3. Obiectul dreptului de uzufruct.

Legiuitorul permite constituirea dreptului de uzufruct asupra oricăror bunuri care se află în circuit civil, cu excepţia celor din domeniul public al statului şi al unităţilor teritorial-administrative. Obiect al uzufructului poate fi orice bun neconsumptibil care se află în circuitul civil, mobil sau imobil, corporal sau incorporai, inclusiv un patrimoniu sau o parte din el. Uzufructul instituit asupra bunului principal se extinde şi asupra accesoriilor acestuia, precum şi asupra a tot ce se uneşte sau se încorporează în acesta.

Uzufructul bunurilor corporale. Dreptul de uzufruct poate fi constituit asupra oricăror bunuri corporale, indiferent de natura lor imobilă sau mobilă. Obiect al acestui drept poate fi şi un bun complex sau o universalitate de bunuri.

Dacă uzufructul se constituie asupra unui imobil, naşterea, modificarea sau stingerea este condiţionată de înscrierea în registrul de imobile.

Dacă uzufructul se constituie asupra unui bun complex, asupra unei universalităţi de bunuri sau asupra unui patrimoniu, uzufructuarul, împreună cu nudul proprietar, va fi obligat să facă un inventar dacă ei nu au convenit ca inventarul să fie efectuat de către un terţ.

Uzufructul poate cuprinde, alături de bunurile neconsumptibile, şi bunuri consumptibile (care se consumă prin primul act de uz) de care poate dispune, având însă obligaţia de a restitui bunuri de aceeaşi calitate, cantitate şi valoare.

Uzufructul bunurilor incorporale. Legiuitorul admite constituirea dreptului de uzufruct şi asupra unor bunuri incorporale sub forma dreptului de creanţă (dobânda din depunerile bancare), valori mobiliare nematerializate, părţi sociale, mărci de producţie şi de comerţ, modele industriale etc. Se poate constitui uzufruct şi asupra unui drept de superficie.

4. Termenul dreptului de uzufruct.

După cum sa menţionat, uzufructul este un drept temporar. El se instituie în cazul uzufructuarilor persoane fizice cel mult până la decesul lor dacă actul de constituire nu prevede altfel.

Uzufructul constituit în favoarea persoanei juridice funcţionează până la lichidarea ei, dar nu mai mult de 30 de ani.

Orice act juridic de constituire a unui uzufruct perpetuu şi transmisibil pentru cauză de moarte sau lichidare este lovit de nulitate absolută.

5. Modurile de constituire a dreptului de uzufruct

Constituirea uzufructului prin act juridic. De cele mai multe ori uzufructul se constituie prin voinţa omului, îmbrăcând forma unui act juridic unilateral (testament) sau bilateral (contract). Persoana care poate constitui un drept de uzufruct poate fi numai proprietarul bunului.

Uzufructul poate să-şi aibă originea într-o clauză testamentară sub formă de legat prin care se instituie dr unei persoane nemoştenitoare să folosească şi să culeagă fructele unuia sau mai multor bunuri din masa succesorală, transmiţând nuda proprietate moştenitorilor.

Dr de uzufruct poate fi constituit prin contract cu titlu oneros, cât şi cu titlu gratuit. Contractul poate să fie unul de sine stătător, precum şi o clauză într-un act de constituire a unei societăţi comerciale. In literatura juridică se analizează două căi de constituire a uzufructului: de înstrăinare şi de retenţie. Calea de înstrăinare, numită şi mod de stabilire directă a uzufructului, se constituie atunci când proprietarul bunului creează asupra lui un uzufruct, pâstrandu-şi nuda proprietate, iar dreptul de folosinţă şi de culegere a fructelor transmitând-o unui terţ. Calea de retenţie, numită şi mod de stabilire indirectă a uzufructului se constituie atunci când proprietarul înstrăinează nuda proprietate a bunului său, însă reţine pentru sine uzufructul, transformându-se din proprietar plin în uzufructuar. La încheierea contractului de constituire a dr-ului de uzufruct, se vor aplica aceleaşi reguli ca şi la înstrăinarea bunurilor care fac obiectul uzufructului.

Contractul de constituire a dreptului de uzufruct este: 1. sub semnătură privată, după modul de formare, iar, în cazurile stabilite de lege, poate fi şi în formă autentică. 2. sinalagmatic (bilateral). 3. atât cu titlu oneros, cât şi titlu gratuit, după scopul urmărit de părţi; 4. constitutiv de drepturi reale, după efectele produse şi anume de dr real de uzufruct; 5. cu executare succesivă, după modul de executare, deoarece uzufructuarul îşi va exercita dr întreaga perioadă pentru care a fost constituit, iar nudul proprietar va fi obligat să tolereze şi să nu împiedice exercitarea uzufructului; 6. numit, deoarece are o denumire prevăzută de lege.

Cuprinsul unui contract de constituire a uzufructului. Obligatorii sunt clauzele care se referă la: 1. identitatea nudului proprietar şi a uzufructuarului; 2. identificarea bunului care face obiectul uzufructului; 3. dacă uzufructul se constituie asupra unui imobil, este necesar extrasul din registrul bunurilor imobile şi titlul de proprietate; 4.termenul pentru care se constituie uzufructul dacă se constituie pentru o anumită perioadă; 5.titlul gratuit sau oneros al uzufructului, dacă contractul este cu titlu oneros, se indică mărimea recompensei şi regularitatea plăţii ei;6. persoana care va îndeplini formalităţile de înregistrare a uzufructului, după caz; 7. alte date pe care părţile le consideră importante dacă nu contravin normelor imperative ale legii.

Constituirea uzufructului prin hotărâre judecătorească. Dr de uzufruct se poate constitui prin hotărâre judecăt numai în cazul în care legea prevede o astfel de modalitate. In procesul de insolvabilitate poate fi evidenţiată o situaţie în care s-ar constitui un uzufruct prin voinţa unei alte persoane decât proprietarul. Situaţia când masa debitoare a societăţii comerciale insolvabile include dr de folosinţă, pentru un anumit termen, asupra unor bunuri depuse ca aport la capitalul social. In cazul în care societatea comercială emitentă de acţiuni sau de părţi sociale devine insolvabilă până la expirarea termenului pentru care dr de folosinţă asupra bunului său a fost transmis ca aport, acest drept intră în masa debitoare, administratorul insolvabilităţii având dreptul să-1 valorifice, adică să-1 înstrăineze cu titlu oneros, iar suma obţinută să o împartă între creditori. înstrăinând dreptul de folosinţă asupra lucrului depus ca aport, administratorul insolvabilităţii stabileşte un termen, care nu va fi mai mare decât termenul dreptului de folosinţă indicat în actul de constituire. După expirarea termenului stabilit, posesiunea şi folosinţa bunului se va întoarce la proprietar. Considerăm că actul de înstrăinare a dreptului de folosinţă va fi un contract de uzufruct, terţul beneficiar având, în calitatea de uzufructuar, dreptul şi obligaţia de a se comporta faţă de bun ca un veritabil proprietar. Deşi administratorul insolvabilităţii va organiza o licitaţie de înstrăinare a dreptului, contractul trebuie semnat de proprietarul bunului asociat al societăţii insolvabile. Dacă acesta refuză să semneze, administratorul insolvabilităţii se va adresa în instanţă pentru ca voinţa asociatului să fie substituită prin act judecătoresc.

6. Exercitarea uzufructului. Drepturile uzufructuarului.

De esenţa uzufructului este dr titularului de a folosi bunul şi a-i culege fructele.

• Dreptul de posesiune - Uzufructuarul are dreptul să stăpânească bunul în măsura în care este necesar exercitării dreptului său.El este un posesor nemijlocit. '

• Dreptul de folosinţă . Uzufructuarul se foloseşte de bunul obiect al uzufruct întocmai ca proprietarul. A folosi un bun înseamnă a te servi de el şi a-1 exploata în interes propriu, luând în considerare natura şi destinaţia lui. Uzufructuarul poate folosi bunul şi în activitatea sa profesională sau de întreprinzător. Deşi legiuitorul prevede expres că folosinţa uzufructuarului este ca si folosinţa proprietarului, între ele există totuşi diferenţă. Proprietarul poate uza de bunul său în mod nesocotit, sleindu-i productivitatea şi substanţa, schimbându-i destinaţia şi chiar distrugându-1. Uzufructuarul poate folosi bunul având obligaţia de a-i conserva substanţa, de a-i păstra destinaţia, ţinând cont de limitele stabilite în actul de constituire, care exclud anumite folosinţe. Altfel spus, exercitarea dreptului său este limitată la o folosinţă grijulie, ca a unui bun proprietar. Folosinţa de către uzufructuar nu exclude scăderea valorîhbunului, însă ca urmare a uzurii lui normale, uzufructuarul având obligaţia ca, la expirarea termenului, să-1 restituie nudului proprietar în starea în care se află. Dacă din obiectul uzufructului fac parte şi bunuri consumptibile, dr de folosinţă înseamnă consumarea acestora. Dreptul de folosinţă al uzufructuarului se extinde şi asupra accesoriilor bunului dat în uzufruct; Folosinţa bunului poate fi exercitată de uzufructuar direct sau indirect, prin intermediul unei alte persoane având calitatea de locatar (arendaş, chiriaş).

- Dreptul la fructe - Dr de a culege fructele este o consecinţă firească a dreptului de folosinţă. Uzufructuarul se bucură de toate fructele naturale sau civile pe care le produce bunul, dobândind proprietatea asupra lor de la data culegerii. Prin noţiunea de fruct trebuie de înţeles orice venit, spor sau product al unui lucru, venit sau beneficiu dobândit în urma folosirii dreptului, precum şi veniturile şi beneficiile pe care obiectul uzufructului le asigură prin intermediul raporturilor juridice. Uzufructuarul nu beneficiază de o simplă folosinţă a fructelor, ci de dobândirea proprietăţii asupra lor. Dreptul uzufructuarului asupra fructelor se naşte la data constituirii uzufructului şi se stinge la data expirării termenului sau apariţiei unui alt temei de stingere. In cazul în care, la data constituirii dreptului de uzufruct, din obiectul uzufructului tac parte fructe naturale, acestea se consideră ale uzufructuarului dacă actul de constituire nu prevede altfel. In cazul în care, la data stingerii dreptului de uzufruct, obiect al uzufructului sunt fructe naturale neculese, acestea vor fi ale uzufructuarului numai dacă actul de constituire prevede astfel.

- Dreptul de a dispune de bunurile consumbtibile rezultă din natura lor. Uzufructuarul are prin excepţie dreptul de a dispune de bunuri, consumându-le sau înstrâinându-le, deoarece acesta este singurul mijloc de a se folosi de ele, natura acestor bunuri procurând un folos doar prin consumare sau înstrăinare. In acest caz, uzufructuarul are obligaţia de a restitui bunuri de aceeaşi calitate, cantitate şi valoare sau, dacă este imposibil, să restituie contravaloarea lor de la data stingerii uzufructului.

- Dreptul de a face reparaţii capitale. Uzufructuarul este în drept sa facă, din cont propriu, reparaţii capitale bunului de care beneficiaza dacă nudul proprietar nu efectuează la timp astfel de reparatie .

Dreptul la compensarea cheltuielilor de reparaţii capitale si la despăgubiri. In cazul în care a efectuat din contul său reparatii capitale bunului, uzufructuarul este în drept ca, la stingere uzufructului, sa pretindă la compensarea cheltuielilor. Uzufructuarul va putea pretinde compensarea cheltuielii după regulile gestiunii de afaceri sau despăgubiri de la nudul proprietar în cazul în care prin fapta acestuia a fost redusa valoarea uzufructului.

Dreptul de a renunţa la uzufruct - uzufructul se stinge în cazul renunţării uzufructuarului la dr-ul său.

7. Particularităţile uzufructului generate de tipul obiectul' său

Creanţa ca, obiect al dreptului de uzufruct. Obiect al uzufructului poate fi şi o creanţă a nudului proprietar fată de un terţ. Un exemplu elocvent de constituire a unui dr de uzufruct asupra unei creanţe ar fi uzufructul asupra banilor din depozitul bancar sau asupra unor obligaţiuni, ambele producătoare de dobândă. Uzufructuarul are dr să folosească şi să culeagă fructele civile ale creanţei care se reduc numai la o dobânda periodică. Uzufructuarul mai are obligaţia, cu titlu de excepţie în cazul insolvabilităţii băncii sau emitentului de obligaţii, de a înainta creanţa către administratorul insolvabilităţii pentru a participa la adunarea creditorilor etc. In cazul în care, în timpul exercitării dr-ului de uzufruct, contractul de depozit bancar expiră sau obligaţiunile ajung la scadenţă, uzufructuarul este in drept să primească banii de la bancă sau de la societatea care a emis obligaţiunile, şi să dispună de ei ca un bun proprietar, având dreptul să-i folosească prin continuarea relaţiilor, săi depună pe un alt cont bancar şi chiar în altă bancă ori să dispună de ei altfel Se observă că exercitând dr de folosinţă uzufructuarul poate consuma banii, însă la încheierea uzufructului are obligaţia de a restitui nudului proprietar suma echivalentă creanţei.

Participaţiunile la capitalul social ca obiect al dreptului de uzufruct. Proprietarul poate să transmită cu dr de uzufruct acţiuni emise de societăţile comerciale pe acţiuni, părţi sociale ale societăţilor cu răspundere limitată, precum şi participaţiuni ale unor alte persoane juridice. In acest caz, uzufructuarul are dreptul de a folosi şi a culege fructele, adică de a participa la adunările generale cu drept de vot şi de a încasa dividendele acestor participaţiuni. Dreptul de vot nu poate fi exercitat de uzufructuar dacă, la adunarea generală, se discută modificarea capitalului social, reorganizarea sau lichidarea persoanei juridice, dreptul de vot aparţinând nudului proprietar. Dacă acţiunile se răscumpără de către emitent, dreptul uzufructuarului de a încasa preţui trebuie să fie expres stipulat în actul de constituire a uzufructului, în caz contrar decizia aparţine nudului proprietar.

Terenurile cu arbori si pădurile ca obiect al dreptului de uzufruct. Se poate constitui dreptul de uzufruct asupra unui teren cu arbori fructiferi sau nefructiferi. Uzufructuarul dobândeşte nu numai poamele, dar şi ghinda, pluta, răşina, crengile ce se tund în fiecare an etc. Arborii nu pot fi consideraţi fructe, deoarece reproducerea lor este lentă, neperiodică, din care motiv legea limitează tăierea lor. Tăierea arborilor se permite cu titlu de excepţie în cazurile stabilite in CC şi numai din necesitatea reparării, întreţinerii şi exploatării terenului. In astfel de cazuri, uzufructuarul va fi ţinut să înlocuiască arborii tăiaţi sau distruşi. O situaţie este ca obiect al uzufructului pădurea destinată de proprietarul lor unei tăieri periodice, arbori din pepinieră sau părţi de păduri înalte care au fost destinate tăierii regulate. In aceste cazuri, arborii reprezintă fructele de care beneficiază uzufructuarul, acesta fiind ţinut să respecte anumite reguli de tăiere şi de înlocuire stabilite în Codul silvic.

Cariera ca obiect al dreptului de uzufruct. Dacă dreptul de uzufruct se instituie asupra unui teren în care există carieră uzufructuarul se poate folosi de ea numai dacă aceasta era în exploatare la data constituirii dreptului, iar proprietarul deţine autorizaţie de exploatare a carierei. In cazul unei cariere deschise adică neexploatate sau exploatate cândva, însă care, la momentul constituirii dreptului, nu se exploata şi nu exista mei autorizaţie de exploatare, uzufructuarul nu poate extrage produse din ea. în cazul exploatării carierei, uzufructuarul, ca şi proprietarul, este obligat să respecte dispoziţiile Codului subsolului.