2. Asigurarea sub aspect juridic şi economic

Conceptul de asigurare poate fi abordat din punct de vedere: juridic, economic şi financiar.

Din punct de vedere juridic pentru a fi operantă, asigurarea trebuie să capete o formă juridică, fapt ce rezultă dintr-un contract ca lege a părţilor şi din legea propriu-zisă emisă de puterea legislativă. Astfel, contractul de asigurare şi legea de organizare a asigurărilor constituie izvoarele de drepturi şi obligaţii în materie de asigurări.

Din punct de vedere economic asigurarea implică constituirea, în condiţii specifice, a fondului de asigurare, în legătură cu care pot fi puse în evidenţă câteva aspecte:

• faptul că asigurarea se constituie sub formă bănească;

• fondul de asigurare se constituie descentralizat, la nivelul fiecărei societăţi de asigurare, pe seama primelor de asigurare încasate;

• constituirea şi utilizarea fondului de asigurare implică relaţii economice între părţi prin fluxurile băneşti pe care le presupune încasarea primelor şi apoi plata despăgubirilor aferente.

Din punct de vedere financiar – se poate aprecia că asigurarea se constituie într-un intermediar financiar între persoanele fizice asigurate care plătesc eşalonat primele de asigurare şi persoanele fizice sau juridice care au nevoie de resurse financiare suplimentare.

Premisele asigurării

Acestea rezidă din caracterul evenimentului asigurat:

• Caracterul aleator al evenimentelor la care se referă asigurarea. Atfel, evenimentul trebuie să fie întâmplător, realizarea lui să nu depindă de voinţa părţilor implicate în asigurare. În acest scop, pentru a fi asigurabil, evenimentul trebuie să fie posibil în viitor, cu consecinţe întrevăzute, dar totuşi nesigur sub aspectul producerii, a măsurii în care va provoca sau nu pagube şi sub aspectul localizării şi al duratei;

• Caracterul evaluabil al evenimentelor. Astfel, pentru a fi asigurat, evenimentul trebuie să poată fi cuprins în cercetarea statistică, să decurgă după legităţile evenimentelor întâmplătoare, încadrându-se în legile de calcul a probabilităţilor.

Posibilitatea de evaluare a evenimentelor se referă la numărul de cazuri care se pot ivi şi la nivelul la care e necesară acoperirea pagubelor. Aceasta face posibilă stabilirea primelor de asigurare ce urmează a fi plătite.

• Mutualitatea reflectă constituirea şi utilizarea fondului de asigurare după principiul “unul pentru toţi şi toţi pentru unul”.

Fondul de asigurare constituit exclusiv sub formă bănească prin contribuţia unui număr mare de persoane fizice şi juridice - este utilizat în scopul înlăturării urmărilor generate de producerea evenimentelor asigurate.

• Extensia numerică a asiguraţilor reflectă o cerinţă în derularea procesului de asigurare. Numărul de asiguraţi trebuie să fie suficient de mare pentru necesităţile vizând calculul primelor de asigurare, evaluarea şi dispersia riscului, asigurarea unor resurse suficiente pentru constituirea fondului de asigurare şi utilizarea lui eficientă.

• Echidistanţa asiguraţilor faţă de risc e necesară. Mai precis, se impune identificarea intereselor similare ale asiguraţilor pentru a promova o anumită formă de asigurare şi despăgubirea în acelaşi fel a asiguraţilor pentru o anumită categorie de riscuri.

• Mutualitatea fondului de asigurare are un rol deosebit de important. Din acest motiv, nu intră în sfera asigurărilor rezervele centralizate ale societăţii sau ale agenţilor economici, chiar dacă acestea ar avea ca destinaţie acoperirea calamităţilor la nivel de referinţă. În consecinţă, conceptul de autoasigurare vehiculat în teoria economică nu are relevanţă pentru a explica conceptul de asigurare, tocmai pentru că nu are la bază premisa obligatorie a mutualităţii.

Promovarea asigurărilor implică următoarele condiţii obiective şi subiective:

Condiţii subiective:

Interesul pentru asigurare ar putea fi interpretat prin simţul necesităţii de a identifica, a preveni şi a preîntâmpina evenimentele, riscurile generatoare de pagube. Acesta se află în corelaţie cu evoluţia generală a societăţii, cu nivelul ei de dezvoltare, cu nivelul de cultură şi civilizaţie a omului.

Suportabilitatea financiară a asigurării se referă la posibilităţile financiare ale persoanelor fizice şi juridice de a suporta plata primelor de asigurare. Cu alte cuvinte, suportabilitatea financiară a asigurării poate promova interesul pentru asigurare, îl poate bloca sau îl poate amâna.

Condiţiile obiective se referă la caracteristicile impuse evenimentelor pentru a intra în sfera asigurărilor:

1. să fie sporadice;

2. să aibă o anumită regularitate;

3. să aibă extensie teritorială;

4. să se producă în viitor.

Delimitările conceptuale ale asigurării

În sensul cel mai larg, fie ca relaţie, fie ca sistem, asigurările pot fi abordate ca:

• asigurări sociale;

• asigurări comerciale.

Asigurările sociale se referă la persoane, având menirea de a crea unelerezerve băneşti centralizate, destinate protecţiei, sub diferite forme, a membrilor societăţii.

Asigurările comerciale sunt realizate de firme prin societăţi specializate şi pe principii economice. Asigurările comerciale pot fi: de bunuri, persoane sau răspundere civilă. Promovarea lor implică societăţile de asigurare în calitate de asigurator şi persoana fizică sau juridică în calitate de asigurat, aflate în raporturi oneroase vizând: plata unor prime de asigurare, preluarea protecţiei împotriva anumitor riscuri, despăgubirea pentru pagubele generate de riscurile asigurate.