2. Contractul individual de muncă

1. Dispoziţii generale

2. Încheierea, conţinutul şi executarea contractului

3. Modificarea contractului individual de muncă

4. Suspendarea contractului individual de muncă

5. Încetarea contractului individual de muncă

1. Dispoziţii generale 3

Contractul individual de muncă este înţelegerea dintre salariat şi angajator,

prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o anumită specialitate, calificare sau funcţie, să respecte regulamentul intern al unităţii, iar angajatorul să-i plătească la timp şi integral salariul, să-i asigure condiţiile de muncă prevăzute de legislaţia muncii, de contractul colectiv de muncă şi de înţelegerea părţilor.

Deci semnele distinctive ale contractul individual de muncă sunt :

a) prestarea muncii de un anumit fel

b) subordonarea lucrătorului ordinii interioare a muncii de la unitate

c) retribuirea muncii conform salariilor tarifare sau salariilor de funcţie

Există următoarele trăsături caracteristice ale contractul individual de muncă :

a) este un act juridic dintre două persoane (salariatul şi angajatorul)

b) dă naştere la drepturi şi obligaţii reciproce între părţi

c) se încheie printr-un simplu acord de voinţă a părţilor

d) are drept obiect salariul

e) are un caracter personal (cel angajat nu-şi poate efectua atribuţiile prin alte persoane)

f) se execută succesiv.

Deci părţile contr. indiv. de muncă sunt salariatul şi angajatorul. În calitate de angajator poate fi atât persoana juridică, cât şi persoana fizică.

Persoana fizică dobândeşte capacitatea de muncă la împlinirea vârstei de 16 ani. Ea poate încheia un contr. ind. de muncă şi la 15 ani, dar numai cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, dacă munca nu-i va pereclita sănătatea, dezvoltarea, instruirea şi pregătirea profesională.

Se interzice :

a) încadrarea în muncă a persoanelor de până la 15 ani

b) a persoanelor care prin decizia instanţei de judecată este privată de dreptul de a ocupa sau exercita anumite funcţii

c) refuzul neîntemeiat de angajare în muncă. În caz de refuz, el poate fi contestat în instanţa de judecată

d) orice limitare în drepturi la încheierea contractului în dependenţă de sex, etnie, religie, domiciliu, opţiune politică şi origine socială.

4

2. Încheierea, conţinutul şi executarea contractului

Contractul individual de muncă se încheie în formă scrisă în baza negocierilor dintre părţi. Se întocmeşte în două exemplare, se semnează de ambele părţi şi se înregistrează, aplicându-se ştampila unităţii. Un exemplar se înmânează salariatului, iar celălalt se păstrează la angajator.

La încheierea contr. indiv. de muncă persoana care se angajează prezintă următoarele documente :

1. buletinul de identitate

2. livretul militar

3. diploma de studii, cerificatul de calficare

4. certificatul medical

5. carnetul de muncă (p-u munca prin cumul nu este necesar).

Se interzice : angajatorului să ceară alte documente decât cele prevăzute de

Codul muncii.

Conţinutul contractul individual de muncă include totalitatea drepturilor şi obligaţiilor ce le revin părţilor. Ele sunt determinate de părţi şi prevăd :

1) datele de identificare ale angajatorului

2) numele şi prenumele salariatului

3) durata contractului

4) data începerii muncii, de când contractul intră în vigoare

5) atribuţiile funcţiei

6) riscurile specifice funcţiei

7) drepturile şi obligaţiile părţilor

8) condiţiile de retribuire a muncii (salariul funcţiei sau cel tarifar şi suplimentele, premiile şi ajutoarele materiale)

9) compensaţiile şi alocaţiile pentru munca prestată în condiţii grele, vătămătoare sau periculoase, în timp de noapte

10) locul de muncă

11) regimul de muncă şi de odihnă

12) perioada de probă, după caz

13) durata concediului de odihnă anual

14) condiţiile de asigurare socială şi medicală

Se interzice : stabilirea pentru salariat a unor condiţii sub nivelul celor prevăzute

de actele normative în vigoare şi de contr. colectiv de muncă.

Contractul individual de muncă poate să prevadă şi clauza de confidenţialitate, prin care părţile convin că, pe durata contractuui şi timp de cel mult trei luni (un an pentru cei care au deţinut funcţii de răspundere) după încetarea acestuia, să nu divulge date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în perioada executării contr. indiv. de muncă.

5

La solicitarea angajatorului, contr. indiv. de muncă poate stabili o perioadă de probă, pentru verificarea aptitudinilor profesionale ale salariatului :

a) de cel mult 3 luni pentru toţi angajaţii

b) de cel mult 6 luni pentru persoanele cu funcţii de răspundere

c) de cel mult 15 zile calendaristice pentru muncitorii necalificaţi

Pe durata contr. indiv. de muncă nu poate fi stabilită decât o singură perioadă de probă.

Se interzice aplicarea perioadei de probă pentru :

1) tinerii specialişti, absolvenţii şcolilor profesionale polivalente şi ai şcolilor de meserii

2) persoanele în vârstă de până la 18 ani

3) persoanele angajate prin cumul

4) persoanele transferate de la o unitate la alta

5) femeile gravide

6) invalizii

7) persoanele alese în funcţii elective

8) persoanele angajate în baza unui contr. indiv. de muncă cu o durată de până la 3 luni.

După încheierea contractului, angajarea în muncă se legalizează prin ordinul patronului, care trebuie adus la cunoştinţa salariatului sub semnătură, în termen de 3 zile lucrătoare de la data semnării contr. indiv. de muncă. Salariatul are dreptul să ceară o copie a ordinului.

Importanţa juridică a ordinului de angajare în muncă constă în aceea că el este documentul principal care determină statutul juridic al salariatului în structura colectivului de muncă, serveşte ca bază juridică pentru efectuarea calculelor de salarizare.

În ordin trebuie să fie arătată denumirea exactă a muncii (funcţiei) la care este angajat salariatul, precum şi mărimea salariului.