2. Evoluţia obiectului de studiu al Teoriei Economice

Obiectul de studiu al Teoriei economice a trecut prin următoarele etape:

1. Etapa Antică – Xenofon „Principala bogăţie o constituie pământul”, care a determinat

termenul de economie şi obiectul de studiu. Platon, Aristotel.

2. Etapa Medievală – Toma Aquino, numit şi Sf. Toma Aquino – filozof, teolog şi economist italian.

3. Etapa Mercantelistă – a durat 3 secole; principala formă de bogăţie erau banii din aur şi argint; apare Economia Politică. Thomas Mun, J. Polber. A. Monthcretien (fr)

4. Etapa Fiziocrată – Fr.Quesnay cu faimosul său „Tablou Economic”, în viziunea lui ştiinţa economică trebuie să studieze căile de îmbogăţire care se realizează în agricultură. A.R.Turgois, W.Petty

5. Etapa Clasică sau Liberalismului economic clasic – a durat aproape 100 ani. David Ricardo, Adam Smith ca reprezentanţi.

6. Etapa Marxistă sau Socialistă – Karl Marx „Capitalul”. Marx a schimbat radical obiectul de studiu al ştiinţei economice- ştiinţa economică studiază relaţiile economice care apar între burghezie şi proletariat.

7. Etapa Naţionalismului economic – H.Carey, Fr. List. Obiectul de studiu: Ştiinţa Economică trebuie să studieze nu individul şi nu căile de îmbogăţire, ci naţiunea şi specificul naţional.

8. Etapa Neoclasică sau Marginistă – K.Menger, L.Walras, A.Marshall. Obiectul de studiu al ştiinţei economice este studierea utilităţilor marginale a bunurilor economice, precum şi a relaţiilor de circulaţie şi consum. În această etapă apare Econometria.

9. Etapa Keynesiană – Lordul J.Keyns. în viziunea lui Keynes obiectul de studiu al ştiinţei economice este studierea legilor cu caracter psihologic.

   • Etapa Neoliberală sau Monetarismului actual – M.Friedman, W.Yoken, Fridrich von Hayek. În viziunea neoliberalilor obiectul de studiu al ştiinţei economice este studierea fluxurilor monetare şi reglementarea acestora din partea statului.

Actualmente Obiectul de studiu al Teoriei Economice este:

• Studierea relaţiilor economice care apar între oameni în procesul de utilizare eficientă a resurselor economice limitate.

• Studierea categoriilor şi legilor economice.

• Studierea modelelor şi sistemelor economice.

3.Categoriile, legile, metodele de cercetare şi funcţiile Teoriei Economice

Fenomen economic – acesta reflectă forma exterioară a activităţii economice percepută direct de către oameni (privatizarea).

Proces economic – reprezintă transformările calitative, cantitative şi structurale care parcurg în viaţa economică (procesul de stabilizare a economiei naţionale).

Categoria economică – reprezintă o abstracţie ştiinţifică care reflectă o anumită latură a relaţiilor de producţie. Ca categorii economice sunt considerate marfa, banii, salariu, profitul, dobânda, renta, concurenţa, creditul, etc.

Categoriile economice pot fi divizate în 3 grupe:

1. Categorii economice generale care funcţionează în toate modurile de producţie (producţia, repartiţia, consumul, munca);

2. Categorii economice intermediare care funcţionează în mai multe moduri de producţie (valoare, bani, cerere, dobândă, rentă);

3. Categorii economice specifice modului de producţie dat (concurenţa, acumularea de capital, inflaţia, şomajul).

Teoria economică în afară de categorii economice studiază şi legi economice.

Legea economică – reflectă legăturile generale, esenţiale, repetabile şi relativ stabile a fenomenelor şi proceselor economice.

Legile economice ca şi categoriile economice se clasifică în 3 grupe mari:

1. Legi Economice Generale – care activează în toate modurile de producţie (legea creşterii, legea productivităţii muncii, legea acumulării);

2. Legi Economice Comune – care activează pentru mai multe moduri de producţie (legea valori);

3. Legi Economice Specifice – care acţionează în modul de producţie dat (legea concurenţei).

Teoria economică ca şi alte discipline economice în procesul de studiere a fenomenelor şi proceselor economice aplică următoarele metode:

1. Metoda de inducţie şi deducţie. Inducţia – prevede studierea proceselor economice de la particular la general şi generalizarea lor; deducţia – prevede înaintarea anumitor teorii şi ipoteze şi verificarea lor în practică de la general la particular.

2. Metoda de analiză economică şi sinteză. Analiza – prevede studierea diferitor laturi ale fenomenului dat. Analiza se manifestă în următoarele forme:

   1. Statică, care reflectă situaţia economică la momentul dat;

   2. Dinamică - reflectă situaţia economică la diferite etape de dezvoltare;

   3. Cantitativă – reflectă schimbările cantitative în economie;

   4. Calitativă – care are loc în economie;

   5. Macroeconomică;

   6. Microeconomică.

Sinteza – prevede întrunirea proceselor analizate într-un fenomen întreg.

3. Metoda de abstracţie ştiinţifică – prevede studierea unor laturi a relaţiilor de producţie.

Abstracţia ştiinţifică reflectă în conştiinţa oamenilor realitatea economică. Exemplu: valoarea, pe care nu o poţi vedea, dar ea există şi are o bază reală.

4. Metoda dialectică – reflectă procesul de apariţie, dezvoltare şi dispariţie a fenomenului economic.

5. Metoda matematică – este utilizată pentru a elabora diverse prognozări a economiei naţionale / mondiale şi a diferitor variante de dezvoltare economică.

6. Metoda logică şi istorică. Teoria economică analizează fenomenele şi procesele economice în aspect istoric şi în aspect logic.

7. Metoda de experiment. Teoria economică aplică această metodă în procesul de studiere a posibilităţilor dezvoltării economice, pentru a verifica avantajele şi dezavantajele fenomenelor şi proceselor economice.

Teoria economică îndeplineşte 3 funcţii principale:

1.Funcţia de cunoaştere (cognitivă) – constă în analiza fenomenelor şi proceselor economice în scopul rezolvării problemelor stringente ale societăţii

2.Funcţia metodologică. Teoria economică stă la baza tuturor disciplinelor economice

3.Funcţia practică. Teoria economică elaborează diferite concepte, teorii, care pot fi aplicate în practică.

Tema 2