III. 1. 9. Conjuncţia

Conjuncţia este partea de vorbire neflexibilă care leagă două părţi de propoziţie de acelaşi fel sau două propoziţii.

Ex. : Prostia şi nerozia se înrudesc cu nebunia.(conjuncţia "şi" leagă două subiecte.)

Ex. : Taci tu , ¹/ ca să vorbesc eu. ²/ ("ca să" leagă o propoziţie principală de o propoziţie subordonată circumstanţială de scop.)

Locuţiunile conjuncţionale

Locuţiunile conjuncţionale sunt grupuri de cuvinte,cu înţeles unitar,care împreună au valoarea unei conjuncţii.

Ex. : pentru că,din moment ce,cât timp,în timp ce,pe măsură ce,măcar că,măcar să,chiar dacă,cu toate că etc.

Clasificarea conjuncţiilor

a. După formă,conjuncţiile sunt :

- conjuncţii simple : şi,dar,iar,ci,ori,sau,fie,dacă,de,să,ca.

- conjuncţii compuse : ca să, ci şi, fiindcă, deoarece, încât, întrucât.

b. După funcţia pe care o au,conjuncţiile pot fi :

1. Conjuncţii coordonatoare : şi,nici (copulative),dar,însă,ci (adversative),sau,ori,fie (disjunctive),

deci,aşadar (conclusive).

Aceste conjuncţii pot lega :

- două părţi de propoziţie de acelaşi fel.

Ex. : "Soarele şi luna mi-au ţinut cununa." (leagă două subiecte)

Ex. : Băiatul cel mic era isteţ dar leneş. (leagă două nume predicative)

Ex. : În vacanţă mergem la munte sau la mare. (leagă două complemente circumstanţiale de loc)

Ex. : Am văzut copii frumoşi şi cuminţi. (leagă două atribute adjectivale)

- două propoziţii de acelaşi fel.

Ex. : Eşti elev, ¹/ deci învaţă. ²/ (două propoziţii principale)

Ex. : Îmi place ¹/ să-l privesc ²/ şi să-l ascult. ³/ (două propoziţii subordonate subiective)

Ex. : Nu tăia pomul din rădăcină ¹/ ca să cadă ²/ şi să-i culegi rodul. ³/ (două circumstanţiale de scop)

2. Conjuncţii subordonatoare -leagă o propoziţie subordonată de regenta ei.

Ex. : să,că,de,deoarece,fiindcă,ca să,deşi,căci,încât etc.

Ex. : Nu sta, ¹/ că-ţi stă norocul. ²/ (leagă o circumstanţială de cauză de regenta ei,în cazul nostru

principală)

Observaţii : Există conjuncţii sau locuţiuni conjuncţionale specifice unor anumite tipuri de subordonate :

a. Propoziţia subordonată circumstanţială de cauză : căci,fiindcă,deoarece,din moment ce,pentru că,întrucât,de vreme ce.

b. Propoziţia subordonată circumstanţială concesivă : deşi,chiar dacă,chiar să,chiar de,cu toate că,

măcar să,măcar de,chit că,fie că.

c. Propoziţia subordonată circumstanţială consecutivă : încât,încât să.

d. Propoziţia subordonată circumstanţială condiţională : în caz că.

e. Propoziţia subordonată circumstanţială de timp : în timp ce,cât timp,de câte ori.

- Celelalte conjuncţii subordonatoare sunt nespecifice,ceea ce le permite să introducă o varietate

de propoziţii subordonate : să,că,dacă,de,ca să.

Punctuaţia :

- Conjuncţiile coordonatoare adversative şi cele conclusive sunt precedate de virgulă.

- Se foloseşte virgula între părţile de propoziţie sau propoziţiile legate de conjuncţii coordonatoare

copulative sau disjunctive,dacă acestea se repetă.

- Înaintea conjuncţiilor subordonatoare specifice propoziţiei circumstanţiale de cauză,concesivă,condiţională şi consecutivă se pune virgulă.

Observaţie :

Cuvântul "şi" poate avea mai multe valori morfologice :

Ex. : Vorbeşte şi nenea Ion,că şi el e om. (adverb de mod)

Ex. : Nu-şi aminteşte despre ce au vorbit atunci. (-şi = îşi = pronume reflexiv)

Ex. : Cum a auzit gălăgie,a şi ieşit din casă. (adverb de timp)