Definiţia termenului lucru

La pagina 93⁷¹ (6) se menţionează următoarele: „Noţiunea de «lucru» a intrat în ştiinţă din activitatea umană: omul a îndeplinit ceva şi a obosit – înseamnă că a lucrat. Mai pe urmă noţiunile «obosit» şi «lucru» au fost separate, iar noţiunii «lucru» i s-a atribuit un înţeles nou şi anume: LUCRU – mărime fizică ce caracterizează acţiunea forţei pe o distanţă anumită. Dacă vectorul forţă coincide cu direcţia deplasării, atunci lucrul va fi: A = Fl.

Dacă unul dintre indicii înmulţirii va fi egal cu zero (lipseşte forţa sau nu-i deplasare), atunci lucrul va fi egal cu zero. Sau dacă o forţă menţine suspendat o greutate în câmpul gravitaţional, atunci lucrul acestei forţe va fi egal cu zero. În toate cazurile, când forţa este perpendiculară pe traiectoria mişcării, lucrul ei va fi zero”

Această teorie este justă doar pentru unele fenomene, însă în na­tură întâlnim deseori şi fenomene ce vin în contradicţie cu această teorie. Pentru a face lumină în acest caz prezentăm un exemplu sim­plu. Să ridicăm de la podea două greutăţi (a câte 32 kg) şi să le ţinem în mâini. Nu deplasăm greutăţile în nici o direcţie, nu ne deplasăm nici noi, ci pur şi simplu le ţinem în mâini până o să obosim. Din motivul că noi am obosit, reiese că noi am îndeplinit un lucru oarecare. În timpul experimentului noi nu am efectuat nici o mişcare, ca atare nici lucrul nu se vede, totuşi noi am obosit. Conform legilor fizicii noi nu avem dreptul să obosim dacă nu-i mişcare. Dar cum rămâne cu noţiunea de «obosit»? Aceasta a fost exclusă din simplul motiv că vine în contradicţie cu legea conservării energiei – fizicienii nu văd, nu observă mişcarea, ca şi în cazul transmiterii căldurii. Ţin să menţionez că la nivel fiziologic a muşchilor noi am lucrat (reacţiile chimice ce au loc în ţesutul muşchilor – extensori).

Deoarece în natură se întâlnesc fenomene care se explică anume prin acest cuvânt «obosit», ar trebui să existe o explicaţie logică. De exemplu, în mecanică deseori vom întâlni expresia «metalul a obo­sit», care pare să nu aibă sens doar în aparenţă. Consider că această teorie este incompletă. În acest caz pentru a face lumină ar trebui de introdus o noţiune nouă: lucru static. Lucrul static sau lucrul de sprijin participă la îndeplinirea lucrului util indirect.

Într-adevăr, în fizică vom întâlni descrise numai acele fenomene care respectă legea conservării şi transformării energiei. Consider incorectă o astfel de atitudine părtinitoare şi incompatibilă cu imaginea unui fizician care se vrea obiectiv. Nu doresc neapărat să fie exclusă legea conservării energiei, însă doresc neapărat ca această lege să fie reformulată. Argumentele în sprijinul acestei exigenţe fiind prezentate pe larg în lucrarea anterioară (14)⁷².

Noţiuni fundamentale ale fizicii cu „probleme”

Este necesară definirea conceptului de bază înainte de a fi posibil un progres ştiinţific, de a pune bazele unei teorii oarecare sau măcar de ţinut cont de cele cunoscute deja. Personal sunt convins că noţi­unile fundamentale ale fizicii s-au ignorat şi se ignoră în continuare. Obiectivitatea în fizică este indispensabilă, iar trecerea cu vederea a unor aspecte de neglijat este o încălcare frapantă a eticii profesionale. În acest caz vom încerca să propunem unele completări şi corectări a unor noţiuni de bază ale fizicii: materie, energie, masă, inerţie, temperatură, energie internă, câmp, undă, vid, presiune şi lucru.