2. 16 Vor spori cei 10.000 de dolari cu între 5 şi 10 procente.

3. 4 Vor ajunge la 20.000 de dolari sau chiar la câteva mili­oane.

Mergem la şcoală ca să învăţăm o meserie şi ca să muncim pentru bani. După părerea mea, este important şi să învăţăm cum să punem banii să muncească pentru noi. Îmi plac obiectele de lux, aşa cum plac tuturor. Diferenţa este că o parte îşi cumpără aceste obiecte de lux pe datorie. Aceasta este capcana, dacă vreţi să procedaţi asemeni maselor. Când am vrut să-mi cumpăr un Porsche, cel mai simplu ar fi fost să-mi sun bancherul şi să obţin un împrumut. În loc să mă concentrez asupra coloanei cheltuielilor, eu m-am concentrat asupra coloanei activelor.

De obicei, mă folosesc de această dorinţă de a achiziţiona diverse lucruri spre a mă inspira şi a mă motiva la nivelul geniului meu financiar în investiţii.

În prezent, mult prea adesea ne concentrăm asupra îm­prumuturilor necesare obţinerii lucrurilor pe care ni le do­rim, în loc să facem bani. Pe termen scurt, e mai simplu cu împrumutul, dar e mai greu pe termen lung. Este un obicei prost, pe care ni l-am format ca persoane şi ca popor. Nu uitaţi că adesea o cale simplă devine dificilă, iar o cale difi­cilă de multe ori devine simplă. Cu cât reuşiţi să vă formaţi mai devreme şi să-i formaţi şi pe cei dragi să stăpânească banii, cu atât vă va fi mai bine. Banii sunt o forţă foarte puter­nică. Din păcate, oamenii folosesc această forţă a banilor îm­potriva lor. Dacă inteligenţa voastră financiară este una scă­zută, banii or să vă scape printre degete. Ei vor fi mai isteţi decât voi. Dacă banii sunt mai deştepţi ca voi, veţi munci pen­tru ei toata viaţa.

Pentru a stăpâni banii trebuie să fiţi mai deştepţi decât ei. Atunci banii or să vă dea ascultare, or să vi se supună. În loc să deveniţi sclavii lor, veţi deveni stăpânii lor. Asta înseamnă inteligenţă financiară.

9. NEVOIA DE EROI. Puterea mitului. Când eram copil, îi admiram foarte tare pe Willie Mays, Hank Aaron, Yogi Berra. Ei erau eroii mei. Eram puşti, jucam în Liga Mică de baseball şi doream să fiu ca ei. Colecţionam imagini ale lor. Vroiam să ştiu absolut totul despre ei. Ştiam tot felul de detalii tehnice, cât erau plătiţi şi cum au ajuns într-o echipă de vârf. Vroiam să ştiu totul pentru că vroiam să fiu ca ei.

Pe la 9-10 ani, de fiecare dată când jucam, mă credeam Yogi sau Hank. Aceasta este una dintre cele mai eficiente căi de a învăţa, dar pe care n-o mai folosim când devenim adulţi. Nu mai avem eroi. Ne pierdem inocenţa.

Astăzi, mă uit la puştii care joacă baschet nu departe de casa mea. Ei nu mai sunt nişte Johnny mici. Ei devin Michael Jordan, Sir Charles sau Clide. Copiindu-şi sau luându-şi drept exemplu aceşti eroi, învaţă cu adevărat. Tocmai de aceea atunci când cade în dizgraţie cineva precum O.J. Simpson protestul este aşa de zgomotos.

Nu e vorba doar de procesul de la tribunal. Se pierde un erou. O persoană cu care unii au copilărit în gând, l-au privit cu admiraţie şi ar fi vrut să fie ca el. Dintr-odată, trebuie să ne descotorosim de persoana respectivă.

Când am mai crescut, alţii au devenit eroii mei. Din lumea golfului, cum ar fi Peter Jacobsen, Fred Couples şi Tiger Woods. Le copiam mişcările şi făceam tot posibilul să citesc cât mai multe despre ei. Mai am şi alţi eroi, precum Donald Trump, Warren Buffett, Peter Lynch, George Soros şi Jim Rogers. La maturitate, ştiu tot atât de multe despre ei pe cât ştiam despre eroii mei jucători de baseball. Urmăresc cu atenţie în ce investeşte Warren Buffett şi citesc tot ce pot despre perspectiva sa asupra pieţei. Am citit cartea lui Peter Lynch pentru a înţelege cum să aleg acţiunile. Şi am citit de­spre Donald Trump, încercând să aflu cum negociază şi cum îşi ţine afacerile.

Tot aşa cum parcă nu eram eu atunci când jucam baseball în copilărie, când sunt la Bursă sau negociez un contract acţio­nez fără să-mi dau seama cu aplombul lui Trump. Sau când analizez o tendinţă, parcă aş fi Peter Lynch. Având aceste mo­dele, ne alimentăm dintr-o sursă enormă de geniu pur. Dar eroii nu doar ne inspiră, ei fac ca lucrurile să pară mai simple. Şi asta ne convinge că ne dorim să fim exact ca ei. „Dacă ei pot, pot şi eu.”

Prea multă lume vorbeşte de investiţii ca despre ceva foar­te greu. Mai bine găsiţi-vă eroi care să vă uşureze situaţia.

10. ÎNVĂŢAŢI-I ŞI PE ALŢII ŞI VEŢI FI RĂSPLĂTIŢI. Puterea de a dărui. Ambii mei taţi erau profesori. Tatăl meu bogat m-a învăţat o lecţie care m-a călăuzit toată viaţa, şi anume că trebuie să fii darnic sau generos. Tatăl meu cu şcoală m-a învăţat să folosesc timpul şi cunoştinţele dobândite, dar aproape niciodată nu mi-a dat bani. Cum spuneam, el zicea că îmi va da atunci când va avea ceva în plus. Şi, bineînţeles, rareori se întâmpla să aibă ceva în plus.

Tatăl meu bogat mi-a dat şi bani şi educaţie. El credea cu tărie în schimb. „Dacă vrei ceva trebuie mai întâi să dai ceva”, spunea el mereu. Când stătea prost cu banii, dădea bani la biserică sau în scopuri caritabile.

Dacă ar fi să aleg o unică idee cu care aş vrea să rămâneţi, aceasta ar fi. De câte ori simţiţi că „vă lipseşte” sau „aveţi ne­voie''' de ceva, mai întâi daţi ceea ce doriţi şi veţi primi înapoi însutit. Acest lucru este valabil pentru bani, zâmbete, iubire şi prietenie. Ştiu că acesta este ultimul lucru pe care vrea ci­neva să îl facă, dar pentru mine a fost valabil de fiecare dată. Cred în principiul reciprocităţii şi dau ceea ce vreau. Vreau bani, dau bani. Şi îmi vin însutit. Vreau să vând, ajut pe cine­va să vândă ceva şi reuşesc să vând şi eu. Vreau contracte, ajut pe cineva să obţină nişte contracte şi ca prin farmec contrac­tele vin singure la mine. Cu mulţi ani în urmă, am auzit o vorbă care spunea aşa: „Dumnezeu nu are nevoie să pri­mească, dar oamenii trebuie să dea.”

Tatăl meu cel bogat spunea deseori: „Oamenii săraci sunt mai hrăpăreţi decât cei bogaţi.” Şi el explica aşa: o persoană bogată procură ceea ce îşi doresc alţii. De-a lungul vieţii, în toţi aceşti ani, de câte ori am avut nevoie sau am fost în criză de bani sau de ajutor, am stabilit bine ce-mi doresc de fapt şi am hotărât să ofer mai întâi. De câte ori am dat, totul mi s-a întors înapoi.

Asta îmi aminteşte de o poveste despre un tip care stătea cu nişte lemne de foc în braţe într-o noapte geroasă şi ţipa la soba lui: „Când o să-mi dai ceva căldură o să bag nişte lemne pe foc.” Când e vorba de bani, de iubire, de fericire, de vânzări şi de contracte trebuie doar să ne amintim că mai întâi trebuie să dăruim ceea ce dorim şi o să fim răsplătiţi însutit. Uneori doar cât m-am gândit la ceea ce vreau şi cum am să dau la rândul meu altcuiva şi m-am ales cu o grămadă de daruri. De câte ori simt că oamenii nu-mi zâmbesc, încep eu să zâmbesc, dând bună ziua, şi ca prin minune toată lumea îmi zâmbeşte în jurul meu. Este adevărat că lumea nu este în fapt decât o oglindă a fiecăruia.

De aceea spun: „Învăţaţi-i şi pe alţii şi veţi fi răsplătiţi.” Am descoperit că pe măsură ce îi învăţ pe alţii din tot sufle­tul, şi eu învăţ mai mult. Dacă vreţi să aflaţi mai multe de­spre bani, învăţaţi-i pe alţii mai întâi. Şi o ploaie de idei noi şi de răsplăţi vă vor cuprinde. Sunt momente când am dat şi n-am primit nimic înapoi sau n-am primit ceea ce doream. Privind însă mai atent şi făcând o introspecţie sufletească, am constatat că în acele momente ofeream pentru a mi se oferi în loc de a da de dragul de a da.

Tatăl meu îi învăţa pe profesori şi a devenit un maestru al lor. Tatăl meu cel bogat îi învăţa pe tineri cum face el afaceri. Privind retrospectiv, îmi dau seama că generozitatea lor faţă de ceea ce ştiau i-a făcut să fie mai deştepţi. Există pe lumea asta puteri mult mai mari decât noi. Putem ajunge acolo sin­guri, dar este mai uşor cu ajutorul acestor puteri. Tot ceea ce trebuie este să fiţi generoşi cu ceea ce aveţi şi aceste puteri vor fi generoase cu voi.