- •Limba română
- •Prof. Florin Popa partea I - vocabularul
- •Mijloace de îmbogăţire a vocabularului
- •Partea a II-a – fonetica
- •III. 1. 1. Substantivul
- •Partea a III-a – gramatica
- •A. Substantivul d. Pronumele
- •A. Subiectul b. Predicatul
- •Legătura dintre morfologie şi sintaxă
- •III. 1. Morfologia - părţi de vorbire flexibile
- •Genurile substantivelor
- •Numărul substantivelor
- •Cazuri speciale
- •Cazurile şi funcţiile sintactice ale substantivelor
- •Schimbarea valorii gramaticale
- •Valorile stilistice ale substantivului
- •III. 1. 2. Articolul
- •Felurile articolului
- •III. 1. 3. Adjectivul
- •Gradele de comparaţie ale adjectivului
- •Adjective fără grade de comparaţie
- •Valorile stilistice ale adjectivului
- •III. 1. 4. Numeralul
- •Valorile numeralului
- •III. 1. 5. Pronumele
- •Pronumele cu forme personale
- •Funcţii sintactice
- •III. 1. 6. Verbul
- •Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă :
- •Clasificarea verbelor
- •Diatezele verbului
- •Modurile verbelor
- •Valorile stilistice ale verbului :
- •Părţi de vorbire neflexibile
- •III. 1. 7. Adverbul
- •Ortografia adverbelor
- •III. 1. 8. Prepoziţia
- •Ex. : Ei mergeau către sud. [ prepoziţia "către" leagă complementul "sud" de verbul (cu funcţie sintactică de predicat) "mergeau"]. Clasificarea prepoziţiilor
- •Locuţiuni prepoziţionale
- •III. 1. 9. Conjuncţia
- •Locuţiunile conjuncţionale
- •Clasificarea conjuncţiilor
- •III. 1. 10. Interjecţia
- •Interjecţia este partea de vorbire neflexibilă care exprimă :
- •III. 2. Sintaxa
- •III. 2. 1. Sintaxa propoziţiei
- •III. 2. 1. 1. Predicatul
- •III. 2. 1. 2. Subiectul
- •III. 2. 1. 3. Atributul
- •III. 2. 1. 4. Complementul
- •2. Complementul indirect
- •3. Complementul de agent
- •Trecând verbul la diateza activă , complementul de agent devine subiect,iar subiectul complement direct.
- •Ex. : De tine a fost adusă scrisoarea ?
- •7. Complementul circumstanţial de cauză
- •Complementul circumstanţial de scop
- •III. 2. 2. Sintaxa frazei
- •Fraza este o îmbinare de două sau mai multe propoziţii legate prin înţeles. Numărul propoziţiilor dintr-o frază este egal cu numărul predicatelor exprimate şi neexprimate.
- •Corespondenţa dintre părţile de propoziţie şi propoziţiile subordonate
- •Legătura dintre cele două părţi ale sintaxei
- •Expansiunea şi contragerea
- •Datorită corespondenţei dintre părţile de propoziţie şi subordonate , primele pot fi transformate în propoziţii subordonate , iar cele din urmă în părţi de propoziţie corespunzătoare.
- •Transformarea ( dezvoltarea ) părţilor de propoziţie în propoziţii subordonate corespunzătoare se numeşte expansiune.
- •Propoziţia subordonată subiectivă ( sb ) îndeplineşte rolul de subiect al propoziţiei regente.
- •Punctuaţia
- •Incorect : Vulpea 1/ care a prins-o 2/ avea coada stufoasă. 1/
- •Virgulă de propoziţia regentă.
- •Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă (cv) indică
- •În orice situaţie , ea se desparte prin virgulă de regentă.
- •Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă (cns) determină un verb , un adjectiv , un adverb şi arată urmarea acţiunii sau însuşirii din regentă.
III. 1. 6. Verbul
Verbul este partea de vorbire flexibilă care exprimă :
- acţiunea : a veni,a merge,a da,a lua,a alerga etc.
- existenţa : a fi,a exista,a trăi,a se afla,a vieţui etc.
- starea : a şedea,a sta.
- posesia : a avea,a poseda,a deţine etc.
- necesitatea : a trebui,a necesita etc.
- posibilitatea : a putea.
- dorinţa : a dori,a vrea,a voi etc.
Clasificarea verbelor
A. Verbe predicative - au înţeles de sine stătător ; pot forma singure predicatul când se află la un mod personal.
B. Verbe nepredicative - nu au înţeles de sine stătător,neputând forma singure predicatul, ci cu ajutorul altor cuvinte.
În categoria verbelor nepredicative sunt cuprinse verbele copulative şi verbele auxiliare.
A.2.1 VERBELE COPULATIVE - formează predicat împreună cu o altă parte de vorbire cu funcţie de nume predicativ. Verbul copulativ face legătura între numele predicativ şi subiect.
Ex. : El era frumos ca soarele.
- Cele mai frecvente verbe copulative sunt : a fi,a deveni,a se face,a ieşi,a ajunge,a părea,a rămâne,a se naşte, a se chema,a însemna.
- Cu excepţia verbului "a deveni"(folosit doar ca verb copulativ), toate celelalte,în funcţie de context pot fi verbe predicative sau copulative.
Ex. : Ieşeam pe uşa casei. (verb predicativ) ; Mihai ieşise inginer. (verb copulativ)
Ex. : Ajunsesem în oraşul natal. (verb predicativ) ; Fostul copil a ajuns om de ispravă. (verb copulativ)
Observaţie : Majoritatea verbelor copulative pot fi înlocuite în context cu verbele "a fi" şi "a deveni", ceea ce constituie un mod de verificare a valorii lor.
A.2.2 VERBELE AUXILIARE - ajută la formarea modurilor şi timpurilor compuse : a avea,a fi,a vrea (a voi), precum şi la formarea diatezei pasive.
Ex. : Bunicul a clătinat uşor din cap. (a = verbul auxiliar "a avea")
Îmi voi croi drum prin nămeţi. (voi = verbul auxiliar "a vrea")
Aş fi trecut uşor peste şanţ. (aş = verbul auxiliar "a avea" , fi = verbul auxiliar "a fi");Elevii fuseseră convocaţi pentru spectacol. (fuseseră = verbul auxiliar "a fi" utilizat pentru formarea diatezei pasive.)
După un asemenea verb la mod impersonal urmează o propoziţie subiectivă !
Ex. : Trebuie 1/ să respectăm legile. 2/ P1 =PP ; P2 = SB
C.4. EXPRESII VERBALE IMPERSONALE - sunt formate din verbul copulativ "a fi" şi un adverb sau o locuţiune adverbială de mod cu rol de nume predicativ.
B.1. VERBELE TRANZITIVE - pot avea complement direct : a da,a şti,a ruga,a certa,a traduce,a amăgi, a face, a diminua,a viziona,a îndruma etc.
Ex. : A tradus un articol din limba engleză. (ce a tradus ? , "un articol" = complement direct)
B.2. VERBELE INTRANZITIVE - nu pot avea complement direct:a merge,a pleca,a se gândi,a se teme, a se mira, a hoinări,a fugi,a se strădui,a dura,a călători etc.
Ex.:Merg cu maşina la serviciu.(nu se pot formula întrebările "pe cine ?","ce ?"- deci nu poate avea compl. direct)
Observaţie : Unele verbe,în funcţie de context,pot fi tranzitive,dar şi intranzitive.
Ex. : Fiind obosit a adormit imediat. (verb intranzitiv)
Şi-a adormit copilaşul,cântându-i. (pe cine a adormit ? - "copilaşul"= compl. direct, verb tranzitiv)
C.1. VERBE PERSONALE - pot avea subiect (majoritatea verbelor) : a vedea,a urca,a iubi,a sosi etc.
Ex. : Maria a urcat pe scara de incendiu a clădirii. (verbul are subiect,acţiunea făcând-o Maria)
C.2. VERBE UNIPERSONALE - au doar forme pentru persoana a III-a : exprimă acţiuni făcute de
păsări,animale sau plante. Ex. : a mieuna,a lătra,a necheza,a apune,a răsări,a behăi etc.
Ex. : Pisica mieuna prelung. ; Câinele lătra neîntrerupt.
C.3. VERBELE IMPERSONALE - acţiunea nu este făcută de o anumită persoană:a trebui,a se cuveni,a se părea etc. În general în cadrul construcţiei : e bine,e uşor,e rău, e lesne,e de mirare,e adevărat,e necesar,e sigur,e util,e inutil,e plăcut etc. După aceste expresii verbale urmează,în frază, propoziţii subordonate subiective !
C.5. LOCUŢIUNILE VERBALE - sunt grupuri de cuvinte, cu înţeles unitar, ce au valoarea unui verb.
Ex. : a sta de veghe (a veghea) , a băga de seamă (a observa) , a sta în cumpănă (a ezita) , a lua cunoştinţă(a afla) , a da de gol (a deconspira) , a-şi aduce aminte (a-şi aminti) etc.
Ex. : Îmi pare bine că ai trecut examenele cu note mari. (îmi pare bine = mă bucur)
VALORILE VERBULUI "A FI"
- Verb predicativ:Un caiet este trei mii de lei.(este =costă); Ieri a fost un spectacol la Operă. (a fost =a avut loc)
- Verb copulativ : Petalele garoafei sunt albe. ; Tata este inginer .
- Verb auxiliar : Lucrarea i-a fost apreciată cu notă maximă. (formează diateza pasivă)
Dacă mă anunţai,aş fi venit la restaurant. (formează condiţionalul perfect)
