Capitolul 4 relaţii cu publicul. Comunicarea colecţiilor. Servicii de bibliotecă. Utilizatori. Lectură. Animaţia culturală

„Citeşte acea carte despre care viaţa poate spune: Îmi aparţine”

(Marţial)

„Lectura face pe om complet […], scrisul îl face pe om exact”

(Fr. Bacon)

Relaţiile cu publicul. Biblioteca şi utilizatorii ei

 Definiţie

Ca spaţiu al comunicării şi socializării, biblioteca publică are ca misiune principală integrarea activă în viaţa culturală, socială, ştiinţifică, în procesul de învăţământ şi în educaţia permanentă (continuă), prin adaptarea şi readaptarea demersului său nevoilor comunităţii – instructive, educative, informative, de cercetare, de recreere, de socializare, profesionale, gospodăreşti, personale etc. Biblioteca publică este locul în care orice membru al comunităţii are acces la informaţie în vederea dobândirii unor noi competenţe solicitate de piaţa forţei de muncă. Pentru a-şi îndeplini misiunile sale, serviciul de lectură publică trebuie să fie accesibil utilizatorilor reali şi potenţiali, colectivi şi individuali, cât şi nonpublicului şi să pornească în acest demers de la cunoaşterea lor.

Mijlocirea accesului la valorile deţinute şi promovarea acestora este chiar scopul instituţiei bibliotecare. Acest proces continuu, deosebit de complex, cunoscând etape succesive de modernizare – se realizează în cadrul serviciului de Relaţii cu publicul. Fără a se confunda cu Relaţiile publice⁷⁰, obiectivul Relaţiilor cu publicul este tocmai acela de a oferi utilizatorilor servicii, contacte adaptate nevoilor lor de lectură – informare – loisir – formale şi informale – şi de a stabili raporturi între instituţia bibliotecară şi utilizatori, comunitate (organisme oficiale, nonguvernamentale, instituţii, mass-media).

Teoretizarea problemei, destul de săracă în România, înregistrează câteva contribuţii notabile, începând cu Athanasie Lupu⁷¹ şi continuând cu Marcel Ciorcan⁷², Victor Petrescu⁷³, Sultana Craia⁷⁴, Anca Sârghie⁷⁵ etc. Astfel, Relaţiile cu publicul, în accepţia lui Athanasie Lupu, din urmă cu trei decenii, au suportat schimbări semnificative determinate de noua imagine şi funcţionalitate a bibliotecii. Ele reprezintă, după definiţia dată de Marcel Ciorcan, „totalitatea raporturilor dintre bibliotecă şi colectivitate, dintre bibliotecă şi abonaţii ei, ori posibilii ei abonaţi, legăturile acesteia cu instituţiile social-culturale şi economice din localitatea pe care o deserveşte”. Este o definiţie amplă care subscrie acest serviciu termenului mai larg de Relaţii publice fără a se suprapune cu el. Legea bibliotecilor nr. 334 din 2002, specifică clar atribuţiile bibliotecii publice în acest sens⁷⁶: „pentru a facilita utilizarea acestora (colecţii de documente specifice şi baze de date) în scop de informare, cercetare, educaţie, recreere, în slujba comunităţii locale”.

 Cerinţe

Adresabilitatea fiind clară, Relaţiile cu publicul trebuie să se modernizeze, să se adapteze şi readapteze continuu la cel puţin trei factori:

• eterogenitatea publicului (public general, public specializat, public de grup; public asistent, public participativ);

• complexitatea şi dinamismul aşteptărilor lui în plan informaţional, educaţional, recreativ ş.a.

• scara lui de receptare.

 Strategii

Pentru a se adapta cerinţelor, relaţiile cu publicul trebuie să aibă în vedere anume politici care să includă strategii şi direcţii foarte clare şi cu un scop precis. Orice strategie în această direcţie este determinată să pornească din câteva puncte foarte importante, care vizează:

• profilul socio-cultural şi economic al localităţii;

• structura demografică a populaţiei, dinamica şi tendinţele ei;

• potenţialul socio-cultural şi informaţional;

• sisteme informaţionale, organisme etc.;

• potenţialul bibliotecii şi oportunităţile de cooperare, partajare a resurselor;

• socio-dinamica publicurilor bibliotecii, cunoaşterea categoriilor socio-profesionale etc.;

• modalităţi de comunicare verbală, nonverbală (intrapersonală, interpersonală, de grup, publică, de masă) şi niveluri de comunicare (informaţional, relaţional).

Toate aceste elemente sunt obligatorii pentru planificarea pe termen scurt şi lung a politicii Relaţiilor cu publicul. Cheia succesului în realizarea misiunilor bibliotecii o reprezintă chiar cunoaşterea caracteristicilor, preferinţelor de lectură-informare-recreere-educative ale publicului funcţie de care se organizează întreaga activitate a bibliotecii.

 Marketingul performant

Politica Relaţiilor cu publicul trebuie să fie pozitivă, pentru a avea efectul pozitiv scontat. Ea trebuie să conţină câteva elemente obligatorii:

• imaginea bibliotecii, ca instituţie obiectivă, neutră;

• personal calificat în problemele relaţiilor cu publicul, cu reale competenţe în acest sens, adevăraţi generatori de competenţe;

• programe de formare profesională în această direcţie;

• programe de formare şi dezvoltare a competenţelor privind relaţiile cu utilizatorii cu nevoi speciale, cu grupurile speciale de utilizatori;

• mijloace de comunicare cu publicul său: web-site, buletine informative, tabele de avizare;

• servicii moderne, flexibile, planificate cu exactitate, axate pe interesele publicului;

• clădire adecvată, atrăgătoare, confortabilă;

• program generos cu publicul, convenabil;

• accesare catalog on-line;

• servicii de prelungire a termenului de împrumut;

• servicii de rezervări de documente;

• servicii în afara bibliotecii;

• servicii şi echipamente (boxe) pentru restituirea publicaţiilor după orele de program;

• echipamente electronice de calitate;

• materiale informative în formate de alternativă – casete înregistrate, texte cu caracter mărit.

Cititorul mulţumit de serviciile bibliotecii este cel mai eficace promotor al ei.

 Obiective

Plecând de la aceste realităţi socio-culturale, de la o delimitare fără echivoc a raporturilor cu o anumită colectivitate, ea urmăreşte realizarea unor obiective clare, care au ca finalitate adaptarea demersului instituţiei bibliotecare la nevoile publicului ei şi la schimbările rapide, definirea şi redefinirea identităţii sale, fără a fi puse în pericol valorile ei de bază.

Aceste obiective sunt:

• medierea accesului la documentele, bazele de date proprii şi la informaţia disponibilă în format electronic, la serviciile şi produsele bibliotecii;

• dezvoltarea şi modernizarea serviciilor de bibliotecă, ca valori de bază ale acesteia;

• redefinirea raportului bibliotecă-utilizator particular sau colectiv, pornind de la cunoaşterea publicului ţintă al bibliotecii şi continuând cu formarea acestuia ca utilizator al serviciului public al ei;

• redimensionarea rolului şi locului lecturii în era informaţională parcursă de omenire, care presupune formarea deprinderilor de lectură, îndrumarea şi permanetizarea ei;

• performarea sistemului informaţional propriu şi a accesului la alte reţele, încât să asigure rapid şi complet cerinţele utilizatorului;

• revitalizarea formelor de animaţie culturală ca „ansamblu de activităţi comunicaţionale”⁷⁷ şi publicitatea, promovarea imaginii bibliotecii;

• apropierea publicului de bibliotecă, publicitatea şi promovarea imaginii bibliotecii;

• eficientizarea sistemului de informare bibliografică şi documentare;

• evaluarea lecturii;

• restabilirea misiunii bibliotecarului în societate.

 Cooperare şi partajarea resurselor

Cooperarea privind schimbul de idei, informaţii, experienţă, servicii este o altă atribuţie foarte importantă a Relaţiilor cu publicul. Pot fi stabilite astfel relaţii formale cu alte instituţii şi organizaţii din comunitate în direcţia coordonării eforturilor şi resurselor cu scopul obţinerii de servicii calitative pentru comunitate. Cooperarea cu şcolile se poate realiza în baza unui protocol care ar putea include:

• programe de cooperare

• vizite în grup la bibliotecă

• vizite ale bibliotecii şi invitaţilor ei în şcoală

• programe de instruire a elevilor cu spaţiul web şi accesarea informaţiei

• programe de alfabetizare etc.

Întreaga activitate a Relaţiilor cu publicul trebuie să fie focusată pe interesele la lectură, informare, formare, umanitare, recreere ale comunităţii.