- •Ion gabarev fizica complexă
- •Prefaţă
- •Secretul mişcării veşnice a electronilor
- •Natura interacţiunii dintre corpuri
- •Materie lipsă
- •Câmp imaginar
- •Stări de agregare a materiei nerecunoscute
- •Deosebirea dintre materie, masă şi energie
- •Energia Soarelui – inepuizabilă
- •Cauza îndepărtării planetelor
- •Natura şi reflexia luminii
- •Definiţia termenului lucru
- •Noţiuni fundamentale ale fizicii cu „probleme”
- •Materie
- •Energie
- •Inerţie
- •Temperatură
- •Energie internă
- •Presiune
- •Depozitarea deşeurilor radioactive
- •Secretul motorului veşnic
- •Referinţe bibliografice:
Materie lipsă
Se ştie că învăţaţii încă nu au depistat aproximativ 90% de materie din Univers. „Începând după cel de-al doilea război mondial, astronomii se străduiesc să determine valoarea masei universului. ... De atunci, diferiţi astronomi şi fizicieni au postulat existenţa a numeroase entităţi care ne-ar putea furniza masa lipsă. ... Există teorii care susţin că neutrinii trebuie să aibă masă, oricât de mică, şi teorii care susţin că acest lucru este imposibil. Nimeni nu ştie exact care sunt corecte” pag. 46022 (8). Consider că expresia «masă lipsă» nu corespunde realităţii în cazul dat (vezi răspunsul mai jos).
Materia (substanţa) lipsă din Univers, pe care învăţaţii nu o găsesc, se află într-o altă formă, altă stare de agregare făcând parte din grupele superioare (VI÷VIII). De aceea trebuie mai întâi să construim aparatele necesare, supersensibile, care vor putea detecta materia din grupa a şaptea (VII) cel puţin, ne mai vorbind de grupele superioare (VIII, IX). Reiese că ne-am dus la prins peşte fără undiţă.
Doresc să menţionez că spaţiul interplanetar este destul de dens în comparaţie cu vidul absolut. Aici am ajuns şi eu la aceeaşi întrebare: „ ... de ce universul este «plin de cocoloaşe», adică împărţit în regiuni de densitate mare (galaxiile) şi regiuni de densitate foarte mică (spaţiul intergalactic)?” pag. 54023 (8). O explicaţie a acestui fenomen ne-ar da-o modul în care este construit atomul, sistemul Solar, Galaxia, de ce nu şi Universul? Adică, de ce nu poate să existe o asemănare între atom, sistemul Solar, Galaxie şi Univers? În cazul dat se observă o asemănare accentuată dintre aceste corpuri, cu toate că sunt la scări diferite.
Câmp imaginar
Conform cercetărilor făcute asupra naturii câmpurilor, am ajuns la concluzia că câmpul electric nu există, este un câmp doar imaginar. Însă „teoria” actuală ne spune următoarele: „Nu cunoaştem ceva mai simplu decât câmpul electric. De aceea despre natura câmpului electric putem spune doar următoarele:
în primul rând, câmpul este material, el există independent
de noi, de cunoştinţele noastre despre el;
în al doilea rând, el posedă anumite proprietăţi, care nu ne
permit să-l confundăm cu altceva din lumea înconjurătoare.
Stabilirea acestor proprietăţi este unicul răspuns la întrebarea, ce este câmpul electric. ... Însă nu putem spune din ce este alcătuit acest câmp. Aici am ajuns la frontiera celor cunoscute acum în ştiinţă” pag. 9124 (1). Personal consider că nu există „câmp electric”, ci doar câmp magnetic. Câmpul electric şi câmpul magnetic este unul şi acelaşi câmp, doar că acesta provine de la surse diferite. Un exemplu în acest sens ar fi curentul electric produs la termocentrală şi curentul electric produs la hidrocentrală, care este unul şi acelaşi curent electric indiferent de provenienţa sa. În realitate există doar un singur câmp – câmpul magnetic. Care poate fi natural – produs de magneţii permanenţi sau artificial – produs prin intermediul curentului electric, câmp electromagnetic. Anume din acest motiv i s-a dat şi denumirea de câmp electromagnetic. De exemplu: „Câmpul magnetic este produs nu numai de curentul electric, ci şi de magneţii permanenţi” pag. 13325 (1). Şi: „Aşadar, în prezent câmpul electromagnetic se manifestă ca ceva care există real” pag. 901 (1).
Câmpul magnetic apare atunci când printr-un conductor trece un curent electric. „Curentul electric reprezintă o totalitate de particule încărcate ce se mişcă ordonat. De aceea acţiunea câmpului magnetic asupra unui conductor parcurs de curent este rezultatul acţiunii câmpului asupra particulelor încărcate, ce se mişcă în interiorul conductorului” pag. 1411 (1). Sau: „Câmpul magnetic reprezintă o formă specială a materiei, prin intermediul căruia se realizează interacţiunea dintre particulele încărcate electric în mişcare” pag. 1321 (1). Atunci, unde-i câmpul electric?
Ştiinţa actuală ne explică clar cum se produce câmpul magnetic. Însă despre crearea „câmpului electric” ea ne spune doar că: „Sarcinile electrice imobile creează în jurul lor câmp electric. Sarcinile mobile produc, în afară de câmp electric, şi câmp magnetic” pag. 1311 (1) Consider confuză această afirmaţie. Sau: „Apoi veţi studia încă o proprietate fundamentală a câmpului electromagnetic: generarea câmpului magnetic de către câmpul electric variabil ...” pag. 1791 (1). Iar la pag. 1126 (7) se afirmă că: „Câmpul electric, care ia naştere la variaţia câmpului magnetic, are cu totul altă structură decât câmpul electrostatic”. În acest caz nu este clar, cine pe cine creează?
Doresc să accentuez că nu trebuie de confundat generarea curentului electric de către câmpul magnetic şi invers, crearea câmpului magnetic de către curentul electric. Curentul electric este creat de câmpul magnetic: „Fenomenul apariţiei curentului electric într-un contur conductibil închis la variaţia câmpului magnetic, care străbate circuitul, se numeşte inducţie electromagnetică” pag. 17027 (4).
În acest caz consider că se confundă câmpul magnetic slab cu câmpul electric imaginar. Dar noi mai ştim că câmpul magnetic este amplificat mai mult sau mai puţin, în dependenţă de substanţele utilizate (feromagnetice, paramagnetice).
