Tema 5 . Principiile de bază ale asigurărilor generale

1. Condiţiile pentru existenţa unui interes asigurabil pentru asigurarea bunurilor.

2. Principiile protecţiei asigurărilor proprietăţii.

3. Condiţiile generale şi speciale ale asigurării facultative a bunurilor.

1. Condiţiile pentru existenţa unui interes asigurabil pentru asigurarea bunurilor

O cerinţă de bază pentru existenţa oricărui contract de asigurare este interesul asigurabil. Dacă pentru un contract de asigurare nu există interes asigurabil, acesta nu va fi valid din punct de vedere juridic. O persoană are interes asigurabil dacă producerea unui eveniment asigurabil poate cauza o pierdere financiară sau un prejudiciu persoanei respective.

În cazul asigurării de bunuri, prin interes asigurabil se înţelege valoarea pecuniară a bunului, expusă pierderii, sau valoarea patrimonială ce poate fi pierdută de asigurat sau beneficiar, ca urmare a producerii evenimentului asigurat.

Condiţiile esenţiale pentru existenţa unui interes asigurabil sunt:

• În cazul pierderii sau degradării bunului, asiguratul să sufere o daună ce poate fi evaluată în bani;

• Bunul menţionat să constituie obiectul asigurării;

• Asiguratul să aibă un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat; altfel spus, asiguratul să aibă o relaţie directă, recunoscută legal, cu obiectul asigurării, astfel încît să aibă de suferit în urma distrugerii acestuia.

Regula generală în asigurările de bunuri este ca interesul asigurabil să existe atât în momentul încheierii asigurării, cât şi în momentul producerii riscului asigurat. De regulă, interesul asigurabil decurge din statutul de proprietar al persoanei care doreşte să se asigure. Însă, în afara proprietarului bunului, mai există şi alte persoane care pot avea interes asigurabil, în situaţii cum ar fi:

• Proprietate în comun: o persoană care deţine în comun cu una sau mai multe persoane un bun sau o clădire are dreptul de a asigura bunul sau clădirea respectivă la întreaga valoare.

• Proprietate ipotecată: în cazul unui contract de ipotecă, ambele părţi au interes asigurabil. De obicei, în astfel de cazuri se încheie o asigurare în numele ambelor părţi.

• Proprietate închiriată: chiriaşul nu este obligat să încheie un contract de asigurare, dar dacă o face, el o încheie în numele şi în folosul proprietarului, neputând pretinde încasarea despăgubirii în urma producerii unui risc asigurat, ci doar să pretindă proprietarului restituirea primelor de asigurare.

• Asiguratul să facă parte din familia proprietarului: persoanele din familia proprietarului pot utiliza obiectul asigurării, ceea ce determină existenţa unui interes asigurabil al acestora faţă de bunul respectiv.

2. Principiile protecţiei asigurărilor proprietăţii

La baza asigurărilor stau următoarele principii:

• universalitatea asigurărilor, care constă în aceea că persoanele şi bunurile se asigură împotriva mai multor riscuri, cu plata aceloraşi prime de asigurare;

• integralitatea asigurărilor, adică nivelul despăgubirilor se determină cât mai aproape de valoarea reală a bunurilor asigurate, pentru ca aceste despăgubiri să permită refacerea bunurilor avariate sau distruse;

• realitatea asigurărilor, care constă în faptul că asigurările de persoane şi de bunuri au la bază date reale, nu fictive, temeinic verificate în prealabil;

• asigurătorul plăteşte despăgubirea şi sumele asigurate numai pentru bunurile, persoanele şi riscurile cuprinse în asigurare;

• mutualitatea asigurărilor, care presupune existenţa unei comunităţi de risc, ceea ce înseamnă că asiguraţii ameninţaţi de aceleaşi riscuri particită, cu primele de asigurare pe care le plătesc, la constituirea fondului de asigurare cu care se apără interesele lor comune. Despăgubirile şi sumele asigurate se acordă numai asiguraţilor care au suferit daune sau care au fost afectaţi ca urmare a producerii riscurilor asigurate;

• realizarea unei eficienţe economico-sociale ridicate. Potrivit cerinţelor gestiunii economico-financiare, în domeniul asigurărilor, este necesar de a realiza şi aprecia eficienţa activităţii de asigurare. Activitatea de asigurări trebuie astfel organizată, condusă şi realizată încât să corestundă unor cerinţe reale ale societăţii, să contribuie la desfăşurarea normală a procesului de reproducţie socială, a vieţii spirituale, la creşterea produsului naţional brut, a avuţiei naţionale.