2.4. Metode administrative de gestiune financiară

Metodele administrative de gestiune financiară includ:

• planificarea financiară;

• controlul financiar.

Planificarea financiară reprezintă activitatea de elaborare a planurilor financiare prin determinarea volumului resurselor financiare, formelor şi metodelor de mobilizare a acestora, stabilirea indicatorilor financiari, proporţiilor şi mărimii fondurilor de mijloace băneşti, surselor de formare a lor şi obiectivelor de utilizare.

Renunţându-se la planificarea obligatorie, sistemul de orientare a dezvoltării economico-sociale a ţării are la bază un instrument denumit, generic, program de dezvoltare a economiei naţionale. Acest program are caracter orientativ şi urmăreşte evidenţierea următoarelor aspecte:

• nevoile şi posibilităţile economiei naţionale;

• cerinţele pieţei interne;

• conexiunile economiei naţionale cu economia mondială.

Odată cu elaborarea programelor de dezvoltare a economiei naţionale, se întocmesc balanţe financiare de sinteză, care:

• au caracter orientativ;

• cuprind resursele financiare estimate a se realiza în perioada de referinţă, precum şi destinaţiile acestora (pentru consum public şi privat, formarea brută de capital fix etc.);

• servesc ca instrumente de fundamentare a echilibrului financiar la nivel macroeconomic.

Separat de acestea, se întocmesc planuri financiare publice cu caracter executoriu, cum sunt:

• bugetul administraţiei centrale de stat;

• bugetele locale;

• bugetul asigurărilor sociale de stat;

• bugetele fondurilor speciale;

• bugetele de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor publice autonome.

Sub aspect temporal planurile financiare au orizonturi de timp diferite, astfel:

• Balanţa financiară a economiei naţionale se întocmeşte pe termene medii şi se actualizează anual;

• Planurile financiare cu caracter executoriu se întocmesc pe termene scurte, de regulă pe un an.

În actualele condiţii, când fiecare unitate economică îşi desfăşoară activitatea pe baza propriului său program, indicatorii economici cuprinşi în programul de dezvoltare a economiei naţionale nu se mai defalcă pe agenţi economici şi nu mai au caracter imperativ. Caracter imperativ au doar indicatorii de venituri şi cheltuieli aprobaţi prin bugetul naţional public.

Controlul financiar reprezintă activitatea de verificare a respectării şi aplicării corecte a normelor juridice ce reglementează activităţile financiare. Curtea de Conturi este organul suprem de control financiar. Controlul se efectuează în baza prevederilor constituţionale şi potrivit metodelor contabile moderne. Curtea de Conturi îşi exercită atribuţiile independent, în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova şi alte legi.

Controlul financiar se clasifică după următoarele criterii:

1. în dependenţă de subiectele care îl exercită:

- controlul de stat;

- controlul intergospodăresc;

- controlul independent.

2. după forma controlului:

- controlul preventiv;

- controlul curent;

- controlul post operativ.

3. după metodele de efectuare:

- controlul documental parţial;

- analiză;

- revizie: totală, parţială, tematică, complexă.