- •Totalizarea nr. 3 „Cocii piogeni. Infectii zooantroponoze , aerogene, anaerobe clostridiene. Spirochetoze. Complement simplu
- •Posedă acţiune fibrinolitică
- •Zonă de hemoliză incompletă, verzuie, periferia slab conturată
- •Fimbrii
- •Fimbrii
- •De dimensiuni medii, lucioase verzui e. Surii, mari, lucioase
- •85 T. Pallidum se caracterizează prin următoarele particularităţi morfotinctoriale::
- •86 T. Pallidum se caracterizează prin următoarele particularităţi morfotinctoriale:
- •Tinsdale
- •Hemolizine
- •Hemolizine
- •111. Cauzează toxiinfecţii alimentare:
- •Complement multiplu
- •Proteina m
- •Hemolizinele
- •Capsula polizaharidică
- •Endocardice
- •N. Gonorrhoeae
- •N. Meningitidis
- •Bovinele
- •Porcinele
- •Bovinele
- •Prin intermediul acarienilor
- •Septicemie
- •Geloză hepatică
- •Bulion hepatic
- •Însămânţarea produsului patologic pe mediul Klauberg
- •Pulmonară
- •Septicemică
Hemolitico-uremică
Bubonică
Pulmonară
Septicemică
Paralitică
77. În funcţie de forma clinică, pentru diagnosticul pestei se prelevă:
Aspirat din bubon
Urină
Sânge pentru hemocultură
Bilă
Spută
78. În diagnosticul de laborator al pestei se utilizează metodele:
Bacterioscopică
Contraimunoelectroforeza
Biologică
Reacţia de hemaglutinare directă cu eritrocite de berbec
E. Bacteriologică
79. În profilaxia şi tratamentul specific al pestei se utilizează:
Vaccin viu atenuat
Vaccin inactivat
Bacteriofag antipestos
Imunoglobulina antipestoasă
Ser antitoxic antipestos
80. Toxina difterică determină leziuni necrotice în:
Miocard
Pericard
Glandele suprarenale
Rinichi
E. Ficat
81. Morfologic C. diphtheriae reprezintă:
Bacterii grampozitive
Bastonaşe măciucate
Coci gramnegativi
Bastonaşe dispuse în unghiuri
Cocobacterii grampozitive
82. În profilaxia difteriei se utilizează vaccinurile:
Anatoxina difterică
Anatoxina difterică + tuberculina
Anatoxinele difterică + tetanică
Anatoxinele difterică + tetanică + pertusică
Anatoxinele difterică + tetanică + B. pertussis inactivate
83. În tratamentul specific al difteriei se utilizează:
Imunoglobuline omoloage
Ser antitoxic heterolog
Toxină difterică purificată
Anatoxinele difterică+tetanică
E. Bacteriofagi polivalenţi
84. C. diphtheriae se diferenţiază în următoarele biovarinate:
Parvus
Gravis
Agalactiae
Mitis
Intermedius
85. Pentru izolarea C. diphtheriae se utilizează mediile de cultură:
Bucin
Burri
Tinsdale
Klauberg
E. Bordet-Jengou
86. Despre vaccinul antituberculos se poate afirma:
Se administrează intradermic
Creează imunitate pe un termen de 6 luni
Conţine bacterii vii atenuate
Conţine bacterii inactivate
Vaccinarea se face la a 3- 5 zi de viaţă
87.Specii de micobacterii condiţionat-patogene pentru om sunt:
M. avium
M. bovis
M. ulcerans
M. marinum
E . M. fortuitum
88. Ca factori ce stimulează creşterea şi multiplicarea micobacteriilor patogene pe medii de cultură se utilizează:
Cisteina
Asparagina
Glutaminatul de sodiu
Acidul glutamic
Acidul piruvic
89. Pentru B. pertussis sunt caracteristice următoarele caractere cultural – biochimice:
Este un microb stric aerob
Este strict anaerob
Se cultivă pe medii speciale
Se cultivă pe medii uzuale
Nu fermentează glucidele
90. Factorii de patogenitate caracteristici pentru B. pertussis:
Hemaglutinina filamentoasă
Flagelii
Adenilat-ciclaza
Capsula
Exotoxina
91În metoda microscopică de diagnostic a sifilisului se examinează frotiuri colorate:
Gram
Giemsa
Cu fucsină
Prin impregnare argentică
Preparate între lamă şi lamelă
92Interes medical prezintă următoarele subspecii ale T. pallidum:
orale
pallidum
pertenue
paraluiscuniculi
endemicum
93Prin intermediul insectelor vectore se transmite:
Boala Lyme
Febrele recurente
Sifilisul
Leptospirozele icterice
Leptospirozele anicterice
94Prin intermediul insectelor vectore nu se transmite:
Boala Lime
Tifosul recurent
Sifilisul
Leptospirozele icterice
Leptospirozele anicterice
95În sifilisul congenital tardiv se determină:
Cheratită parenchimatoasă
Paralizii flasce al musculaturii gambelor
Deformarea dinţilor
Deformarea oaselor gambelor
Surditate
96Sifilisul primar se caracterizează prin următoarele particularităţi:
Se instalează după o perioadă medie de incubare de 21 zile
Evoluează 6-8 săptămâni
La poarta de intrare se dezvoltă o inflamaţie de tip exudativ însoţită de edem dureros
La poarta de intrare se formează o ulceraţie bine conturată, dură, nedureroasă
Şancrul dur se vindecă spontan cu cicatrizare şi calcificare
97Pentru sifilisul secundar sunt caracteristice:
Gome osoase si cutanate
Sifilide polimorfe cutanate şi ale mucoaselor
Gome in SNC
Paralizii generalizate progresive
Anevrizma aortei
98. Pentru sifilisul terţiar este caracteristic:
A. Gome osoase şi cutanate
B. Sifilide polimorfe cutanate şi ale mucoaselor
C. Gome în sistemul nervos central
D. Paralizii generalizate progresive
E. Anevrizma aortei
99. Pentru sifilisul tardiv, stadia patru, sunt caracteristice:
A. Sifilide polimorfe cutanate şi ale mucoaselor
B. Gome osoase şi cutanate
C. Leziuni profunde ale encefalului
D. Leziuni profunde ale măduvei spinale
E. Anevrizma aortei
100. În structura antigenică a T. pallidum se determină următoarele tipuri de antigene:
A. Lipidic, comun cu lipide din ţesuturi umane
B. Proteic, comun cu extrase din muşchi de cord bovin
C. Proteic de grup
D. Lipidic, comun cu extrase din muşchi de cord bovin
E. Proteic şi polizaharidic specifici
101. Anticorpii antilipoidici în sifilis se caracterizează prin următoarele particularităti:
A. Se determină în reacţii serologice cu cardiolipină
B. Apar ultimii în sifilisul primar seropozitiv
C. Dispar primii după vindecarea sifilisului
D. Dispar ultimii după vindecarea sifilisului
E. Se determină în reacţii serologice confirmative
102. În diagnosticul microbiologic al sifilisului primar se examinează prelevate:
A. Punctat din ganglionii limfatici regionali
B. Exudate din elemente eruptive cutanate
C. Exudate articulare
D. Serozităţi din şancru
E. Lichidul cefalorahidian
103. Diagnosticul microbiologic al sifilisului se face prin metodele:
A. Microscopică
B. Bacteriologică
C. Biologică
D. Serologică
E. Alergică
104. Diagnosticul sifilisului se face prin reacţiile serologice orientative:
A. Testul de floculare VDRL/ MRL
B. Hemaglutinare indirectă
C. Imobilizare a treponemelor
D. Aglutinare şi liză a treponemelor
E. Reacţia Wassermann cu cardiolipină
105. Diagnosticul sifilisului se face prin reacţiile serologice confirmative:
A. Testul de floculare VDRL/ MRL
B. Hemaglutinare indirectă
C. Imobilizare a treponemelor
D. Aglutinare şi liză a treponemelor
E. Reacţia imunofluorescentă indirectă
106. În metoda microscopică de diagnostic B. recurrentis se evidenţiază în frotiuri colorate:
A. Gram
B. Giemsa
C. Cu albastru de metilen
D. Prin impregnare argentică
E. În preparate native
107. Diagnosticul de laborator al febrelor recurente se efectiaza prin urmatoarele metode:
A. Examinarea preparatelor native
B. Examinarea preparatelor colorate Gemsa
C. De imobilizare a borreliilor
D. Reacţia imunofluorescentă indirectă
E. Reacţia de şarjare a boreliilor cu trombocite
108. Surse ale infecţiei în borrelioze sunt:
A. Porcinele
B. Câinii
C. Rozătoarele
D. Renii
E. Omul
109. Borreliozele se transmit pe urmatoarele cai :
A. Păduchi
B. Purici
C. Căpuşe
D. Aeriană
E. Alimentară
110. În boala Lyme preponderent sunt afectate:
A. Aparatul locomotor
B. Organele respiratorii
C. Organele digestive
D. Sistemul nervos central
E. Sistemul cardiovascular
111. În serodiagnosticul bolii Lyme se utilizează reacţiile:
A. RA
B. RP
C. RIF indirectă
D. AIE
E. Reacţia de imobilizare a borreliilor
112. Surse ale infecţiei în leptospiroze preponderent sunt:
A. Porcinele
B. Bovinele
C. Păsările de baltă
D. Rozătoarele
E. Câinii
113. Leptospirele se izolează din următoarele prelevate:
A. Materii fecale
B. Urină
C. Sânge
D. LCR
E. Exudate din articulaţii
114. Transmiterea leptospirelor la om se realizează prin următoarele căi:
A. Apei contaminate
B. Scăldatului
C. Alimentară
D. Aeriană
E. Sexuală
115. Preponderent leptospirele sunt concentrate în următoarele organe:
A. Sânge
B. Plămâni
C. Ficat
D. Rinichi
E. SNC
116. Diagnosticul microbiologic al leptospirozelor se face prin următoarele metode:
A. Microscopică
B. Bacteriologică
C. Biologică
D. Serologică
E. Alergică
117. Culturile de leptospire se obţin prin următoarele căi:
A. În geloză semilichidă
B. Infectarea cobailor
C. Infectarea iepurilor
D. În mediul Korthof
E. În mediul Kitt-Tarrozzi
118 . Identificarea culturilor de leptospire se face prin studierea caracterelor:
A. Morfologice
B. De cultură
C. Biochimice
D. Structurii antigenice
E. Toxigene
119. Serodiagnosticul leptospirozelor se face în reacţiile:
A. Wassermann
B. RAL
C. VDRL (microseroreacţia pe lamă)
D. RFC
E. De şarjare a leptospirelor cu trombocite
120 Diagnosticul microbiologic al febrelor recurente se face prin metodele:
A. Microscopică
B. Bacteriologică
C. Biologică
D. Reactii serodiagnostice
E. Reactii de seroidentificare
