- •2.Coma hipotiroidiana
- •3. Sindromul hiperprolactinic
- •Investigaţii de laborator şi imagistice
- •2. Hipotiroidie – diag de lab si instrum. Diag diferential
- •3. Sindr adrenogenital –forma virilizanta
- •Pregatire pacient
- •2. Hipotiroidie – diag de lab si instrum. Diag diferential
- •3. Sindrom adrenogenital – forma cu pierdere de sare.
- •106. Glucosteromul
- •1. Diabetul zaharat forma uşoară, medie şi gravă: criteriile de diagnostic.
- •3. Glucosteromul.
- •2. Hipotiroidie – definiţie, etiopatogenie, clasificare şi acuze.
- •2. Hipotiroidie – definiţie, etiopatogenie, clasificare şi acuze.
- •3. Obezitatea
- •2. Tiroidita autoimună – clasificarea, diagnostic şi tratamentul.
- •3. Hipogonadismul primar masculin.
- •2.Oftalmopatie endocrine – etiopat,clasif,tratam,semen oculare.
- •3.Hipogonadismul primar feminin.
- •3.Hipogonadismul secundar.
- •1. Retinopatia diabetică: patogenia, clasificarea, modificările pe fundul
- •2. Tiroidita subacută – diagnosticul de laborator şi tratamentul
- •3. Sindrom Turner
- •2. Tiroidita subacută – diagnosticul de laborator şi tratamentul
- •3. Sind Turner
- •2. Tiroidita subacută – definiţie, etiopatogenie, clinica
- •3. Sindroamele adrenogenitale: definiţie, etiopatogenie, forme clinice
- •2. Feocromocitom – diagnosticul şi tratamentul
- •3. Sind Klinfelter
- •2. Hipotiroidie – manifestările clinice, diagnosticul de laborator şi diferenţial.
- •3. Criptohidria
- •3. Hipoparatiroidismul
- •2.Boala Adisson – diagnostic de laborator şi instrumental. Tratamentul
- •3. Hiperparatiroidismul
- •2. Sindr Conn (hiperaldosteronism primar)
- •1. Coma diabetica cetoacidozica: diagnosticul pozitiv si diferential cu coma hipoglicemica
- •2 Craniofaringiomul
- •Investigaţii imagistice şi de laborator
- •3. Boala adison def, etiop, acuze si manifestari clinice
- •2. Boala cusing , diagn si tratament
- •Investigaţii imagistice
- •1. Coma lactacidozica: etiol, pat, tabl clinic, diag poz, tratament.
- •2. Gusa difuza toxica, tratament radical, ind, contr si compl posibile
- •3. Andropauza
- •1. Coma hipoglicemica in dz: etiol, pat, tabl clinic, Diagn poz, trat.
- •63.Distrofia adiposogenitala.
- •3. Boala adison, mod org interne, diagn diferential.
- •1. . Insuf corticospuprarenala acuta
- •2. Menopauza
- •1. Dieta ca singur element therapeutic in tratam dz:indic,contraind,pricip fundam
- •2. Boala Cushing – df, etiopat, modif org interne
- •3. Sindrom ovarului polikistic
- •1.Boala Cushing – diag de laborat si instrum, diagn dif cu sindr Cushing
- •Investigaţii imagistice
- •1.Trat dz cu insul interm si lente. Realiz transfer de la ins rap calcul si repart dozelor.
- •87. Gusa nodulara
2 Craniofaringiomul
Definiţie. Este o tumoare disgenetică, disembrioplastică, formată din
resturile celulelor scuamoase embrionare după migrarea craniană a pungii
Rathke, formând hipofiză.
Structură De regulă, este bine incapsulată, cu structură chistică sau solidă, multi-
loculară şi frecvent calcificată. Mai des e benignă, dar poartă caractere evolutive maligne, comprimând Iiipotalamusul, ventriculul III, hiasma optică, hipofiză.
Tabloul clinic
- semne de hipertensiune intracraniană generate de hidrocefalee (cefalee, greaţă, vome, vertij, edem papilar);
- modificări de câmp vizual cu sindrom de chiasmă optică (la 65%);
- întârzierea vârstei osoase sau hipotrofie staturală, nanism armonic; - hipogonadism sau pubertate tardivă (la 60%);
- diabet insipid (la 30%);
- insuficienţă tirotropă şi/sau corticotropă (la 30%);
- exces sau deficit ponderal hipotalamic (la 20%);
- insuficienţă tiroidiană sau corticosuprarenală secundare (la 20%);
- la adult: hipogonadism secundar cu amenoree-galactoree, infertilitate
- la femei şi tulburări de dinamică sexuală - la bărbaţi.
Investigaţii imagistice şi de laborator
- radiografia, CT, RMN cu adenom-chist, calcificări supra-, sau intraşelare;
-examen oftalmologie cu explorarea fundului de ochi (edem papilar, decolare);
- câmpimetrie, cu evidenţierea hemianopsiilor;
-nivelul seric al hormonilor tropi şi periferici deseori scăzut, etc.
Tratamentul
Obiective şi metode de realizare înlăturarea cauzei include excizia chirurgicală a tumorii pe cale transfrontală (de elecţie) şi asocierea radioterapiei convenţionale supravoltată postoperatorie, relativ rezistentă. Sunt frecvente complicaţiile postoperatorii - diabet insipid, disfuncţie hipotalamo-hipofizară, lezuni de chiasmă optică, recidiva tumorii. Corectarea insuficienţei hipofizare cu tratament de substituţie: hormoni tiroidieni, corticosteroizi, gonadotropi, sexuali, adiuretină, adiurecrină. Stimularea creşterii şi maturizării sexuale cu somatotropină, coriogonină.
Evoluţia deseori lentă, persistentă, cu compresiuni mari supraşelare şi sindrom tumoral evident, uneori cu recidive postterapeutice. Se impun investigaţi imagistice şi hormonale fiecare 6-12 luni.
Prognostic favorabil pentru viaţă în cazul tumorilor cu diametru până la 3 cm. în tumori mai mari, cu evoluţie persistentă, recidive, insuficienţă hipofizară globală, prognosticul este rezervat
3. Boala adison def, etiop, acuze si manifestari clinice
Boala Addison este consecinţa insuficienţei primare, globale a funcţiei
corticosuprarenalelor în urma afectării lor bilaterale.
Frecvenţa este mai crescută la vârsta de 40 - 60 ani.
Etiologia
- autoimună, deseori fiind asociată cu alte boli
autoimune (diabet insulinodependent, hipotiroidie, hipoparatiroidie,
astm bronşic, alergoze, reumatism, lupus eritematos de sistem, vitiligo;
- tuberculoasă, în cea 20% de cazuri, fibro-cazeoasă secundară, deseori
cu pleurezii în antecedente, mai frecvent la bărbaţi;
- iatrogenă: medicamentoasă, suprarenalectomie bilaterală;
- cauze rare: amiloidoză, hemoragii şi metastaze adrenale, hemocroma-
toză, neurofibromatoză, criptococoză, SIDA, blastomicoză, hipopla-
zie adrenală congenitală.
Fiziopatologie
Disfuncţiile apărute sunt expresia triplului deficit de mineralocorticoizi,
androgeni, dar, în special, de glucocorticoizi.
Lipsa cortizolului determină:
- scăderea rezervelor de glicogen hepatic şi muscular cu hipoglicemie,
slăbiciune, depresie; - scăderea sintezei de proteine cu predominarea catabolismului, scăde
rea imunităţii;
- lipoliză, scăderea colesterolului, cetoacidoză;
- hipersecreţia continuă de ACTH şi MSH ce duce la melanogeneză
progresivă cu hiperpigmentaţia tegumentelor şi mucoaselor.
Lipsa mineralocorticoizilor determină:
- scăderea reabsorbţiei de Na, CI, ceea ce determină deshidratare extra-
celulară şi hiperhidratare intracelulară, slăbire, colaps, edem cerebral,
greaţă, vomă;
- reducerea eliminării de K, urmată de hiperkaliemie cu astenie muscu
lară etc.
Lipsa androgenilor determină:
- scăderea anabolismului proteic, predominând catabolismul (astenie);
- degradarea semnelor de sexualizare: pilozitatea axilo-pubiană, micşo
rarea sânilor, uterului, ovarelor, dereglări de menstre, impotenţă etc.
Tabloul clinic
Acuze: oboseală, apetit scăzut, greaţă, vomă, diaree sau, mai rar, consti-
paţii, pierdere în greutatea corporală, dureri musculare, abdominale, hiper-
pigmentarea pielii, scăderea potentei, abateri ale ciclului menstrual etc.
Aspectul bolnavului. Tip constituţional astenic cu scădere ponderală,
facies suferind, vorbire şi mişcări lente (aspect de "om obosit").
Pielea subţire, rece, uscată, cu elasticitate scăzută şi aspect senil (prin
deshidratare severă), hiperpigmentată (cafenie, brun-închisă sau gri-alba-
stră) la început în zonele descoperite (faţă, gât, mâini, antebraţe, gambe),
apoi pe regiunile normal pigmentate (areole mamare, mamelon, labii, regiunea perineană, linia albă, penis, scrot) şi de fricţie fiziologică (in-
terliniile palmare, plicile de flixiune ale palmei şi degetelor pe faţa dorsală
a mâinii, la nivelul articulaţiilor, coate, genunchi), pe locurile unde pielea
se freacă de îmbrăcăminte (guler, pălărie, centură, lenjerie), pe cicatricele
postoperatorii şi posttraumatice.
Pete hiperpigmentate în special pe faţă şi mâini, uneori cu vitiligo
("pete stropite"), care sugerează etiologia autoimună a bolii.
Unghiile înconjurate cu halou brun, lunula pigmentată, striaţii intens
colorate. Mucoasele cavităţii bucale, limbii, buzelor, vaginului cu pete pigmentare violacee.
Părul devine mai întunecat la culoare cu încetinirea sau lipsa albirii, în
special, pe cap, din cauza încărcării cu pigment melaninic.
Masa corporală scade evident din cauza catabolismului lipidic şi pro
teic. Este mai pronunţată în formele grave cu tuberculoză activă.
Muşchii prezintă atrofie, crampe, crize de contractură musculară întin
se, dureroase, uneori paralizie flască, generate de modificări metabolice şi
electrolitice.
Tulburări respiratorii. Predispoziţie spre instalarea bronşitelor, pneu
moniei, în special a tuberculozei cu procese cavitare, pleurezie, aderenţe
pleurale şi/sau costo-diafragmale, din cauza imunităţii scăzute.
Modificări cardiovasculare. Cordul mic "în picătură", zgomote cardia
ce surde. Hipotensiune arterială sistolo-diastolică constantă, mai pronunţa
tă în ortostatism, în regiunea cervicală, care generează ameţeli, palpitaţii,
tulburări de vedere, de echilibru, leşin, colaps. Pulsul mic, de amplitudine
joasă, frecvent sau rar.
Tulburări digestive: gastrite hipoacide, ulcere gastroduodenale, poftă
de sare sau alimente acide, greaţă, vomă, diaree, uneori semne de pseu-
doabdomen acut.
Tulburări renale: scade filtraţia glomerulară, oligurie.
Modificări neuropsihice: apatie, scăderea atenţiei, memoriei, puterii de
concentrare, insomnie, hiperestezie olfactivă sau auditivă, uneori para- sau
tetraplegie spastică sau flască, convulsii, psihoze.
Tulburări hipofizare. In cazurile grave, în special după suprarenalec-
tomia bilaterală, mult timp netratată, apare sindromul Nelson cu adenom
corticotrop. Modificări tiroidiene: hipotiroidie autoimună din sindromul Schmidt cu
frilozitate pronunţată.
Tulburări paratiroidiene: hipoparatiroidism asociat cu hiposuprarena-
lism, ambele autoimune din sindromul poliglandular autoimun tip I.
Modificări gonadale: indiferenţa sexuală, hipoplazia organelor genitale
externe şi interne cu insuficienţă ovariană şi testiculară primară, depilaţie,
dismenoree, întârzierea pubertăţii şi infantilism la copii.
Biletul 17
1. Coma hiperosmolara: etiol, pat, tab clinic, Diagn pozitiv, tratament.
Se întâlneşte cu o frecvenţă de 10 ori mai mică decât cea cetoacidotică.
Mai afectate sunt femeile. Coma hiperosmolară este o complicaţie gravă a
diabetului, mai ales de tip II, care survine cel mai frecvent la pacienţii în
vârstă, şi este favorizată de:
• Infecţii intercurente.
• Stările ce duc, pe de o parte, la deshidratarea organismului, şi pe altă
parte la agravarea insuficienţei insulinice (traume, combustii, dereglă
ri gastrointestinale cu vome şi diaree, hemoragii, administrarea necon
trolată de diuretice sau de corticoizi, perfuziile cu glucoza, manitol,
hemodializa etc).
Patogenia nu este pe deplin cunoscută. Există o carenţă insulinică mai
puţin severă ca în cetoacidoză astfel că lipoiiza este blocată în timp, se
dezvoltă progresiv o hiperglicemie, care provoacă o diureză osmotică şi
deshidratare.
Tabloul clinic este dominat de semne de deshidratare foarte severă în
absenţa acidozei: mirosul de acetonă şi respiraţia Kussmaul lipsesc. Hemoconcentraţia antrenează şi substanţe trombolpastice care favo
zează coagularea intravasculară diseminată. Semnele neurologice sunt c
rente: secuze musculare, contracţii clonico-tonice, hemipareze cu reflex
Babischii pozitiv, afazie, nistagmus, hemianopsie ca consecinţă a deshid
tării severe a celulelor nervoase şi a dereglărilor microcirculaţiei.
Diagnosticul de laborator
-I n analiza generală a sângelui: eritrocitoză, leucocitoză, hematocri
crescut, VSH mărit ca consecinţă a hemoconcentraţiei.
- Glicemia este extrem de ridicată, mai mare de 33 - 44mmol/l, une
până la 55,5 mmol/1.
- Hiper Na, CI, K- emie.
- Osmolaritatea plasmei permanent crescută 330 - 500 mOsm/1.
- Concentraţiile de ACTH, STH, cortizolul sunt moderat crescute.
- Corpii cetonici în plasmă sunt în normă şi lipsesc în urină.
Principiile fundamentale în tratamentul comei hiperosmolare. Pentru a re-
hidrata organismul, în caz de hiperosmolaritate, se administrează soluţie de
clorură de sodiu de 0,45% sau 0,6%. Cantitatea totală de lichid administrată
prin perfuzie intravenoasă este mai mare decât în cetoacidoza, deoarece des
hidratarea organismului în coma hiperosmolară este mai pronunţată decât în
coma diabetică. Se recomandă de administrat circa 8 1 lichid/24 ore şi numai
unui număr redus de pacienţi li se vor administra până la 10 1. Regimul administrării lichidului: în primele 2-3 ore de tratament circa 3 1 de lichid, ulterior viteza infuziei se scade. Pe parcursul introducerii intravenoase a lichidului este necesar controlul tensiunii venoase centrale.
Insulinoterapia comei hiperosmolare se efectuează prin următoarele
metode:
1. Metoda tradiţională - utilizarea dozelor mari de insulina (actual
mente această metodă aproape nu se foloseşte, întrucât prin complicaţiile
eventuale cedează metodei insulinoterapiei cu doze mici.) Pe fondul in
fuziei soluţiei de clorură de sodiu 0,45%, se administrează 25 U insulina
intravenos şi 25-30 U intramuscular (din cauza deshidratării exagerate,
insulina din ţesutul adipos subcutanat se absoarbe rău). Ulterior se admi
nistrează câte 25-30 U fiecare 2 ore sub controlul glicemiei. Când nivelulglucozei în sânge scade până la 13,9 mmol/ (250 mg/100 ml), dozele de insulina se micşorează şi se administrează peste 4 ore, iar în perfuzie in-
travenoasă se administrează soluţie de glucoza de 5%. Se va ţine cont de
faptul că în coma hiperosmolară sensibilitatea organismului la insulina este
mai mare decât în coma cetoacidotică. Pentru a preveni hipopotasemia,
paralel cu infuzia soluţiei de clorură de sodiu, se va administra intravenos
clorură de potasiu cu viteza de 20-30 mmol/oră.
1. Insulinoterapia cu doze mici de insulina şi corectarea tulbu
rărilor potasiului este asemănătoare cu cea din coma cetoacidotică.
Heparinoterapia este indispensabilă. După faza acută, reîntoarcerea la tera
pia anterioară cu hipoglicemiante orale la diabeticii de tip II este posibilă
în funcţie de evoluţia bolii.
