2. Funcţia de control a finanţelor publice.

Necesitatea funcţiei de control a finanţelor publice decurge din faptul că fondurile de resurse financiare constituite la dispoziţia statului aparţin întregii societăţi. Societatea este interesată în asigurarea resurselor financiare necesare nevoilor obşteşti, dirijarea resurselor respective, luînd în consideraţie priorităţile stabilite de organele competitive, maximizarea eficienţei utilizării resurselor financiare ect.

Fondurile publice reprezintă o bună parte din venitul naţional, de aceia apare necesitatea pentru organizarea unui control riguros asupra modului de constituire, repartiţiei şi utilizare a acestor fonduri. Funcţia dată presupune şi controlul riguros asupra păstrării şi utilizării gospodăreşti a bunurilor proprietate de stat. Pentru a împiedica folosirea neraţională a resurselor materiale, de muncă, financiare pentru a preveni risipa şi chiar însuşirea ilicită a activelor publice, este necesar ca statul să exercite un control sistematic şi organizat asupra sectorului public al economiei.

Deci, funcţia de control se referă la modul de constituire a fondurilor în economie, la repartiţia acestora pe beneficiari şi la eficienţa cu care unităţile economice cu capital de stat şi instituţiile publice utilizează resursele de care dispun. Funcţia de control este legată de funcţia de repartiţie, dar are o sferă de manifestare mai largă decît aceasta, deoarece vizează şi modul de utilizare a resurselor.

Controlul financiar se efectuează în fazele repartiţiei, producţiei, schimbului şi consumului.

În faza repartiţiei se urmăreşte provenienţa resurselor financiare publice, nivelul acestora, repartizarea între beneficiari ect.

În faza producţiei controlul financiar se realizează în sectorul public, se manifestă asupra întreprinderilor publice. Aici se are în vedere urmărirea tuturor fazelor procesului de producţie, eficienţa utilizării mijloacelor de producţie.

În faza schimbului se controlează preţurile de realizare, viteza cu care mărfurile trec de la producător la consumator ect.

În faza consumului controlul financiar vizează consumul productiv al unităţilor economice cu capital de stat prin prisma eficienţei şi rentabilităţii. Aici se include şi consumul final al instituţiilor publice de învăţămînt, sănătate, cultură, administraţie ect. Deoarece relaţiile financiare sînt relaţii băneşti, controlul financiar este, deasemeni, un control nemijlocit de bani.

Controlul financiar public se exercită de organele specializate: Ministerul Finanţelor, Banca Naţională a Moldovei, Trezoreriei, Serviciul Fiscal de Stat, Curtea de Conturi, Direcţiile de finanţe ale administraţiilor publice locale, Parlament, Guvern organe specializate ale ministerelor, departamentelor, întreprinderilor de stat, etc.