Izvoarele dreptului civil

Prin izvor de drept civil înţelegem forma specifică de exprimare a normelor juridice de drept civil, adică actul normativ.

Notă : Izvoare ale dreptului civil pot fi numai actele normative.

În cadrul sistemului de izvoare ale dreptului civil, actele normative sunt plasate într-o ierarhie strict determinată, ce corespunde ierarhiei organelor de stat emitente ale actelor normative.

În categoria izvoarelor dreptului civil intră :

1. Constituţia R. Moldova

2. Codul civil (adoptat la 6 iunie 2002)

3. Legile ordinare ale Parlamentului

4. Decretele Preşedintelui R. Moldova

5. Hotărârile Guvernului

6. Deciziile organelor autoadministrării locale

2. Subiectele dreptului civil

Subiecte, adică părţi ale raportului de drept civil, pot fi numai oamenii priviţi

individual sau organizaţi în colectivităţi, constituite în condiţiile legii.

Omul în sine însă nu este subiect de drept, dacă din punct de vedere al dreptului nu i se recunoaşte şi nu i se atribuie această calitate, adică i se dă capacitatea de a fi subiect de drept, numită – capacitatea juridică.

Capacitatea juridică civilă, la rândul său, este compusă din capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu.

Capacitatea de folosinţă presupune aptitudinea persoanei (fizice sau juridice) de a avea drepturi şi obligaţii.

Ea este condiţionată de simpla existenţă a persoanei.

Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea persoanei (fizice sau juridice) ca prin acţiunile sale să-şi dobândească drepturi şi să-şi asume obligaţii.

Astfel, capacitatea de exerciţiu este condiţionată nu numai de existenţa persoanei, ci şi de posibilitatea acesteia de a aprecia în mod conştient însemnătatea şi consecinţele acţiunilor sale.

5

PERSOANA FIZICĂ (art. 17-54)

Persoana fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi şi de obligaţii civile.

Capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii civile, adică capacitatea de folosinţă, se recunoaşte în măsură egală tuturor persoanelor fizice.

Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice apare în momentul naşterii şi încetează o dată cu moartea persoanei.

Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice este aptitudinea persoanei de a dobândi prin fapta proprie şi de a exercita drepturi civile, de a-şi asuma personal obligaţii civile şi de a le executa.

Există mai multe categorii de capacitate de exerciţiu a persoanei fizice :

• capacitate de exerciţiu deplină (completă)

• capacitate de exerciţiu restrânsă (limitată)

• lipsa capacităţii de exerciţiu.

Capacitatea deplină de exerciţiu începe de la îmlinirea vârstei de 18 ani, adică a majoratului.

Totodată, prin art. 20 (alin. 2 şi 3) CC stipulează că poate dobândi capacitatea deplină de exerciţiu următoarele categorii de persoane :

a) minorul prin căsătorie

b) minorul care a atins vârsta de 16 ani dacă lucrează în baza unui contract de muncă sau, cu acordul părinţilor (etc.), practică activitatea de întreprinzător (emancipare).

Capacitate de exerciţiu restrânsă (limitată) se referă la persoanele fizice între vârsta de 7 şi 18 ani şi a persoanelor ce au atins majoratul, dar care au fost limitate în cap. de exerc. prin hotărâre judecătorească.

La rândul său, Capacitate de exerciţiu restrânsă se divizează în următoarele categorii de persoane :

1) minorii cu vârsta între 14 ani şi 18 ani

Aceştea au dreptul :

a) să dispună de salariu, bursă sau de alte venituri rezultate din activităţi proprii

b) să exercite dreptul de autor asupra lucrărilor ştiinţifice, literare, sau de artă, asupra unor invenţii, etc.

c) să facă depuneri băneşti şi să dispună de aceste depuneri

d) să încheie acte juridice de mică valoare.

6

2) minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani

Toate actele juridice în numele şi pentru aceşti minori pot fi încheiate doar de părinţi, adoptatori sau tutori, cu excepţia :

a) actelor juridice curente de mică valoare care se execută în momentul încheierii lor

b) actelor juridice de obţinere gratuită a unor beneficii care nu necesită autentificare notarială

c) acte de conservare.

Lipsa capacităţii de exerciţiu este recunoscută persoanelor fizice care nu au împlinit vârsta de 7 ani, precum şi a celor alienaţi (bolnavi) mintal, lipsiţi de capacitate de exerciţiu prin hotărâre judecătorească.

Persoana fizică nu poate fi lipsită de capacitatea de folosinţă.

Persoana care posedă capacitatea de exerciţiu deplină poate fi limitată în acest drept de instanţa de judecată în cazurile :

• consumului abuziv de alcool sau de droguri şi de alte substanţe psihotropice.

• afectată de tulburări psihice (boli sau deficienţe mintale) poate fi declarată ca incapabilă. Asupra ei se instituie tutela.

Identificarea persoanei fizice (art. 28,30,54)

Individualizarea persoanei fizice în raporturile juridice civile se realizează prin atribute de identificare, care sunt :

1) numele persoanei – un cuvânt sau grupe de cuvinte prin care este o persoană fizică se individualizează în societate, compus din numele de familie şi prenume, iar în cazurile prevăzute de lege, şi patronimicul

(persoana fizică are dreptul şi la pseudonim, care apare mai mult în domeniul dreptului de autor: literatură, muzică, artă, etc.). (art. 28)

2) domiciliul – individualizarea persoanei în spaţiu – este locul unde persoana fizică îşi are locuinţa statornică sau principală

(reşedinţa este locuinţa temporară sau secundară)

3. starea civilă – este mijlocul de identificare a persoanei fizice prin indicarea calităţilor personale. Starea civilă este strict determinată de lege şi ţine de anumite evenimente sau acte juridice, ce sunt înregistrate în „Registrul actelor de stare civilă”.

Astfel, înregistrării de stat sunt supuse următoarele acte de stare civilă :

• naşterea

• adopţia (starea civilă este un drept subiectiv al persoanei fizice

• stabilirea paternităţii de a se individualiza în familie şi în societate prin

• încheierea căsătoriei calităţile personale)

• desfacerea căsătoriei

• schimbarea numelui

• decesul