7. Complementul circumstanţial de scop

Complementul circumstanţial de scop este partea secundară de propoziţie care determină un verb ( locuţiune verbală ) la un mod predicativ sau nepredicativ ori o interjecţie predicativă. Arată scopul unei acţiuni.

RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE : cu ce scop ? , în ce scop ? .

Complementul circumstanţial de scop se exprimă prin :

1. Substantive în cazul acuzativ,precedate de prepoziţiile pentru , spre , după , la , întru , în şi locuţiunea prepoziţională în scop de şi în cazul genitiv cu locuţiunile prepoziţionale în vederea , în scopul , în ideea , în intenţia .

Ex. : Părinţii mei au plecat după cumpărături . ( după cumpărături = complement circumstanţial de scop exprimat prin substantiv comun,nr. plural,gen feminin,caz Ac.,precedat de prepoziţia “după”, răspunde la întrebarea “cu ce scop au plecat ?” – ATENŢIE ! : Există tentaţia de a pune întrebarea“unde au plecat ?”,

dar în propoziţie nu se indică un loc unde îşi fac cumpărăturile , ci faptul că au plecat cu scopul de a cumpăra !)

Ex. : Se pregăteşte în vederea concursului . ( în vederea concursului = complement circumstanţial de scop exprimat prin substantiv comun,nr. singular,gen neutru,caz G.,precedat de locuţiunea prepoziţională “în vederea”,răspunde la întrebarea “în ce scop se pregăteşte ?”)

2. Pronume în cazurile acuzativ şi genitiv însoţite de aceleaşi prepoziţii şi locuţiuni prepoziţionale ca şi substantivele.

Ex. : Am consultat pentru dumneavoastră toate dicţionarele. ( pentru dumneavoastră = complement circumstanţial de scop exprimat prin pronume personal de politeţe , persoana a II-a , caz Ac.,precedat de prepoziţia “pentru”,răspunde la întrebarea “cu ce scop am consultat toate dicţionarele ?”

- ATENŢIE ! – Există tendinţa de a formula întrebarea “pentru cine am consultat toate dicţionarele ?”, dar propoziţia ne indică scopul consultării,respectiv ca să ştiţi dumneavoastră ! )

3. Numerale cu valoare substantivală în cazurile acuzativ şi genitiv însoţite de prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale menţionate la substantiv.

Ex. : Are trei examene şi acum se pregăteşte în vederea primului dintre ele. (în vederea primului =

complement circumstanţial de scop exprimat prin numeral ordinal,nr.singular,gen neutru,caz G.,

răspunde la întrebarea “în ce scop se pregăteşte ?”)

4. Verbe la modurile infinitiv ( cu prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale pentru , spre , cu ( în ) scop de , în intenţia de , în ideea de ) şi supin.

Ex. : A venit pentru a lua stiloul tău. ( pentru a lua = complement circumstanţial de scop exprimat prin verb la modul infinitiv,precedat de prepoziţia “pentru”,răspunde la întrebarea “cu ce scop a venit ?”)

Ex. : A mers acolo la pescuit. ( la pescuit = complement circumstanţial de scop exprimat prin verb la modul supin,răspunde la întrebarea “cu ce scop a mers acolo ?”)

5. Adverbe şi locuţiuni adverbiale, cum sunt : înadins , dinadins , într-adins , dintr-adins , de aceea , pentru aceea.

Ex. : De aceea te-a căutat , ca să te supere . (de aceea = complement circumstanţial de scop exprimat prin locuţiune adverbială,răspunde la întrebarea “cu ce scop te-a căutat ?”)

TOPICA

1. Complementul circumstanţial de scop stă de obicei după termenul regent.

2. Apare şi înaintea acestuia când este exprimat prin pronumele interogativ “ce”, prin adverbe sau locuţiuni adverbiale care apar ca elemente corelative ale unei subordonate circumstanţiale de scop sau a unui complement circumstanţial de scop şi când vorbitorul intenţionează să reliefeze scopul acţiunii.

Ex. : Pentru a lua caietul a venit, nu pentru altceva. (pentru a lua = complement circumstanţial de scop exprimat prin verb la modul infinitiv,răspunde la întrebarea “cu ce scop a venit ?”,este aşezat înaintea termenului regent “a venit” deoarece vorbitorul insistă asupra scopului acţiunii.)

PUNCTUAŢIA

1. Complementele circumstanţiale de scop coordonate între ele se despart prin virgulă şi conjuncţii coordonatoare,iar cele intercalate între subiect şi predicat se izolează prin virgule.

2. Complementul circumstanţial de scop aşezat după termenul regent se desparte prin virgulă numai este anticipat sau corelativ.

3. Aşezat înaintea regentului,se desparte prin virgulă,dacă este exprimat prin verb la infinitiv sau dacă este reluat printr-un corelativ.

4. Când este exprimat prin pronumele interogativ “ce” , prin adverbe şi locuţiuni adverbiale , nu se desparte prin virgulă indiferent de topica lui.