- •Dictionar(glosar)
- •Isbn 973-30-5130-6
- •In această perspectivă activizarea instruirii are valoarea unui principiu didactic angajat, în mod special în stimularea participării elevilor la realizarea, în condiţii op-
- •Vieţii psihice); ; ',.'-.'_
- •Vezi Asistenţa psihopedagogică a cadrelor didactice, elevilor şi părinţilor, Caietul dirigintelui, Cunoaşterea elevului.
- •In concluzie, evoluţia conceptului de curriculum confirmă existenţa unor etape distincte, care pot fi definite în următorii termeni:
- •Instituţionalizarea sistemului de credite angajează responsabilitatea titularului de curs care, în contextul managementului universitar, trebuie să asigure:
- •I) Obiectivele generale ale educaţiei intelectuale.
- •II) Obiectivele specifice ale educaţiei intelectuale, operabile, mai ales, la nivelul procesului de învăţământ:
- •In perspectivă pedagogică, educaţia morală reprezintă activitatea de formare-dezvoltare a conştiinţei morale a personalităţii umane, proiectată şi realizată la nivel teoretic şi nivel practic.
- •I) stabilirea deciziilor necesare conform aprecierilor realizate în termeni de diagnoză pedagogică;
- •Implicarea logicii pedagogice în analiza activităţii de formare-dezvoltare permanentă a pesonalităţii evidenţiază calitatea acesteia de:
- •Implicarea profesorilor-consilieri vizează evaluarea a doi indicatori globali care angajează şi responsabilitatea comisiilor metodice ale diriginţilor:
- •Inovaţia la nivelul procesului de învăţământ vizează normele curriculare ale educaţiei centrate pe eficienţa resurselor umane, valorificate la nivelul unor obiective pedagogice prioritar formative:
- •Implementarea "noilor educaţii" presupune elaborarea şi aplicarea unor strategii pedagogice şi sociale speciale. Ele vizează:
- •9) Concluzii
- •Vezi Conţinutul procesului de învăţământ, Curriculum, Proiectarea pedagogică
- •I) clasificarea, care "cere elevului să reducă un exemplu la o clasă mai vastă de o-biecte căreia îi aparţine";
- •2.2. Criza generală a sistemelor moderne de învăţământ reprezintă cauza fundamentală a reformelor şcolare contemporane, angajate practic, după 1950-1960, în toate ţările lumii.
- •4} Activitatea de proiectare a reformei educaţiei/învăţământului angajează două tipuri de acţiuni manageriale complementare:
- •1) Modelul propus de Rene Hubert (1965) are în vedere două criterii:
- •5) Modelul propus de Gaston Mialaret (1976) are în vedere "o primă încercare de sinteză", care angajează criteriul contextului în care are loc educaţia:
- •11) Modelul propus de j.L.G. Garrido (1991) are în vedere două criterii complementare:
- •Interpretarea acestor teorii din perspectivă pedagogică, oferă deschiderile metodologice necesare pentru realizarea unui salt calitativ la nivelul proiectării conţinutului procesului de învăţământ.
- •1) Educaţia
- •8) Organizarea procesului de învăţământ
- •9) Proiectarea pedagogică
- •II)literatura de specialitate
- •III) l e g I, regulamente,
I) Obiectivele generale ale educaţiei intelectuale.
A) Obiective informative, care proiectează pedagogic acţiuni educaţionale cu scop prioritar de informare intelectuală generală:
a) asimilarea cunoştinţelor ştiinţifice fundamentale: trunchiul de bază al culturii generale, existent la nivelul fiecărei ştiinţe, respectiv al fiecărei discipline de învăţământ;
b) dobândirea deprinderilor şi a strategiilor intelectuale fundamentale, bazate pe: tipuri de raţionamente deductive-analogice; tipuri de organizare a gândirii convergen-te-divergente; tipuri de instrumente ale gândirii euristice-algoritmice;
c) cultivarea atitudinilor intelectuale superioare care oferă căi de cunoaştere eficiente, respectiv modalităţi adecvate de perfecţionare a cunoştinţelor, deprinderilor şi strategiilor intelectuale dobândite;
d) integrarea cunoştinţelor, deprinderilor, strategiilor şi atitudinilor intelectuale dobândite într-o concepţie ştiinţifică generală, deschisă (auto)perfecţionării activităţii umane.
B) Obiective formative care proiectează pedagogic acţiuni cu scop prioritar de formare intelectuală generală:
a) dezvoltarea capacităţilor intelectuale cu valoare de aplicabilitate pedagogică şi socială ridicată: competenţă de cunoaştere, competenţă de comunicare, competenţă de creaţie;
b) dezvoltarea capacităţilor cognitive de maximă eficienţă pedagogică şi socială: aptitudini cognitive generale şi specifice, atitudini cognitive cu o largă susţinere afectivă, motivaţională, caracterială;
c) dezvoltarea capacităţilor creative în sens integrativ: epistemic {intra, inter, trans - disciplinaritate) - etic (deschiderea cunoştinţelor spre lume, în condiţii de schimbare socială rapidă).
II) Obiectivele specifice ale educaţiei intelectuale, operabile, mai ales, la nivelul procesului de învăţământ:
A) Obiective informative, care proiectează pedagogic acţiuni educaţionale cu scopuri prioritar informative:
a) dobândirea deprinderilor şi strategiilor intelectuale specifice unor domenii de cunoaştere ştiinţifică/discipline de învăţământ şi unor etape de evoluţie a personalităţii: instrumentale (scris, lectură, calcul, studiu independent, stocare-procesare calculator...) - operaţionale (documentare, observaţie, experimentare, exprimare...) - creative (perfecţionare, cercetare ...);
b) stăpânirea cunoştinţelor fundamentale, de cultură generală, valabile la nivelul fiecărui domeniu/disciplină de învăţământ, deschise spre cultura de profil şi cultura de specialitate şi spre toate formele de (auto)instruire permanentă;
130
c) cultivarea atitudinilor cognitive superioare, legate de:
- aplicarea socială a cunoştinţelor-deprinderilor-strategiilor-atitudinilor intelectuale;
- integrarea cunoştinţelor-deprinderilor-strategiilor-atitudinilor intelectuale în structuri cognitive superioare (intra, inter, trans - disciplinare).
B) Obiective formative, care proiectează pedagogic acţiuni educaţionale cu scopuri prioritar formative:
a) dezvoltarea capacităţilor cognitive: spirit de observaţie; gândire operaţională (analiză-sinteză; generalizare-abstractizare; comparaţie, concretizate logic în sisteme de noţiuni-judecăţi-raţionamente; principii, modele, paradigme etc); memorie (memo-rare-păstrare-actualizare) logică - rapidă; imaginaţie reproductivă - creatoare; inteligenţă generală, verbală; aplicată în diferite domenii de cunoaştere ştiinţifică/discipline de învăţământ;
b) dezvoltarea resurselor afectiv-motivaţionale ale învăţării, interese cognitive, interiorizate valoric; sentimente superioare, stabilizate valoric;
c) dezvoltarea creativităţii prin: orientarea valorică a activităţii spre "nou" (creativitatea ca trăsătură general-umană); stimularea activităţii în direcţia "apariţiei noului" (creativitatea ca proces); validarea noului pe criterii relevante social (creativitatea ca produs).
Conţinutul şi metodologia educaţiei intelectuale reflectă dimensiunea generală şi specifică a obiectivelor asumate, care pot fi operaţionalizate în funcţie de condiţiile concrete ale fiecărui domeniu al cunoaşterii ştiinţifice/discipline de învăţământ şi ale fiecărei etape de vârstă psihologică şi socială (şcolară, profesională etc).
Conţinutul educaţiei intelectuale concentrează resursele de formare-dez\>ohare a personalităţii "prin ştiinţă şi pentru ştiinţă", realizabile, în mod gradat. în raport cu e-voluţiile funcţional-structurale ale gândirii: o educaţie intelectuală concretă (în învăţământul general); o educaţie intelectuală abstractă (în învăţământul secundar superior); o educaţie intelectuală spiritualizată (în învăţământul superior).
Valorificarea vârstelor psihologice şi a ciclurilor vieţii (copilărie, adolescenţă, tinereţe, maturitate, bătrâneţe) asigură continuitatea educaţiei postşcolare. deschisă (au-to)perfecţionării intelectuale permanente.
Metodologia educaţiei intelectuale respectă particularităţile fiecărei vârste psihologice şi sociale (şcolară, profesională etc.) care solicită strategii pedagogice angajate special pentru adaptarea interesului cognitiv la un obiect real. reflectat prin diferite sisteme şi circuite valorice.
Ca "strategii ale culturii intelectuale" metodele şi procedeele educaţiei intelectuale formează nu numai "achiziţii de cunoştinţe", ci. în primul rând, "obişnuinţe ale gândirii sănătoase", exprimate ca atitudini superioare care dezvoltă efectiv "dorinţa de a şti întotdeuna mai mult şi mai bine" (vezi Hubert, Rene. pag. 493-539).
- vezi Conţinutul educaţiei, Dimensiunile educaţiei.
EDUCAŢIA MORALA
Educaţia morală reprezintă dimensiunea internă a activităţii de formare-dezvol-tare a personalităţii care vizează "ceea ce este mai profund şi mai accentuat subiectiv în fiinţa umană" (Hubert, Rene, 1965, pag.401).
Definirea educaţiei morale solicită depăşirea a două tendinţe extreme: a) tendinţa reducerii educaţiei morale exclusiv la nivelul proiectării şi al realizării unor obiective formative (în opoziţie cu educaţia intelectuală, redusă exclusiv la proiectarea şi reali-
131
zarea unor obiective informative); b) tendinţa extrapolării educaţiei morale la nivelul întregii activităţi de formare-dezvoltare a personalităţi - "educaţia morală nu este în fond nimic altceva decât educaţia însăşi" (Reboul, Olivier, 1976, pag. 108).
Depăşirea acestor tendinţe extreme implică analiza conceptului filosofic de morală. Din această perspectivă morala reprezintă, pe de o parte, "o teorie a relaţiilor cu celălalt şi cu sine", respectiv un model de organizare a raporturilor omului cu lumea şi cu propria persoană (vezi Dictionnaire de la philosophie, 1995, pag. 177). Pe de altă parte, prin conţinutul angajat, morala reprezintă o formă a conştiinţei sociale care reflectă existenţa socială la nivel "ideologic"/teoretic (ansamblul reprezentărilor, noţiunilor, judecăţilor, normelor, sentimentelor morale) şi psihosocial/practic (ansamblul acţiunilor morale) - vezi Golu, Pantelimon, 1974, pag.21-23.