de lectii
Lecția de transmitere și asimilare de noi cunoștințe
Lecția de formare de priceperi și deprinderi
Lecția de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor și priceperilor
Lecția de verificare și control
Lecția mixtă
Repere metodice în organizarea si desfasurarea lectiei
Reusita unei lectii este conditionata de reunirea urmatoarelor cerinte psihopedagogice si metodice:
• cunoasterea cât mai profunda a personalitatii elevilor: nevoile si asteptarile lor educationale, nivelul de pregatire, experienta lor cognitiva - teoretica si practica, profilul de inteligenta, stilurile de învatare, capacitatile si competentele de activitate în grup, cooperativa, de activitate independenta etc.
• îmbinarea influentelor educative formale cu cele neformale si informale
Repere metodice în organizarea si desfasurarea lectiei
• structurarea si esentializarea continuturilor functie de anumite concepte fundamentale, astfel încât sa se sprijine cât mai mult întelegerea si învatarea noului în clasa
• valorificarea metodelor de învatamânt în directia activizarii elevilor
• utilizarea unor sisteme de mijloace de învatamânt care sa sprijine întelegerea, aplicarea noului, fixarea, aprofundarea, esentializarea, conceptualizarea, abstractizarea, transferul s.a.m.d.
• îmbinarea formelor de organizare a activitatii elevilor
• realizarea unui feed-back ameliorativ continuu si a unei evaluari continue, formative si formatoare.
2. Clasificarea formelor de organizare a activitatii elevilor
a) Organizarea frontala a activitatii elevilor (care presupune îndrumarea si controlarea activitatii tuturor elevilor din clasa, simultan)
b) Organizarea individuala a activitatii elevilor (poate fi organizata în mai multe variante: cu sarcini de instruire comune pentru toti elevii, cu sarcini de lucru diferentiate pe grupe de nivel sau cu teme diferite pentru fiecare elev.
c) Organizarea pe grupe a activitatii elevilor
(Grupele sunt alcatuite, de obicei, din 3-8 elevi si pot fi omogene sau eterogene)
2. Clasificarea formelor de organizare a activitatii elevilor
d) Organizarea în binoame/ grupuri diadice a activitatii elevilor (presupune activitatea acestora în perechi)
e) Organizarea combinata a activitatii elevilor (se refera la îmbinarea formelor prezentate mai sus, functie de obiectivele operationale urmarite si de caracteristicile concrete ale contextelor educationale).
---1---
Didactica - știință pedagogică fundamentală
Semnificatia conceptului Didactica se afla în termenii grecesti:
- didaktike = arta învatarii;
- didacktikos = instruire, predare;
- didaskein = a învata;
- didasko = învatare, învatamânt.
Termenul a fost consacrat în literatura pedagogica gratie lucrarii Didactica Magna, publicata în 1632 de catre Jan Amos Comenius.