Добавил:
Upload Опубликованный материал нарушает ваши авторские права? Сообщите нам.
Вуз: Предмет: Файл:
test-cu-rezolvari-la-drept-penal.doc
Скачиваний:
1
Добавлен:
01.07.2025
Размер:
297 Кб
Скачать
☆

Subiectul III.Liberarea de pedeapsa penala

3.1notiunea si categoriile ei

Prin liberare de pedeapsa penală se înţelege eliberarea persoanei care a săvîrşit o infracţiune de la executarea reală, parţială sau totală, a pedepsei penale pronunţate prin hotărîre a instanţei de judecată.     (2) Liberarea de pedeapsa penală se efectuează prin:     a) condamnarea cu suspendare condiţionată a executării pedepsei;     b) liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen;     c) înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă;     d) liberarea de pedeapsă a minorilor;     e) liberarea de pedeapsă datorită schimbării situaţiei;     f) liberarea de la executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave;     g) amînarea executării pedepsei pentru femei gravide şi femei care au copii în vîrstă de pînă la 8 ani.

3.2Generalizare asupra prescriptie executarii sentintei de condamnare

Sentinţa de condamnare nu se pune în executare dacă acest lucru nu a fost făcut în următoarele termene, calculate din ziua în care aceasta a rămas definitivă:     a) 2 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune uşoară;     b) 6 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune mai puţin gravă;     c) 10 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune gravă;     d) 15 ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune deosebit de gravă;     e) 20 de ani, în caz de condamnare pentru o infracţiune excepţional de gravă.     (2) Termenele de prescripţie a executării pedepsei se reduc pe jumătate pentru persoanele care, la data săvîrşirii infracţiunii, erau minori.     (3) Curgerea prescripţiei se întrerupe dacă persoana se sustrage de la executarea pedepsei sau dacă, pînă la expirarea termenelor prevăzute la alin.(1) şi (2), săvîrşeşte cu intenţie o nouă infracţiune. În cazul eschivării de la executarea pedepsei, curgerea termenului de prescripţie începe din momentul prezentării persoanei pentru executarea pedepsei sau din momentul reţinerii acesteia, iar în caz de comitere a unei noi infracţiuni – din momentul săvîrşirii ei.     (4) Prescripţia nu înlătură executarea pedepselor principale stabilite pentru infracţiunile contra păcii şi securităţii omenirii sau pentru infracţiunile de război, prevăzute la art.135-137, 139 şi 143.

1. Prin prescripţia executării sentinţei de condamnare se înţelege expirarea unor anumite termene din ziua în care sentinţa a rămas definitivă, din cauza cărora persoana condamnată rămâne fără pedeapsă, fiindcă sentinţa de condamnare nu mai poate fi pusă în executare.

2. Legiuitorul a stabilit necondiţionat prescripţia executării sentinţei de condamnare. Aceasta poate rămâne nerealizată din diverse motive cu caracter obiectiv sau subiectiv (aflarea într-un timp îndelungat a condamnatului în componenţa unui contingent militar în afara ţării, aflarea lui în calitate de ostatic, neglijenţa persoanelor care erau datoare să pună în aplicare pedeapsa respectivă etc.).

3. Nu se pune în executare sentinţa de condamnare pentru orice categorie de infracţiuni cu următoarele condiţii: a) dacă au expirat termenele respective stabilite în alin.1 al prezentului articol (lit.a-e); b) dacă persoana condamnată nu s-a eschivat de la executarea pedepsei.

4. O inovaţie a noului CP este faptul că legea stabileşte prescripţia în funcţie de categoriile infracţiunilor, şi nu de măsura şi termenul de pedeapsă stabilite de instanţa de judecată, care existau conform CP anterior.

5. Termenele prescripţiei (2, 6, 10, 15 şi 20 de ani) se calculează din ziua în care sentinţa de condamnare a rămas definitivă.

6. Pentru minori termenele de prescripţie a executării pedepsei se reduc la jumătate. Minori se consideră persoanele care la data săvârşirii infracţiunii nu aveau vârsta de 18 ani.

7. Curgerea prescripţiei se întrerupe numai în cazul în care persoana condamnată se sustrage de la executarea pedepsei sau dacă, până la expirarea termenelor prevăzute la alin.1 şi 2, ea săvârşeşte cu intenţie o nouă infracţiune. Pentru persoanele care se eschivează de la executarea pedepsei, curgerea prescripţiei începe din momentul prezentării acestora în organele respective sau din momentul reţinerii lor de către organele de drept. În caz de comitere de către condamnat a unei noi infracţiuni curgerea termenului de prescripţie începe din momentul săvârşirii infracţiunii.

8. Conform dreptului internaţional, termenele de prescripţie nu se aplică pentru infracţiunile contra păcii şi securităţii omenirii sau pentru infracţiunile de război, prevăzute de cap.I al părţii speciale (art.135-137, 139, 143 CP, a se vedea şi comentariul la art.60 alin.8)

Testul 14

SUBIECTUL I.Participatia

1.1 participatia

Conf.art.41din CP al RM  Se consideră participaţie cooperarea cu intenţie a două sau mai multor persoane la săvîrşirea unei infracţiuni intenţionate.

In doctrina nationala cel mai des utilizata este clasificarea trasaturilor participatiei este in trasatori subiective si trasaturi obiective,care reiese din prevederile art.41:

-pluralitatea de subiecte-presupune ca la savirsirea infractiunii trebiue sa participle 2 sau mai multe personae.conf art.42 participantii trebuie sa intruneasca semnele subiectului infractiunii( virsta14-16 ani pentru ca persoana sa poata fit rasa la raspundere penala).

-activitatea in comun a participantilor la infractiune-presupune cooperarea a 2 sau mai multe personae la savirsirea infractiunii.Cooperarea presupune ca faptuitorii,in legatura reciproca savirsesc fapte prejudiciabilesi provoaca in comun daune valorilor sociale.

-unitatea intentiei-este o conditie subiectiva,care presupune cooperarea cu intentie a 2 sau mai multe personae la savirsirea unei infractiuni intentionate.

-cooperarea dor la o infractiune intentionata-este o conditie subiectiva care prevede ca constituie participatie toate infractiunile savirsite in comun chiar din imprudenta, de catre citeva personae.In cazul savirsirii de catre citeva personae a unei infractiuni din imprudenta, fiecare dintre participanti poarta raspundere doar pentru actiunuile sale independent de activitatea celuilalt.

1.2participantii la infractiune

Conf art.42 (1) Participanţii sînt persoanele care contribuie la săvîrşirea unei infracţiuni în calitate de autor, organizator, instigator sau complice.     (2) Se consideră autor persoana care săvîrşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, precum şi persoana care a săvîrşit infracţiunea prin intermediul persoanelor care nu sînt pasibile de răspundere penală din cauza vîrstei, iresponsabilităţii sau din alte cauze prevăzute de prezentul cod.

In teoria dreptului penl si in practica judiciara a RM autori ai infractiunii sunt recunoscuti:

-cei care nemijlocit au savirsit infractiunea

-cei ce participa nemijlocit la savirsirea infractiunii impreuna cu alte personae(coautori)

-cei ce savirsesc infractiunea prin intermediul altor persoane care nu pot fi supuse raspunderii penale in virtutea unor circumstante prevazute de legea penala     (3) Se consideră organizator persoana care a organizat săvîrşirea unei infracţiuni sau a dirijat realizarea ei, precum şi persoana care a creat un grup criminal organizat sau o organizaţie criminală ori a dirijat activitatea acestora..

Normele penale din RM atesta citeva forme de incadrare a actiunilor organizatorului:

-organizarea savirsirii infractiunii

-dirijarea realizarii infractiunii

-crearea unui grup criminal organizat sau a unei organizatii criminale

-dirijarea grupului criminal organizat sau a organizatiei criminale     (4) Se consideră instigator persoana care, prin orice metode, determină o altă persoană să săvîrşească o infracţiune.