Valoarea forţei de muncă include elementele:

1. Cheltuielile pentru reproducţia forţei de muncă a lucrătorului;

2. Reproducţia cheltuielilor pentru întreţinerea familiilor;

3. Cheltuielile pentru perfecţionarea lucrătorului;

4. Cheltuielile pentru dezvoltarea socială a lucrătorului.

3. Conţinutul activităţii economice şi fazele ei

Activitate economică – reprezintă un proces complex de atragere, alocare şi utilizare eficientă a resurselor economice în scopul satisfacerii nevoilor umane.

Activitatea economică include diferite activităţi umane:

1. Activitatea de producţie şi reproducţie;

2. Activitatea de organizare a procesului de schimb;

3. Activitatea de organizare a repartiţiei bunurilor;

4. Activitatea ştiinţifică;

5. Activitatea de ocrotire a mediului ambiant.

Principalele forme de activitate economică sunt:

1. De producţie;

2. De circulaţie (de schimb);

3. De repartiţie (distribuire);

4. De consum.

Aceste 4 forme de activitate formează fazele procesului de producţie. Între cele 4 faze de producţie exista o interdependenţă.

1) Faza de producţie include activităţile legate de combinarea factorilor de producţie şi de producere a bunurilor economice.

Producţia este divizată în:

• Producerea bunurilor materiale: producţia industrială, producţia agricolă, producţia în domeniul de construcţie, producţia de servicii materiale (servicii comunale, servicii de comerţ, servicii de transport etc.)

• Producerea bunurilor nemateriale: producţia de servicii nemateriale (servicii juridice, servicii medicale, servicii de instruire etc.), producţia bunurilor nemateriale (producţia obţinută în urma activităţii intelectuale: manuale, tablouri, opera etc.)

Serviciile materiale şi nemateriale formează sectorul de servicii.

2) Faza de circulaţie (schimb)include activităţile economice legate de comercializarea bunurilor economice, păstrarea şi depozitarea bunurilor.

3) Faza de repartiţie include activităţile legate de procesul de distribuire şi redistribuire a venitului naţional cât şi a veniturilor obţinute în urma utilizării factorilor de producţie (salariul, dobânda, profitul, dividendul etc.)

4) Faza de consum include activităţile legate de organizarea si exercitarea consumului personal şi productiv.

Una din problemele cheie este determinarea posibilităţilor de producţie la nivel micro si macroeconomic.

Principiul de bază al activităţii economice este obţinerea rezultatelor maxime cu cheltuieli minime. Pentru a realiza acest principiu este aplicată curba posibilităţilor de producţie.

Tema3

1. Proprietatea – baza activităţii economice

Conţinutul juridic şi economic al proprietăţii

Problema proprietăţii – problema cheie în teoria economică. Persoanele care dispun de proprietate, monopolizează activitatea economică şi determină direcţiile politicii economice şi deciziile de ordin politic.

Proprietatea – reprezintă ansamblul de relaţii economice de însuşire a bunurilor şi serviciilor, relaţii determinate de norme sociale la diferite trepte istorice.

Proprietatea poate fi analizată în 2 aspecte: Juridic şi Economic.

În aspect juridic proprietatea – reprezintă un bun care aparţine cuiva şi care reflectă 3 forme de drept:

Dreptul de a poseda, Dreptul de a utiliza, Dreptul de a administra

În aspect economic proprietatea – reprezintă relaţiile economice care au ca scop însuşirea eficientă a bunului dat, reflectă relaţiile de gospodărire care apar între oameni în procesul de producţie a bunurilor materiale şi a serviciilor. Proprietatea în aspect economic reflectă următoarele 3 forme:

1. Relaţiile de însuşire a factorilor de producţie.

2. Relaţiile de folosire raţională a mijloacelor de producţie

3. Relaţiile de realizare economică a proprietăţii

Subiecţii proprietăţii sunt:

1. Persoanele fizice, inclusiv cele străine;

2. Persoanele juridice, inclusiv cele străine;

3. Guvernul (statul);

4. Organele de administrare publică locală;

5. Organizaţiile internaţionale.

Obiectele proprietăţii sunt:

1. Terenurile arabile şi bogăţiile subterane;

2. Clădirile, utilajul, instalaţiile;

3. Rezultatele activităţii intelectuale (opere de muzica, sculptura, literatura, invenţii);

4. Banii şi hârtiile de valoare.

O formă specifică de proprietate este proprietatea intelectuală (lucrările ştiinţifice, brevete, manuale, arta, operele de muzică etc.).

Sursele de apariţie a proprietăţii sunt:

1. Proprietatea obţinută în urma utilizării muncii salariate;

2. Proprietatea obţinută în urma activităţii antreprenoriale;

3. Proprietatea obţinută în baza activităţii intelectuale;

4. Proprietatea obţinută prin moştenire;

5. Proprietatea obţinută din alte activităţi care nu contravin legislaţiei în vigoare.

Tipurile şi formele de proprietate

În condiţiile economiei de piaţă există 3 tipuri de proprietate:

1. Proprietatea privată;

2. Proprietatea publică;

3. Proprietatea mixtă – o îmbinare a celor două de mai sus.

În cadrul acestor două tipuri de proprietate (privată, publică) există mai multe forme.

Principala formă de proprietate este proprietatea privată ce include bunurile economice ce aparţin unei sau mai multor persoane fizice sau juridice.

Proprietatea privată se manifestă în 3 forme:

1. Proprietatea privată individuală bazată pe munca personală;

2. Proprietatea privată bazată pe utilizarea muncii salariaţilor;

3. Proprietatea privată asociativă (S.R.L., S.A., cooperative etc.).

Proprietatea privată are laturi atât pozitive cât şi negative.

• Laturile pozitive sunt: