Incorect : Vulpea 1/ care a prins-o 2/ avea coada stufoasă. 1/

Pronumele relativ care introduce o propoziţie subordonată atributivă are genul şi numărul substantivului înlocuit.

TOPICA

Propoziţia subordonată atributivă se poate găsi în urma regentei.

Ex. : Am întâlnit omul ¹/ care m-a ajutat.² / P₁ = PP ; P₂ = AT (“care om ?”)

Propoziţia subordonată atributivă este intercalată în regentă.

Ex. : Omul ¹/, care locuieşte peste drum ,²/ m-a vizitat.¹/ P₁ = PP ; P₂ = AT (“care om ?”)

PUNCTUAŢIA

Propoziţia subordonată atributivă nu se desparte prin virgulă de regentă dacă exprimă ceva important.

Ex. : Capra ¹/ care zburdă ²/ o mănâncă lupul. ¹/ P₁ = PP ; P₂ = AT ( “care capră ?”)

Dacă aduce o explicaţie în plus propoziţia subordonată atributivă se desparte prin virgulă de regentă.

Ex. : Calul ¹/, care este un animal domestic ²/, este folosit la munca câmpului.¹/ P₁ = PP ; P₂ = AT (“care cal ?”)

Se despart prin virgulă (sau prin două puncte) de regentă propoziţiile subordonate atributive apoziţionale.

Ex. : Învaţă şi pe ucenici ¹/ceea ce ştia el foarte bine , ²/ adică să picteze.³/

P₁ = PP ; P₂ = CD ( “ce învaţă ?”) ; P₃ = AT (apoziţională) (“ceea ce ştia el foarte bine” este propoziţie care ţine loc lucrului pe care-l ştia , iar propoziţia subordonată atributivă apoziţională este cea care explică acest lucru.)

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ DIRECTĂ ( CD ) îndeplineşte rolul

unui complement direct pe lângă un verb tranzitiv sau o interjecţie predicativă din propoziţia regentă.

Răspunde la întrebările : pe cine ? , ce ? adresate verbului tranzitiv sau interjecţiei predicative din

propoziţia regentă.

Ex. : Mâna ¹/ care nu ştie ²/ să scrie ³/ dă vina pe condei.¹/ P₁ = PP ; P₂ = AT ( “care mână ?”)

P₃ = CD (“ce nu ştie ?” – determină verbul tranzitiv “nu ştie” din propoziţia subordonată atributivă care este regenta ei.)

ATENŢIE ! Propoziţia subordonată completivă directă determină doar verbe la diateza activă !

Se introduce prin :

 Conjuncţii subordonatoare : că , să , ca să , dacă , de .

Ex. : Ştie ¹/ că vei veni.²/ P₁ = PP ; P₂ = CD ( “ce ştie ?” – determină verbul tranzitiv “ştie” din P₁)

 Pronume relative : care , cine , ce , ceea ce , cât(ă) .

Ex. : Nu lăsa pe mâine ¹/ ceea ce poţi face astăzi.²/ P₁ = PP ; P₂ = CD (“ce nu lăsa pe mâine ?” – determină verbul tranzitiv “nu lăsa” din P₁)

 Adverbe relative : unde , când , cum , cât .

Ex. : Ştie ¹/ cum să lucreze la computer.²/ P₁ = PP ; P₂ = CD (“ce ştie ?” – determină verbul tranzitiv “ştie” din P₁)

 Pronume nehotărâte : orice , oricine , oricare .

Ex. : Orice vede ,¹/ îşi doreşte.²/ P₁ = CD (“ce îşi doreşte” – determină verbul tranzitiv “îşi doreşte” din P₂) ; P₂ = PP

TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA

• Când se află după regentă , nu se desparte prin virgulă de aceasta.

• Dacă se află în faţa regentei , se desparte de ea prin virgulă.

• Uneori propoziţia completivă directă este intercalată în regentă.

Ex. : Ştiind ¹/ cu ce se îndeletniceşte ²/ s-a întristat mult.¹/ P₁ = PP ; P₂ = CD ( “ce ştiind ?”- determinăverbul tranzitiv la modul gerunziu “ştiind”)

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ COMPLETIVĂ INDIRECTĂ ( CI ) determină un verb , adjectiv sau o interjecţie din regentă , îndeplinind pe lângă aceasta rolul unui complement indirect.

Răspunde la întrebările : pentru cine ? , pentru ce ? , de cine ? , de ce ? , la cine ? , la ce ? , cu cine ? , cu ce ? , de la cine ? , de la ce ? , cui ?. Întrebările se adresează verbului din propoziţia regentă.

Ex. : Se teme ¹ / să călătorească cu avionul.²/ P₁ = PP ; P₂ = CI ( “de ce se teme ?” – determină verbul “se teme” din P₁)

Propoziţia completivă indirectă se introduce prin :

 Conjuncţii subordonatoare : că , să , ca , ca să , dacă , de .

Ex. : Adu-ţi aminte ¹/ că eşti elev.²/ P₁ = PP ; P₂ = CI (“de ce să-ţi aduci aminte ?” – determină locuţiunea verbală “adu-ţi aminte” din P₁)

 Pronume relative : care , cine , ce , ceea ce , cât(ă) .

Ex. : Relele se agaţă ¹/ de cine nu învaţă.²/ P₁ = PP ; P₂ = CI (“de cine se agaţă ?” – determină verbul “se agaţă” din P₁)

 Adverbe relative : unde , când , cum , cât .

Ex. : Leul nu se uită ¹/ când îl latră un câine.²/ P₁ = PP ; P₂ = CI ( “la ce nu se uită ?” – determină verbul “se uită” din P₁)

TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA

• Dacă se află după regentă , propoziţia completivă indirectă nu se desparte prin virgulă de aceasta.

• Dacă este aşezată în faţa regentei , se desparte prin virgulă de aceasta.

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE LOC (CL) îndeplineşte rolul unui complement circumstanţial de loc , şi determină un verb din propoziţia regentă, arătând locul în care se petrece acţiunea.

Răspunde la întrebările : unde ? , în ce loc ? , în ce spaţiu ? , adresate verbului din propoziţia regentă.

Ex. : M-am deplasat ¹/ unde locuiau buncii.²/ P₁ = PP ; P₂ = CL ( “unde m-am deplasat ?”- determină verbul “am deplasat” din propoziţia regentă P₁)

Propoziţia subordonată circumstanţială de loc se introduce prin:

 Adverbe relative : unde ( cu sau fără prepoziţie ) , încotro , dincotro .

Ex. : Se auzea mult zgomot ¹/ dincotro nu te aşteptai . ²/ P₁ = PP ; P₂ = CL ( “ de unde se auzea ?”- determină verbul “se auzea ?” din P₁)

 Adverbe nehotărâte : oriunde , oriîncotro , oridincotro .

Ex. : Oriîncotro privea , ¹ / vedea feţe cunoscute. ² / P₁ = CL ( “unde vedea feţe cunoscute ?” – determină verbul “vedea” din P₂) ; P₂ = PP

 Pronume relative precedate de prepoziţie ( sau adjective pronominale relative) : ce , cine , care , cât(ă).

Ex. : Merge ¹ / la cine este bine primit. ²/ P₁ = PP ; P₂ = CL ( “unde merge ?” – determină verbul “merge” din P₁)

OBSERVAŢIE

- Uneori în regentă apare adverbul corelativ “acolo”.

Ex. : De unde munceşti , ¹/ de acolo trăieşti. ²/ P₁ = CL ( “de unde trăieşti ?” – determină verbul “munceşti” din P₂) ; P₂ = PP

TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA

- Când se află după regentă , propoziţia subordonată circumstanţială de loc nu se desparte prin virgulă de aceasta.

- Se desparte prin virgulă dacă se află în faţa regentei.

- Când în regentă se află un adverb corelativ , circumstanţiala de loc se izolează prin virgulă de aceasta.

- Intercalată în regentă , circumstanţiala de loc se izolează prin virgule.

Ex. : Împrejur ,¹/ oriunde te-ai uita ,²/ vezi numai verdeaţă.¹/ P₁ = PP ; P₂ = CL (“unde vezi numai verdeaţă ?” – determină verbul “vezi” din P₁)

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE TIMP (CT) corespunde unui

complement circumstanţial de timp , determină un verb din regentă , arătând

timpul când se petrece acţiunea exprimată de acesta.

Răspunde la întrebările : când ? , cât timp ? , de când ? , până când ? , de câte ori ?.

Ex. : Când vine primăvara,¹ / se întorc în ţară păsările migratoare.²/ P₁ = CT ( “când se întorc ?” – determină verbul “se întorc” din P₂) ; P₂ = PP

Propoziţia subordonată circumstanţială de timp se introduce prin :

 Adverbe relative : când , cum , cât .

Ex. : Va merge la şcoală ¹ / când va împlini şapte ani. ²/ P₁ = PP ; P₂ = CT (“când va merge la şcoala ?”

- determină verbul “va merge” din P₁)

 Adverbe nehotărâte : oricând , orişicând .

Ex. : Oricând doreşti , ¹ / primeşti ciocolată. ² / P₁ = CT ( “când primeşti ciocolată ?” – determină verbul “primeşti” din P₂) ; P₂ = PP

 Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : în timp ce , până să , până ce , după ce , cât timp , în vreme ce , imediat ce , îndată ce , (ori) de câte ori , înainte (ca) să .

Ex. : Voi veni la tine ¹ / de câte ori doreşti. ² / P₁ = PP ; P₂ = CT (“de câte ori voi veni ?” – determină verbul “voi veni” din P₁)

OBSERVAŢIE

Uneori din locuţiunile conjuncţionale “până ce” , “până să” apare numai prepoziţia.

Ex. : Nu zice hop ¹ / până treci şanţul.² / P₁ = PP ; P₂ = CT (“până când nu zice hop ?” – determină verbul “nu zice” din P₁ – “până” = “până ce”)

TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA

- Se desparte prin virgulă de regentă , dacă este în faţa ei.

- Dacă este reluată în regentă printr-un adverb corelativ (atunci , îndată) , este izolată prin virgulă de aceasta.

Ex. : Atunci să mergi la teatru ¹/, când vei avea poftă.² / P₁ = PP ; P₂ = CT ( „când să mergi ?” – determină verbul „să mergi” din P₁ – virgula este justificată din cauza prezenţei corelativului “atunci” în cadrul regentei.)

- Dacă este intercalată în regentă, circumstanţiala de timp se izolează prin virgule.

Ex. : Mama ,¹/ când merge la piaţă , ²/ face multe cumpărături.¹ / P₁ = PP ; P₂ = CT („când face multe cumpărături ?” – determină verbul „face” din P₁ – fiind intercalată în cadrul lui P₁ se izolează prin virgule de părţile ei de propoziţie.)

- Dacă se află după regentă , nu se desparte de aceasta prin virgulă.

Ex. : Erai prea tânăr ¹ / când s-au petrecut aceste evenimente.²/ P₁ = PP ; P₂ =CT („când erai prea tânăr ?” – determină predicatul nominal „erai tânăr” din P₁)

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE MOD ( CM ) îndeplineşte în frază rolul unui complement circumstanţial de mod pe lângă un verb ,adjectiv sau un adverb.

Răspunde la întrebările : cum ? , în ce fel ? , în ce mod ? , cât ? .

Ex. : Scrie ¹ / precum îi dictează profesorul. ² / P₁ = PP ; P₂ = CM (“cum scrie ?” – determină verbul “scrie” din P₁)

Propoziţia subordonată circumstanţială de mod este introdusă prin :

 Adverbe relative : cum , cât , precum , decât , parcă .

Ex. : Întinde-te ¹ / cât îţi este plapuma.² / P₁ = PP ; P₂ = CM (“cât să te întinzi ?” – determină verbul“întinde-te” din P₁)

 Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : fără să, după cum ,ca şi cum, ca şi când,după cât ,de parcă .

Ex. : Cântă ¹ / de parcă ar fi profesionist. ² / P₁ = PP ; P₂ = CM ( “cum cântă ?” – determină verbul“cântă” din P₁)

Uneori în propoziţia regentă apare un adverb corelativ (aşa , astfel).

Ex. : Dansează aşa ¹ / precum i se cântă. ²/ P₁ = PP (conţine adverbul corelativ “aşa” , care în cadrul

propoziţiei îndeplineşte funcţia sintactică de complement circumstanţial de mod.) P₂ = CM (“cum dansează ?” – determină verbul “dansează” din P₁)

OBSERVAŢIE

Propoziţiile subordonate circumstanţiale de mod pot fi :

- propriu – zise

- comparative (când se compară acţiunea cu o altă acţiune.)

TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA

Propoziţia subordonată circumstanţială de mod se desparte de regentă prin virgulă în următoarele situaţii :

- dacă nu exprimă ceva important.

Ex. : Să cumperi şaua , ¹ / precum e calul. ² / P₁ = PP ; P₂ = CM (“cum să cumperi şaua ?” – determină verbul “să cumperi” din P₁)

- dacă e în faţa regentei , iar aceasta conţine un corelativ.

Ex. : Cum a fost educat , ¹ / aşa se poartă. ² / P₁ = CM (“cum se poartă ?” – determină verbul “se poartă” din P₁) ; P₂ = PP (conţine un adverbul corelativ “aşa”)

- dacă este intercalată în regentă.

Ex. : În patul altuia , ¹ / cum ţi-e voia , ² / nu poţi dormi. ¹ /P₁ = PP ; P₂ = CM (“în ce fel nu poţi dormi ?”

• determină verbul “nu poţi” din P₁, este intercalată în P₁)

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE CAUZĂ ( CZ ) arată cauza unei acţiuni sau însuşiri din regentă , corespunde complementului circumstanţial de cauză.

Răspunde la întrebările : din ce cauză ? , din ce pricină ?

Ex. : Fii bucuros ¹/ căci ai reuşit la examen. ²/ P₁ = PP ; P₂ = CZ (“din ce cauză să fii bucuros ?”- determină predicatul nominal “fii bucuros”,arătând cauza pentru care este posibilă îndeplinirea însuşirii.)

OBSERVAŢIE

Acţiunea din propoziţia subordonată circumstanţială de cauză se realizează înaintea acţiunii din propoziţia regentă !

Propoziţia subordonată circumstanţială de cauză se introduce prin :

 Conjuncţii subordonatoare : că , deoarece , căci , fiindcă , întrucât , dacă , de .

Ex. : Cinsteşte-ţi părinţii , ¹/ fiindcă ei te-au crescut. ²/ P₁ = PP ; P₂ = CZ (“din ce cauză să-ţi cinsteşti părinţii ?” – determină verbul “cinsteşte” din P₁ , arătând cauza pentru care trebuie îndeplinită acţiunea primei propoziţii.)

 Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : din cauză că , din pricină că , pentru că , din moment ce ,de ce , de vreme ce .

Ex. : Era obosit , ¹ / pentru că nu dormise toată noaptea.²/ P₁ = PP ; P₂ = CZ (“din ce cauză era obosit ?” – determină predicatul nominal “era obosit” din propoziţia regentă P₁ , arătând cauza pentru care este realizată însuşirea din propoziţia regentă.)

 Adverbe relative : cum , unde (rar).

Ex. : Cum numai minciuni spune , ¹ / toţi îl ocolesc. ²/ P₁ = CZ (“din ce cauză îl ocolesc toţi ?” – determină verbul “ocolesc” din P₂ , arătând cauza pentru care se realizează acţiunea din propoziţia P₂.)

Uneori , în regentă apare corelativul “de aceea”.

Ex. : De aceea e obosit , ¹ / pentru că a lucrat toată noaptea. ² / P₁ = PP (conţine corelativul “de aceea” care îndeplineşte funcţia sintactică de complement circumstanţial de cauză ) P₂ = CZ (“din ce cauză e obosit ?” – determină predicatul nominal “e obosit”, arătând cauza pentru care este realizată însuşirea din regenta P₁)

Propoziţia subordonată circumstanţială de cauză poate fi recunoscută prin posibilitatea înlocuirii elementului de relaţie cu o conjuncţie specifică ( fiindcă , deoarece , întrucât , pentru că ) .

Ex. : Cum ploua , ¹ / n-am plecat de acasă. ² / P₁ = CZ (“din ce cauză n-am plecat de acasă ?” – determină verbul “am plecat” din P₂ , arătând cauza pentru care se îndeplineşte acţiunea regentei.) P₂=PP

TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA

- Indiferent de locul ce-l ocupă faţă de regentă , propoziţia subordonată circumstanţială de cauză se desparte prin virgulă de aceasta.

PROPOZIŢIA SUBORDONATĂ CIRCUMSTANŢIALĂ DE SCOP ( CS ) arată scopul acţiunii realizate în propoziţia regentă.

Răspunde la întrebările : cu ce scop ? , în ce scop ?

Ex. : Omul nu trăieşte ¹/ să mănânce. ² / P₁ = PP ; P₂ = CS ( “cu ce scop nu trăieşte omul ?” – determină verbul “trăieşte” din P₁ , arătând scopul pentru care se îndeplineşte acţiunea din propoziţia regentă.)

OBSERVAŢIE : Acţiunea din propoziţia subordonată circumstanţială de scop este săvârşită după acţiunea din regentă !

Propoziţia subordonată circumstanţială de scop se introduce prin :

 Conjuncţii subordonatoare : să , ca să , de .

Ex. : Du-te ¹ / să te culci. ² / P₁ = PP ; P₂ = CS (“cu ce scop să te duci ?” – determină verbul “du” din P₁ , arătând scopul pentru care se face acţiunea din regentă.)

 Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare : pentru ca să , ca nu cumva , nu care cumva să .

Ex. : Ca nu cumva să răceşti ¹/ , ia şi o haină groasă la tine. ²/ P₁ = CS (“cu ce scop să iei o haină groasă ?” – determină verbul “ia” din P₂ , arătând scopul pentru care se săvârşeşte acţiunea din regentă.) P₂ = PP.

Uneori în propoziţia regentă apare un corelativ : de aceea , pentru aceea .

Ex. : De aceea vorbeşte , ¹ / ca să se afle în treabă . ² /

P₁ = PP (conţine corelativul “de aceea” care în propoziţie îndeplineşte funcţia sintactică de

complement circumstanţial de scop.) P₂ = CS (“cu ce scop vorbeşte ?” – determină verbul “vorbeşte” din P₁ , arătând scopul acţiunii săvârşite în regentă.)

TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA

- Dacă propoziţia circumstanţială de scop se află după regentă , nu se desparte prin virgulă de ea.

- Dacă este în faţa regentei , se desparte prin virgulă de aceasta.

- Dacă este intercalată în regentă , se izolează prin virgulă.

- Dacă nu se insistă asupra acţiunii exprimate în propoziţia circumstanţială de scop , se desparte prin