Corespondenţa dintre părţile de propoziţie şi propoziţiile subordonate

1. Legătura dintre cele două părţi ale sintaxei

1. Cele două părţi ale sintaxei au două raporturi ( relaţii ) comune : relaţia ( raportul ) de coordonare şi relaţia ( raportul ) de subordonare .

2. Relaţia ( raportul ) de coordonare se stabileşte între aceleaşi tipuri de părţi de propoziţie sau între aceleaşi feluri de propoziţie.

3. Raportul ( relaţia ) de coordonare se exprimă în ambele situaţii prin conjuncţii şi locuţiuni conjuncţionale coordonatoare ( joncţiune ) şi prin alăturare ( juxtapunere sau parataxă ).

4. Raportul ( relaţia ) de subordonare se stabileşte , în ambele situaţii ( şi în propoziţii şi în frază ) între o unitate sintactică ( parte de propoziţie secundară , respectiv propoziţie subordonată ) şi termenul regent , fiind diferite modalităţile de exprimare.

2. CORESPONDENŢA DINTRE PĂRŢILE DE PROPOZIŢIE ŞI PROPOZIŢIILE SUBORDONATE

1. Orice propoziţie subordonată corespunde unei părţi de propoziţie îndeplinind , în frază , funcţia acesteia pe lângă un termen regent ( cuvânt determinat ) din propoziţia regentă.

2. Propoziţiile subordonate au denumiri derivate din denumirile părţilor de propoziţie echivalente.

3. Deşi propoziţiile subordonatele sunt toate secundare ( nu au înţeles de sine stătător ) realizând un un raport de subordonare , ele nu corespund numai părţilor secundare de propoziţie , ci există două tipuri de subordonate care corespund unei părţi principale de propoziţie ( subiectiva , care ţine locul subiectului ) sau unui element de construcţie al unei părţi principale de propoziţie ( predicativa , care ţine locul numelui predicativ ).

4. Nu există o subordonată care să corespundă predicatului verbal sau verbului copulativ.

5. Propoziţiile subordonate răspund la aceleaşi întrebări , realizează acelaşi raport şi au acelaşi termen regent ca şi părţile de propoziţie cărora le corespund ( pe care le înlocuiesc ).

6. Propoziţiile subordonate se definesc şi au în general aceleaşi subspecii ca şi părţile de propoziţie corespunzătoare , fiind posibilă şi coordonarea între o propoziţie subordonată şi o parte de propoziţie de acelaşi fel din regentă.

3. Expansiunea şi contragerea

1. Datorită corespondenţei dintre părţile de propoziţie şi subordonate , primele pot fi transformate în propoziţii subordonate , iar cele din urmă în părţi de propoziţie corespunzătoare.

2. Transformarea ( dezvoltarea ) părţilor de propoziţie în propoziţii subordonate corespunzătoare se numeşte expansiune.

În procesul de expansiune apar un predicat (deoarece apare o propoziţie) şi un element subordonator (pentru că propoziţia este subordonată). Uneori elementul subordonator înlocuieşte un element relaţional specific părţilor de propoziţie.

2. Apariţia predicatului se realizează prin următoarele procedee principale :

1. Trecerea verbului de la un mod nepredicativ sau nepersonal la un mod predicativ sau personal (predicativizarea verbului).

Ex. : Nu poate sosi . ( “ce nu poate ?”) - “sosi” = complement direct.

Prin trecerea infinitivului la modul conjunctiv obţinem următoarea frază :

Nu poate ¹/ să sosească. ²/ P₁ = PP ; P₂ = CD ( “ce nu poate ?”)

2. Adăugarea verbelor copulative a fi şi a avea .

Ex. : Elevul silitor obţine note bune. (“care elev ?”) – “ silitor “ = atribut adjectival

Prin adăugarea verbului copulativ “a fi” şi a elementului relaţional “care” obţinem următoarea frază

Elevul ^1a/ care este silitor ²/ obţine note bune. ^1b/ P₁ = PP ; P₂ = AT ( “care elev ?”)

3. Înlocuirea substantivului , adjectivului şi adverbului printr-un verb la un mod predicativ sau personal ( verbalizarea lor ).

Ex. : Avionul circulă fără oprire. (“în ce mod circulă ?”) – “ fără oprire “ = compl. circumst. de mod

Prin transformarea substantivului “oprire” în verb la modul conjunctiv obţinem fraza :

Avionul circulă ¹/ fără să oprească.²/ P₁ = PP ; P₂ = CM (“în ce mod circulă ?”)

4. Repetarea în subordonată a verbului dominant din regentă.

Ex. : Gândeşte ca un om. (“în ce mod gândeşte ?”) – “ ca un om “ = compl. circumst. de mod

Prin reluarea verbului din regentă obţinem următoarea frază :

Gândeşte ¹/ cum gândeşte un om. ²/ P₁ = PP ; P₂ = CM ( “în ce mod gândeşte ?”)

4. Transformarea ( restrângerea ) propoziţiilor subordonate în părţi de propoziţie corespunzătoare poartă numele de contragere .

În procesul de contragere dispar predicatul şi elementul subordonator,deoarece dispare propoziţia subordonată Uneori elementul subordonator din frază se înlocuieşte cu un element specific părţilor de propoziţie.

5. Dispariţia predicatului ( depredicativizarea ) se realizează prin trecerea verbelor de la un mod predicativ sau personal la un mod nepredicativ sau nepersonal ( depredicativizarea verbelor ).

Ex. : Când se ducea la cinematograf ,¹/ s-a întâlnit cu Maria. ²/ P₁ = CT ( “când s-a întâlnit ?”) P₂ = PP

Prin depredicativizarea verbului obţinem propoziţia :