III. 1. 6. Verbul

Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă :

- acţiunea : a veni,a merge,a da,a lua,a alerga etc.

- existenţa : a fi,a exista,a trăi,a se afla,a vieţui etc.

- starea : a şedea,a sta.

- posesia : a avea,a poseda,a deţine etc.

- necesitatea : a trebui,a necesita etc.

- posibilitatea : a putea.

- dorinţa : a dori,a vrea,a voi etc.

Clasificarea verbelor

A. Verbe predicative - au înţeles de sine stătător ; pot forma singure predicatul când se află la un mod personal.

B. Verbe nepredicative - nu au înţeles de sine stătător,neputând forma singure predicatul, ci cu ajutorul altor cuvinte.

În categoria verbelor nepredicative sunt cuprinse verbele copulative şi verbele auxiliare.

A.2.1 VERBELE COPULATIVE - formează predicat împreună cu o altă parte de vorbire cu funcţie de nume predicativ. Verbul copulativ face legătura între numele predicativ şi subiect.

Ex. : El era frumos ca soarele.

- Cele mai frecvente verbe copulative sunt : a fi,a deveni,a se face,a ieşi,a ajunge,a părea,a rămâne,a se naşte, a se chema,a însemna.

- Cu excepţia verbului "a deveni"(folosit doar ca verb copulativ), toate celelalte,în funcţie de context pot fi verbe predicative sau copulative.

Ex. : Ieşeam pe uşa casei. (verb predicativ) ; Mihai ieşise inginer. (verb copulativ)

Ex. : Ajunsesem în oraşul natal. (verb predicativ) ; Fostul copil a ajuns om de ispravă. (verb copulativ)

Observaţie : Majoritatea verbelor copulative pot fi înlocuite în context cu verbele "a fi" şi "a deveni", ceea ce constituie un mod de verificare a valorii lor.

A.2.2 VERBELE AUXILIARE - ajută la formarea modurilor şi timpurilor compuse : a avea,a fi,a vrea (a voi), precum şi la formarea diatezei pasive.

Ex. : Bunicul a clătinat uşor din cap. (a = verbul auxiliar "a avea")

Îmi voi croi drum prin nămeţi. (voi = verbul auxiliar "a vrea")

Aş fi trecut uşor peste şanţ. (aş = verbul auxiliar "a avea" , fi = verbul auxiliar "a fi");Elevii fuseseră convocaţi pentru spectacol. (fuseseră = verbul auxiliar "a fi" utilizat pentru formarea diatezei pasive.)

După un asemenea verb la mod impersonal urmează o propoziţie subiectivă !

Ex. : Trebuie ¹/ să respectăm legile. ²/ P1 =PP ; P2 = SB

C.4. EXPRESII VERBALE IMPERSONALE - sunt formate din verbul copulativ "a fi" şi un adverb sau o locuţiune adverbială de mod cu rol de nume predicativ.

B.1. VERBELE TRANZITIVE - pot avea complement direct : a da,a şti,a ruga,a certa,a traduce,a amăgi, a face, a diminua,a viziona,a îndruma etc.

Ex. : A tradus un articol din limba engleză. (ce a tradus ? , "un articol" = complement direct)

B.2. VERBELE INTRANZITIVE - nu pot avea complement direct:a merge,a pleca,a se gândi,a se teme, a se mira, a hoinări,a fugi,a se strădui,a dura,a călători etc.

Ex.:Merg cu maşina la serviciu.(nu se pot formula întrebările "pe cine ?","ce ?"- deci nu poate avea compl. direct)

Observaţie : Unele verbe,în funcţie de context,pot fi tranzitive,dar şi intranzitive.

Ex. : Fiind obosit a adormit imediat. (verb intranzitiv)

Şi-a adormit copilaşul,cântându-i. (pe cine a adormit ? - "copilaşul"= compl. direct, verb tranzitiv)

C.1. VERBE PERSONALE - pot avea subiect (majoritatea verbelor) : a vedea,a urca,a iubi,a sosi etc.

Ex. : Maria a urcat pe scara de incendiu a clădirii. (verbul are subiect,acţiunea făcând-o Maria)

C.2. VERBE UNIPERSONALE - au doar forme pentru persoana a III-a : exprimă acţiuni făcute de

păsări,animale sau plante. Ex. : a mieuna,a lătra,a necheza,a apune,a răsări,a behăi etc.

Ex. : Pisica mieuna prelung. ; Câinele lătra neîntrerupt.

C.3. VERBELE IMPERSONALE - acţiunea nu este făcută de o anumită persoană:a trebui,a se cuveni,a se părea etc. În general în cadrul construcţiei : e bine,e uşor,e rău, e lesne,e de mirare,e adevărat,e necesar,e sigur,e util,e inutil,e plăcut etc. După aceste expresii verbale urmează,în frază, propoziţii subordonate subiective !

C.5. LOCUŢIUNILE VERBALE - sunt grupuri de cuvinte, cu înţeles unitar, ce au valoarea unui verb.

Ex. : a sta de veghe (a veghea) , a băga de seamă (a observa) , a sta în cumpănă (a ezita) , a lua cunoştinţă(a afla) , a da de gol (a deconspira) , a-şi aduce aminte (a-şi aminti) etc.

Ex. : Îmi pare bine că ai trecut examenele cu note mari. (îmi pare bine = mă bucur)

VALORILE VERBULUI "A FI"

- Verb predicativ:Un caiet este trei mii de lei.(este =costă); Ieri a fost un spectacol la Operă. (a fost =a avut loc)

- Verb copulativ : Petalele garoafei sunt albe. ; Tata este inginer .

- Verb auxiliar : Lucrarea i-a fost apreciată cu notă maximă. (formează diateza pasivă)

Dacă mă anunţai,aş fi venit la restaurant. (formează condiţionalul perfect)