Добавил:
Upload Опубликованный материал нарушает ваши авторские права? Сообщите нам.
Вуз: Предмет: Файл:
test-cu-rezolvari-la-drept-penal.doc
Скачиваний:
1
Добавлен:
01.07.2025
Размер:
297 Кб
Скачать
☆

3.3Liberarea de raspundere penala a minorilor.

Delicventa juvenila-reprezinta o trasatura caracteristica a fenomenului infractional.Dreptul penal concureaza in realizarea preventie infractionale in rindurile minorilor indeosebi prin adoptarea si aplicarea unor reglementarisi a unui system reglementar special pentru minori.

Art.54 dina CP al RM stabileste conditiile de liberarii raspunderii penale a minorilor:

-inf sa fie savirsita de o persoana in virsta de pina la 18 ani

-inf sa fie savirsita pentru prima oara

-inf savirsita sa fie usoara sau mai putin graca

-sa fie posibila corectarea persoanei fara ca ea sa fie supusa raspunderii penale.

In cazul cind instanta de judecata ajunge la concluzia ca este posibila liberarea de raspundere penala a minorului, acestuia ii pot fi aplicat masuri de constringere cu character educativ,care sunt stipulate la art.104 din CP:

  a) avertismentul;     b) încredinţarea minorului pentru supraveghere părinţilor, persoanelor care îi înlocuiesc sau organelor specializate de stat;     c) obligarea minorului să repare daunele cauzate. La aplicarea acestei măsuri se ia în considerare starea materială a minorului;      d) obligarea minorului de a urma un curs de tratament medical de reabilitare psihologică;     e) internarea minorului,de către instanţa de judecată, într-o instituţie specială de învăţămînt şi de reeducare sau într-o instituţie curativă şi de reeducare.

Minorului ii pot fi aplicate concomitant citeva masuri de constringere cu character educativ.

In caz de eschivare sistematica de la masurile de constringere ca character educativ de catre minor, instanta de judecata, la propunerea organelor de stat specializate,anuleaza masurile aplicate si decide trimiterea cazuzei penale procororului sau stabileste pedeapsa conf legii pe baza careia persoana a fost condamnata , dupa caz.

Testul 10

SUBIECTUL I.Individualizarea pedepsei

1.1Notiunea si tipurile de individualizare a pedepsei

Individualizarea pedepsei – operatia de adaptare a pedepsei in raport cu fiecare infractiune si cu fiecare infractor, in vederea realizarii scopului ei.

Individualizarea pedepsei este un principiu fundamental al dreptului penal,si este unul din instrumentele de realizare practica a politicii penale.In doctrina penala se face distinctie intre individualizarea ce se realizeaza in faca de elaborare a legii si prevederii limitelor pedepselor, in faza de alpicare a pedepsei sic ea in faza de executare a pedepsei.Corespunzator acestor faze sunt conoscute urmatoarele 3 forme de individualizare a pedepsei:

A-Individualizare legala- este infaptuita de catre legiuitor in momentul elaborarii legii penale, prin stabilirea felului si a limitelor pedepselor,precum si a masurii in care acestea pt fo modificate sub influienta cauzelor de agravare sau de atenuare.

Individualizarea legala se materializeaza in:

-prevederea cadrului general al pedepselor

-prevederea pedepsei pentru fiecare infr in functie de gradul de prejudiciabilitate al acesteia

-prevederea cadrului si a mijloacelor legale in care se vor realize celelalte forme de individualizare, judiciara si administrative

B-Individualizarea judiciara-se realizeaza de catre instanta de judecata si se materializeaza prin:

-aplicarea pedepsei concrete infractorului pentru fapta comisa

-ea se aplica in functie de gradul concret de prejudiciabilitate al faptei, de periculozitatea infractorului, de imprjurarile concrete atenuante ori agravante.

C-Individualizarea administrative-este infaptuita de organelle administrative care o realizeaza in faza de executare a pedepsei inchisorii.Ea se realizeaza in :

-cadrul oferit de individualizarea legala si ce judiciara

-in functie de gravitatea pedepsei aplicate

-starea de recidiva

-de conduita condamnatului in locul de detentie.

1.2MIjloacele si criterii de individualizare a pedepselor.

A-Mijlocele de individualizare – constau in diferite posibilitati acordate, prin lege judecatorilor,in vederea stabilirii genului,cuantumului si modului de executare apedepsei, celei mai adecvate fiecarui caz concret.Alegerea mijloacelor de individualizare nu se face insa arbitrar, judecatorii fiind obligate sa tine cont de anumite criterii prevazute de lege.

B-Criteriile de individualizare a pedepselor-sunt acele categorii de date si elemente dupa care instanta de judecata este obligate, ptrivit legii,sa se conduca in activitatea de individualizare judiciara a pedepsei.

In functie de sfera lor de incidenta, criteriile de individualizare sunt generale si specaile.

Crteriile generale sunt la art.75 din CP al RM:

-limitele de pedeapsa sunt fixate in Parte a Speciala a CP

-dispozitiile Partii Generale a CP

-gravitatea infractiunii savirsite

-motivul infr savirsite

-persoana celui vinovat

-circumstantele cauzei care atenueaza ori agraveaza raspunderea

-influenta pedepsei aplicate asupra corectarii si reeducarii vinovatului

-conditiile de viata ale familiei celui vinovat.

Criteriile speciale reprezinta derogari de la criteriile generale.In Cp sunt 9 criterii speciale in baza lor sunt prezente citeva grupe bine divizate si anume:

I-Ctiterii speciale care stabilesc un regim sanctionar mai fovorabil,decit cel stability de criteriile generale:

-aplicarea pedepselor in baza stabilirii circumstantelor atenuante sau agravante

-aplicarea pedepsei pentru infractinea neconsumata

-aplicarea pedepsei in cazul acordului de recunoastere a vinovatiei

-aplicarea pedepsei mai blinde decit cea prevazuta de lege

II-Criterii speciale care stabiles un regim sanctionar mai sever devit cel prevazut de criteriile generale:

-aplicarea pedepsei pentru recidiva de infractiuni

-aplicarea pedepsei pentru cumul de sentinte

-aplicarea pedepsei pentru concurs de infractiuni

III-Criterii speciale care reglementeaza situatii speciale ce nu se incadreaza in criteriile generale:

-aplicarea pedepsei pentru participatie

-aplicarea pedepsei in cazul executarii hotaritii unui stat strain