Valorile numeralului

În funcţie de context numeralele pot avea următoarele valori :

1. Valoare substantivală-înlocuieşte un substantiv,preluându-i categoriile gramaticale şi funcţiile sintactice. Poate fi precedat sau nu de articolul demonstrativ .

Ex. : Cei doi au parcurs o distantă apreciabilă. (cine a parcurs ? - cei doi = subiect,valoare substantivală)

Ex : Celor trei li s-a stabilit un nou program de lucru.(pentru cine s-a stabilit? celor trei=compl. indirect,

valoare substantivală.)

Stăteau în grupuri de câte zece .(în ce fel de grupuri ? - de câte zece = atribut prepoziţional,valoare subst.)

Cărţile erau pentru al doilea . ( pentru al doilea = nume predicativ )

Despica firul în patru . ( cum despica ? - în patru = compl. circumstanţial de mod )

Ex. : A revenit la cinci . ( când a revenit ? - "la cinci" = comp. circumstanţial de timp )

OBSERVAŢIE : Numeralele cardinale de la douăzeci în sus au numai valoare substantivală şi între acestea şi substantivul determinant se foloseşte prepoziţia "de".

Ex. : Au sădit optzeci de pomi în curtea şcolii.

2. Valoare adjectivală - determină un substantiv cu care se acordă în gen,număr şi caz.

Ex. : Tustrei candidaţi au obţinut note bune.

Numeralele folosite cu valoare adjectivală au funcţie sintactică de atribut adjectival.

Ex. : Cei şapte băieţi au participat la un concurs de aeromodele. (care băieţi ?- "cei şapte" = atribut adjectival provenit din numeral cu valoare adjectivală.)

Ex. : A depus un efort înzecit pentru a reuşi la examenul de capacitate.(ce fel de efort ?- "înzecit"= atribut adjectival provenit din numeral cu valoare adjectivală.)

3. Valoare adverbială - determină un verb,un adjectiv sau un alt adverb comportându-se totodată ca şi un adverb.

Ex. : Lucrul dăruit preţuieşte înzecit . ( cum preţuieşte ? - "înzecit" = compl. circumstanţial de mod provenit din numeral cu valoare adverbială.)

Ex. : Gândeşte de două ori şi vorbeşte o dată . ( de câte ori gândeşte ? , de câte ori vorbeşte ? , "de două ori" = compl. circumstanţial de timp; "o dată" = compl. circumstanţial de timp ,ambele provenite din numerale cu valoare adverbială.)

OBSERVAŢII : Pentru denumirea unor fracţii (a unei părţi dintr-un întreg) se folosesc numeralele fracţionare

jumătate,sfert,treime,sutime etc.

Ex. : Doar o jumătate de măr primeşti.

Ideea de cantitate poate fi exprimată şi prin alte părţi de vorbire : mulţime (substantiv), ultimul (adjectiv) , mulţi, puţini,câţiva (pronume nehotărâte).

Ex. : Mulţi sunt chemaţi,dar puţini sunt aleşi.

III. 1. 5. Pronumele

PRONUMELE este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte un substantiv.

Pronumele cu forme personale

1. PRONUMELE PERSONAL - desemnează diferite persoane.

Se declină schimbându-şi forma în funcţie de persoană,gen,număr şi caz.

Are forme accentuate (la toate cazurile) şi forme neaccentuate (la cazurile dativ şi acuzativ).

- FORME ACCENTUATE : eu,(pe) mine,mie,noi,(pe) noi,nouă (persoana I),tu,(pe) tine,ţie,voi,(pe) voi,vouă (persoana a II-a), el,(pe) el,(al) lui,ei,(pe) ei,(ai) lor (persoana a III-a,genul masculin),ea,(pe) ea,(a) ei,ele,( pe)

ele,(ale) lor (persoana a III-a,genul feminin)

OBSERVAŢII : Pentru persoanele I şi a II-a nu există forme ale pronumelui personal pentru cazul genitiv. Pentru persoanele I şi a III-a nu există forme pentru cazul vocativ.

-FORME NEACCENTUATE:îmi,mi (mi- , -mi), mă, m-, ne, ni (persoana I), îţi, ţi (ţi-, -ţi), te, vă, (v-), vi (pers. a II-a) îi, i (i- , - i), îl, l- , -l, le, li (persoana a III-a,genul masculin), îi, i (i- , -i), o, le (le- , -le), li (persoana a III-a, gen feminin).

OBSERVAŢIE : Formele neaccentuate ale pronumelor personale în cazul acuzativ au întotdeauna funcţia sintactică de complement direct.

Ex. : Îi suna ceasul. (pe cine suna ? "îi" = complement direct ,exprimat prin pronume personal,persoana

a III- a, nr. singular, gen masculin sau feminin, formă neaccentuată)

Ex. : Onoarea nu o putem cumpăra pe bani.(pe cine nu putem cumpăra ? "o" = complement direct,

exprimat prin pronume personal,persoana a III-a, nr. singular, gen feminin, formă neaccentuată)

- În unele expresii verbale,anumite pronume personale (precum "o" sau "îi") sunt folosite cu valoare neutră (nu înlocuiesc nici un substantiv şi nu au funcţie sintactică).

Ex. : Îi da cu gura înainte.

Ex. : A luat-o la sănătoasa.

- De foarte multe ori,pronumele personale formele neaccentuate sunt legate prin liniuţă de un verb,o conjuncţie,de un alt pronume etc.

Ex. : Ce ţi-e scris,în frunte ţi-e pus. (pronume în cazul dativ şi verb auxiliar)

Ex. : Îl judecă pe dracul şi ţi-l scoate şi dator. (ţi = pronume în cazul dativ , -l = pronume în cazul acuzativ)

Ex. : Lasă-mă să te las !. (verb predicativ şi pronume în cazul acuzativ)

Ex. : De lătratul unui câine să nu-ţi pese. (adverb de mod de negaţie şi pronume în cazul dativ)

Ex. : Se oblojeşte de nas ca să-i treacă degetul.(conjuncţie şi pronume în cazul acuzativ)

ATENŢIE ! : Alte pronume personale sunt : dânsul, dânsa, dânşii, dânsele.

PRONUMELE PERSONAL DE POLITEŢE - se foloseşte în loc de numele persoanelor cărora li se cuvine respect.

- Pronumele de politeţe are forme doar pentru persoanele a II-a şi a III-a : dumneata, dumneavoastră, dumneasa, dumnealui ,dumneaei, dumnealor.

- Pe lângă formele literare există şi forme populare ale pronumelui de politeţe : mata, matale ,mătălică, mătăluţă.

- Locuţiuni pronominale de politeţe sunt :Domnia ta, Domnia sa, Măria ta, Înălţimea ta (sa), Excelenţa sa (voastră).

OBSERVAŢIE : Pronumele personal de politeţe se poate prescurta : d-sa, d-ta, d-voastră, d-ei, d-lui.

B. PRONUMELE REFLEXIV arată că acţiunea exprimată de verb se răsfrânge asupra subiectului. Are forme doar pentru cazurile dativ şi acuzativ.

Are forme proprii numai pentru persoana a III-a : sie,sieşi,îşi,şi (dativ),sine,se s- (acuzativ).

Ex. : Vorbeşte cu sine însuşi. (cu cine vorbeşte ?,cu sine = compl. indirect)

Îşi provoacă sieşi neajunsuri. (cui îi provoacă ? , sieşi = compl. indirect)

Îşi laudă cioara puii.(care pui ? , îşi = atribut pronominal)

Pronumele reflexiv intră în structura diatezei reflexive şi în această situaţie nu are funcţie sintactică.

Ex. : Îşi imaginează că este cel mai mare şi mai tare.

Ex. : Se teme şi de umbra lui.

Pentru persoanele I şi a II-a se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal în cazurile dativ şi acuzativ.

Exemple : Scoală-te de dimineaţă dacă vrei să-ţi lungeşti viaţa !. ; Mă mir că-mi amintesc ceva după şocul suferit.

OBSERVAŢIE : Pronumele personal,forma neaccentuată şi pronumele reflexive provenite din pronume personale se deosebesc în funcţie de coincidenţa de număr şi persoană între pronume şi verbul în vecinătatea caruia se află.

Ex. : Te loveşti la un deget şi te doare trupul tot.

te 1 = pronume reflexiv ( te - persoana a II-a ,loveşti - persoana a II-a,te = compl. direct, pe cine loveşti ?)

te 2 = pronume personal ( te - persoana a II-a,doare - persoana a III-a,te = compl. direct, pe cine doare ?)

Pronumele reflexiv şi pronumele personal pot îndeplini funcţia sintactică de atribut pronominal în cazul dativ (dativul posesiv).

Ex. : Toată pasărea îşi apără puii. (îşi apără puii = apără puii săi , îşi = pronume reflexiv)

Ex. : Picioarele-ţi să roadă pragul şcolilor. (ţi poate fi înlocuit cu adjectivul pronominal tale;ţi=pronume personal)

C. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL DE ÎNTĂRIRE

Pronumele de întărire are rolul de a pune în evidenţă persoana la care se referă.

Apare rar ca pronume. Ex. : Şi-a adunat lucrurile. Apoi însuşi a făcut valiza.

Ex . : Însămi am hotărât să-l ajut.

• În mod frecvent e folosit ca adjectiv pronominal de întărire.

Ex. : Însuşi directorul unităţii a luat poziţie împotriva vinovaţilor.

Ex. : Tu însăţi ai acţionat pentru depistarea vinovaţilor.

- Adjectivul pronominal de întărire se acordă în gen,număr şi caz cu substantivul sau pronumele determinat.

Exemple : eu însumi (masculin) - eu însămi (feminin) ; tu însuţi - tu însăţi ; el însuşi ; ea însăşi ; noi înşine - noi însene ; voi înşivă - voi însevă ; ei înşişi ; ele înseşi (însele)

- Formă pentru genitiv-dativ o au doar pronumele şi adjectivele pronominale de întărire de genul feminin la numărul singular.

Ex. : Profesoarei înseşi îi suntem recunoscători.

D. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV

Pronumele posesiv înlocuieşte numele posesorului şi pe cel al obiectului posedat (deci înlocuieşte două

substantive).

Ex. : Ai săi părăsiseră de mult timp oraşul. - "ai săi" - copiii (fraţii,părinţii) lui.

- În structura unui pronume posesiv intră şi articolul posesiv (care ţine locul obiectului posedat) : al, a, ai, ale, alor.

Ex. : Ale mele erau cărţile de pe masă. (ale = cărţile)

- Pronumele posesiv are forme după numărul şi genul substantivului care denumeşte obiectul posedat şi după numărul şi persoana posesorului.

- Un obiect posedat şi un posesor : al meu,al tău,al său,a mea,a ta,a sa.

- Un obiect posedat şi mai mulţi posesori : al nostru,al vostru,a noastră,a voastră.

- Mai multe obiecte posedate şi un singur posesor : ai mei,ai tăi,ai săi,ale mele,ale tale,ale sale.

- Mai multe obiecte posedate şi mai mulţi posesori : ai noştri,ai voştri,ale noastre,ale voastre.

OBSERVAŢIE : Pentru situaţiile în care există mai mulţi posesori,pronumele posesiv nu are forme pentru persoana a III-a,folosindu-se pronumele personal "lor".

- Adjectivul pronominal posesiv determină un substantiv care denumeşte obiectul posedat şi se acordă cu acesta în gen şi caz.

Ex. : Umerii săi erau destul de puternici. (săi - gen neutru,caz nominativ,atribut adjectival)

- La rândul său,adjectivul posesiv înlocuieşte numele posesorului,fiind singurul adjectiv pronominal care ţine locul unui substantiv.

Ex. : Colegii tăi te-au încurajat. (tăi ţine locul unui substantiv care este posesor)

- Când urmează după un substantiv articulat cu articol hotărât,adjectivul pronominal posesiv nu are în structura sa articolul posesiv.

Ex. : Faptele tale te-au acoperit de laude.

- Dacă adjectivul se află în faţa substantivului determinat sau dacă substantivul este articulat cu articol nehotărât adjectivul pronominal posesiv este precedat de articol posesiv.

Ex. : Ai tăi părinţi te-au ajutat cu sfatul lor. ; Am fost ajutat de un prieten al meu .

OBSERVAŢII : Formele contextuale corecte ale unor pronume sau adjective pronominale sunt : un vecin de-ai noştri,o carte de-ale mele,acelei fete a sale.

- Pronumele sau adjectivele pronominale posesive (ai) noştri,(ai) voştri se scriu cu un singur "i" !

PRONUMELE FĂRĂ FORME PERSONALE

A. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV

Pronumele demonstrativ înlocuieşte numele unui obiect şi arată apropierea sau depărtarea obiectului sau identitatea acestuia cu sine însuşi sau cu alt obiect.

Pronumele demonstrativ este de trei feluri :

a. Pronume demonstrativ de apropiere : acesta,aceasta,cestălalt,ceastalaltă.

Ex. : Acesta mi-a acordat notă maximă.

b. Pronume demonstrativ de depărtare : acela,aceea,celălalt,cealaltă.

Ex. : Cealaltă a fost colega Mariei.

c. Pronume demonstrativ de identitate : acelaşi,aceeaşi.

Ex. : Răspunsul a fost mereu acelaşi .

ATENŢIE ! : E necesar să se evite confuzia pronumelor aceea,aceeaşi (genul feminin,numărul singular) cu pronumele aceia,aceiaşi (genul masculin,numărul plural)

- Formele populare ale pronumelui demonstrativ sunt : ăsta,asta,ista,aista,cesta,ăla,aia,ălalalt,ailaltă.

ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV determină un substantiv cu care se acordă în gen,număr şi caz.

Ex. : De învăţătura aceea veche a bunicilor uitasem. (aceea = atribut adjectival,gen feminin,număr singular , caz acuzativ,exprimat prin adjectiv pronominal demonstrativ de depărtare)

Ex. : Nu vor uita niciodată această zi. (această = atribut adjectival exprimat prin adjectiv pronominal demonstrativ, nr. singular,gen feminin,caz acuzativ)

Observaţie : În afara formelor amintite pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ au şi forme scurte : cel, cea, cei,cele. Din neatenţie acestea pot fi confundate cu articolele demonstrative.

Ex. : Fapta cea bună să te însoţească. (cea - articol demonstrativ)

Cel din dreapta fuma ţigară după ţigară. (cel = acela - pronume demonstrativ)

Se vedea trecând un om pe lângă cea casă. (cea = aceea - adjectiv pronominal demonstrativ)

B. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOTĂRÂT

Pronumele nehotărât este partea de vorbire flexibilă care înlocuieşte un substantiv fără să dea vreo indicaţie precisă asupra obiectului denumit de acesta. CLASIFICARE :

1. Pronumele nehotărât simplu : unul,altul,atâta,cutare,tot (toată,toţi,toate)

2. Pronumele nehotărât compus : altcineva,cineva,oricine,altceva,ceva,câţiva,câteva,fiecare,oarecare,vreunul. OBSERVAŢIE : Pronumele nehotărâte compuse sunt formate din pronumele : cine,ce,cât percum şi din alte elemente de compunere,cu excepţia lui vreunul alcătuit din particula "vre" şi pronumele nehotărât "unul".

Pronumele nehotărât îşi schimbă forma (flexionează) în funcţie de numărul,genul şi cazul subst. înlocuit.

Ex. : Unora le place fotbalul. (unora = pronume nehotărât,nr. plural,caz dativ,funcţie sintactică compl. indirect)

Ex. : Ai dat de urma vreunuia ?. (vreunuia = pronume nehotărât,nr. singular,genul masculin,caz genitiv, funcţie sintactică de atribut pronominal)

Există şi excepţii de la aceste categorii gramaticale :

1. Pronumele nehotărâte formate cu "ce" nu-şi schimbă forma.

2. Pronumele nehotărâte formate cu "cine" au forme numai pentru singular,iar flexiunea se realizează numai după caz.

3. Pronumele nehotărâte compuse cu "care" au forme deosebite după gen,numai în cazurile dativ şi genitiv singular.

Când nu mai înlocuiesc un substantiv şi se acordă în gen,număr şi caz cu substantivul determinat,unele pronume nehotărâte devin adjective pronominale nehotărâte.

Pronumele nehotărâte "careva","altceva","altcareva" şi cele alcătuite cu "cine" nu devin adjective pronominale nehotărâte, iar "fiece","niscai","niscaiva","alde" sunt numai adjective pronominale nehotărâte !

Pronumele nehotărâte simple "unul" şi "una" când devin adjective au formele de singular "un" şi "o" (pentru N. şi Ac.) şi "unui","unei" (pentru D. şi G.) care pot să aibă şi alte valori morfologice.

Adjectivele pronominale nehotărâte au o singură funcţie sintactică,de atribut adjectival,iar pronumele nehotărâte pot avea următoarele funcţii sintactice :

# Subiect : Unul învaţă. (cine învaţă ?)

# Nume predicativ : Meritele sunt ale tuturor .

# Atribut genitival : Dorinţele tuturor au fost respectate. (care dorinţe ?)

# Atribut prepoziţional : Mâncarea de la altul e mai bună decât a ta. (care mâncare ?)

# Atribut apoziţional : Elevii,alţii decât ai noştri,n-au obţinut rezultate bune. (care elevi ?)

# Atribut datival : El este unchi unora . (unchi cui este ?)

# Complement direct : Îl asculta pe fiecare. (pe cine îl asculta ?)

# Complement indirect : Vorbeam despre altcineva nu despre tine. ( despre cine vorbeam ?)

# Complement de agent : Era ascultat de fiecare în parte. (de către cine era ascultat ?)

# Complement circumstanţial de loc : Lângă fiecare dintre ei se aflau instrumentele de pescuit. (unde ?)

# Complement circumstanţial de timp : Au ajuns acolo înaintea tuturor . (când ?)

# Complement circumstanţial de mod : Ca şi alţii,s-a dus şi el acolo. (cum ?)

# Complement circumstanţial de cauză : Datorită altora , se afla în mare încurcătură. (din ce cauză ?)

# Complement circumstanţial de scop : El a muncit o viaţă întreagă pentru toţi . (cu ce scop ?)

OBSERVAŢII : Pronumele nehotărâte "unul","vreunul" se scriu cu doi de "i" la N. şi Ac. plural,păstrându-şi aceeaşi formă şi ca adjective nehotărâte : "unii","vreunii".

Pronumele nehotărât “altul” se scrie cu doi de “i” la N. şi Ac. plural,iar ca adj. nehotărât se scrie cu un singur“i” : alţii învaţă , alţi elevi învaţă.

Pronumele (adjectivele pronominale) nehotărâte compuse se scriu într-un singur cuvânt.

C. PRONUMELE ŞI ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV

Pronumele interogativ este partea de vorbire flexibilă care apare în propoziţii interogative şi ţine locul substantivului aşteptat ca răspuns. El apare pe primul loc în structura enunţului.

Ex. : Cine lipseşte ?

Pronumele interogative sunt : cine,ce,care,cât,al câtelea.

Dintre acestea ce,care,cât pot deveni adjective pronominale interogative când nu mai înlocuiesc un

substantiv,ci se acordă în gen,număr şi caz cu substantivul determinat.

Ex. : Care elev lipseşte ?

Îşi schimbă forma după gen,număr şi caz : "Cine"

- N. şi Ac. - cine ? ; D. şi G. - cui ?

- are aceleaşi forme pentru masculin şi feminin şi înlocuieşte nume de fiinţe.

"Ce" - este invariabil şi înlocuieşte nume de lucruri.

"Care"

CAZUL MASCULIN FEMININ Singular Plural Singular Plural

N. şi Ac. care ? care ? care ? care ?

G. şi D. cărui(a) ? căror(a) ? cărei(a) ? căror(a) ?

- Neutrul împrumută pentru singular formele de la masculin şi pentru plural pe cele de la feminin.

-"Care" este întrebuinţat atât pentru întrebări despre fiinţe cât şi despre lucruri. “cât”

CAZUL MASCULIN FEMININ Singular Plural Singular Plural

N. şi Ac. cât ? câţi ? câtă ? câte ?

G. şi D. - câtor ? - câtor ?

- Acest pronume (adjectiv pronominal) interogativ se referă la o cantitate.

- Neutrul împrumută pentru singular formele de la masculin şi pentru plural pe cele de la feminin.

"Al câtelea"

CAZUL MASCULIN FEMININ Singular Plural Singular Plural

N. şi Ac. al câtelea ? - a câta ? -

G. şi D. - - - -

Sunt specializate pentru referirea la numere ordinale.