4.Asigurarea de răspundere profesională

Asigurarea de răspundere profesională are ca scop despăgubirea celor ce suportă diverse pagube (materiale, financiare etc.) din vina anumitor profesionişti. Această formă de asigurare a apărut ca o necesitate impusă de implicaţiile practicării anumitor profesii care pot produce altora pagube create din neglijenţă în practicarea profesiei. Aici se încadrează profesiile care oferă consultanţă sau prestează un serviciu specializat, cum ar fi: arhitecţii, constructorii, medicii, avocaţii, contabilii, consultanţii şi, în general, toate profesile sau meseriile care presupun o activitate de mare răspundere (inclusiv managerii). Prin activitatea lor, ei pot (din eroare, greşeală, neglijenţă, omitere sau orice culpă proprie) să aducă prejudicii persoanelor pentru care lucrează sau altor terţi. Asigurarea de răspundere profesională garantează plata acestor pretenţii, evident dacă ele se încadrează în condiţiile de asigurare prevăzute în contract.

În multe ţări în care asigurările au tradiţie şi un nivel de dezvoltare remarcabil, acest tip de asigurare este obligatoriu, conform legii şi practicilor locale, ca o condiţie pentru a practica meseria sau profesia respectivă.

Asigurarea de răspundere profesională implică despăgubirea pentru pretenţiile emise împotriva asiguratului pentru daunele care au loc în perioada de asigurare; ele se referă la orice răspundere civilă în legătură directă cu activitatea profesională a asiguratului, aşa cum este definită în legislaţia în vigoare la data emiterii poliţei, activitate executată de către şi în numele asiguratului sau de către persoanele pentru care asiguratul răspunde potrivit legii. Atunci când poliţa se încheie cu o persoană juridică în calitate de asigurat, condiţiile sale se extind asupra directorilor şi angajaţilor, în legătură cu activitatea menţionată.

Doar câteva exemple privind aceste acoperiri:

• pentru medici: eroare în prescripţia unui tratament, neglijenţă în consultaţii, intervenţii chirurgicale nereuşite;

• evaluatorii de active: neglijenţa în evaluarea unei proprietăţi;

• contabili: rezultatele unui audit reprezintă, de multe ori, baza pe care se fundamentează decizii pentru strategia afacerilor; o eroare din neglijenţă poate duce la ruinarea financiară a clientului;

• avocaţii pot oferi consultanţă din care clientul pierde bani;

• brokerii de asigurări care neglijează emiterea unei poliţe pot fi răspunzători pentru o pierdere substanţială în faţa clientului.

De regulă, despăgubirile se acordă pentru :

1. daunele materiale din culpa proprie – persoană fizică sau juridică – şi din culpa altor persoane pentru care acesta este obligat să răspundă conform legii, vătămări corporale sau deces, avarieri sau distrugeri de bunuri;

2. cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil (cheltuieli de judecată strict necesare pentru buna desfăşurare a justiţiei şi încuviinţate de instanţă);

3. cheltuielile de judecată făcute de vătămat(terţ) pentru îndeplinirea formalităţilor legale în vederea obligării asiguratului la plata despăgubirilor, dacă asiguratul a fost obligat prin hotărâre judecătorească la plata acestora;

4. despăgubirile şi daunele apărute ca urmare a pierderii, distrugerii sau deteriorării unor documente, furt prin efracţie sau a calamităţilor etc.;

5. pretenţiile emise împotriva asiguratului pentru daunele care au loc în timpul perioadei de asigurare privind orice răspundere civilă (inclusiv răspunderea pentru costurile şi cheltuielile reclamantului) în directă legătură cu activitatea desfăşurată, aşa cum este definită în legislaţia în vigoare la data emiterii poliţei, activitate executată de către şi în numele asiguratului sau de către persoanele pentru care asiguratul răspunde potrivit legii.

Spre exemplu, în cazul asigurării de răspundere profesională a contabililor, experţilor contabili, sau controlorilor financiari, ei pot fi asiguraţi pentru prestarea următoarelor tipuri de activităţi:

• întocmirea, supravegherea, certificarea sau controlul contabilităţii sau a bilanţului contabil;

• efectuarea de analize economico-financiare, de control financiar-contabil;

• realizarea de evaluări patrimoniale;

• întocmirea unor lucrări de organizare administrativă şi informatică;

• efectuarea de expertize contabile;

• executarea de lucrări cu caracter fiscal;

• consultanţă economico-financiară şi/sau contabilă;

• prestarea unor activităţi de cenzorat la societăţi comerciale.

6. orice pierdere cauzată de vreo eroare, greşeală, neglijenţă sau omitere a unui partener, directori, angajat al asiguratului, în directă legătură cu activitatea de expertiză contabilă şi contabilitate şi care este descoperită şi avizată asigurătorului în perioada de asigurare;

7. orice daună ca urmare a pierderii, distrugerii sau deteriorării documentelor şi/sau suporturilor magnetice necesare înregistrării şi prelucrării datelor contabile, financiare sau manageriale ca urmare a furtului prin efracţie sau a calamităţilor, independente de asigurat (incendiu, inundaţii, cutremur, alunecări de teren, căderi de obiecte etc.).

Pe întreaga perioadă de asigurare, răspunderea asigurătorului nu va depăşi limita răspunderii civile conform contractului.

Asigurătorul va despăgubi şi toate celelalte cheltuieli efectuate de către asigurat cu consimţământul scris al asigurătorului, cheltuieli legate de orice daună avizată şi aprobată de asigurător, cu condiţia că în cazul în care costurile totale depăşesc limita răspunderii civile (sumei de asigurare ) să se despăgubească o anumită proporţie a acestora.

Conform contractului, asiguratul, de regulă, nu are dreptul să accepte răspunderea, să negocieze sau să efectueze o plată sau cheltuială fără acceptul scris al asigurătorului, care în mod normal are dreptul ca, pe cheltuială sa, să preia şi să conducă în orice moment în numele asiguratului rezolvarea oricărei cereri de despăgubire şi să primească în orice moment sprijinul acestuia.

Ca orice contract de asigurare, şi în cazul asigurării răspunderii profesionale se enumeră în mod expres situaţiile şi/sau cazurile pentru care asigurătorul nu este răspunzător faţă de asigurat, cum ar fi:

1. activităţi desfăşurate de asigurat în afara unui contract încheiat cu clientul său;

2. cereri de despăgubire ca urmare a unui deces sau a unei vătămări corporale;

3. pretenţii de despăgubire pentru pierderea sau distrugerea unor proprietăţi, pierderi comerciale sau datorii ale asiguratului, ca urmare a unei vânzări, cumpărări, subscrieri sau a efectuării unor investiţii în calitatea de mandatar, agent sau principal, pierdere, distrugere sau daună adusă unei proprietăţi sau orice cheltuială de orice natură şi cu orice consecinţă;

4. pagubele care au fost produse cu intenţie de către asigurat, beneficiarul asigurării, un membru din conducerea asiguratului;

5. pretenţiile referitoare la răspunderea asiguratului angajată pentru pagube produse hârtiilor de valoare, documentelor, registrelor sau titlurilor, actelor, manuscriselor, pietrelor scumpe, obiectelor cu valoare artistică, ştiinţifică sau istorică, mărcilor poştale, precum şi pentru dispariţia sau distrugerea banilor;

6. pretenţiile referitoare la pagube provocate de război, invazie, acţiunea unui duşman extern, război civil, rebeliune, dictatură militară, confiscare, expropriere, naţionalizare, rechiziţionare, sechestrare, distrugere sau avariere din ordinul oricărui guvern sau autorităţi publice;

7. răspundere civilă legală, directă sau indirectă, cauzată sau apărută ca urmare a: radiaţiilor ionizante, contaminării radioactive, poluării, unde propagate de aeronave şi altele, după caz;

8. orice cerere de despăgubire ca urmare a desfăşurării unei activităţi de expertiză contabilă, contabilitate sau audit care nu are la bază un contract de orice natură între asigurat şi clienţii acestuia;

9. orice cerere de despăgubire ca urmare sau în legătură cu pierderi comerciale, răspunderi comerciale sau datorii ale asiguratului sau în calitatea sa de manager, cu excepţia cazurilor normale de lichidare sau dizolvare;

10. consecinţele oricăror circumstanţe, notificate sau nu la asigurătorul precedent, care conduc la o cerere de despăgubire ca urmare a unei activităţi desfăşurate înaintea începerii prezentei asigurări.

Atât acoperirea prin asigurare, cât şi excluderile nu se regăsesc în mod identic la toate societăţile de asigurare, fiecare dintre ele având libertatea de a include şi, respectiv, de a exclude acele riscuri şi răspunderi pe care le consideră utile, în funcţie de nevoile şi interesele asiguratului, dar şi ale sale. În afara unor condiţii generale, fiecare tip de poliţă de răspundere profesională pentru fiecare dintre profesiile sus-numite cuprinde condiţiile specifice legate de fiecare activitate în parte (erori de proiectare în cazul arhitecţilor, erori de execuţie în cazul constructorilor, tratamente inadecvate prescrise pacienţilor în cazul medicilor, pierderea oportunităţii de afaceri, pierderi de profit din cauza unor recomandări greşite date de către consultanţi, etc.).

Ca în orice contract de asigurare, sunt incluse şi limitele răspunderii (a despăgubirii maxime pe care o va suporta asigurătorul) şi primele aferente ce vor fi plătite de asigurat.

Acoperirea oferită va fi limitată la o sumă totală în orice perioadă a asigurării şi primele tind să fie foarte mari pentru această asigurare. Este o piaţă restrictivă, deşi există scheme de acoperire pentru majoritatea profesiilor.

În general, poliţa prevede anumite sume ce vor fi scăzute din oricare plată, cum ar fi: datoriile asiguratului în favoarea persoanelor care au condus la apariţia daunei; sumele reţinute de asigurat care aparţin persoanelor responsabile de daună, precum şi orice sume recuperate de la cei responsabili de producerea daunei.

Asigurătorul îşi declină orice răspundere în cazul în care au loc daune din cauza oricăror persoane şi care apar după ce a fost confirmată în scris suspiciunea asigurătorului asupra activităţilor exercitate de respectivele persoane.

În cazul în care asiguratul beneficiază de despăgubiri din orice alte surse pentru o daună ce se încadrează în condiţiile prezentei poliţe, asigurătorul este răspunzător numai pentru valoarea daunei care depăşeşte cuantumul recuperat din aceste surse. Cuantumul despăgubirilor, care include şi cheltuielile de judecată, se stabileşte în limita sumei asigurate menţionate în contractul de asigurare.

Un exemplu relevant pentru acest tip de asigurare de răspundere profesională este cel legat de SIDA. La congresul anual al Asociaţiei Avocaţilor pledanţi în SUA, ce a avut loc la San Diego, în iulie 1990, s-a confirmat că, şi în secolul XXI, SIDA va reprezenta una dintre cauzele multor decese. Din experienţa procesuală americană în aceste cazuri, se desprind mai multe situaţii generate de practica medicală incorectă care a dus la plata de către asigurători a unor mari despăgubiri. Printre acestea sunt: determinarea eronată sau neglijentă a nevoii de transfuzie sangvină la unii pacienţi care a dus la infectarea acestora; prescrierea unui tratament inadecvat cu recomandarea efectuării de transfuzii; neglijenţa manifestată la băncile de sânge în testarea sângelui donat pentru efectuarea ulterioară a unor transfuzii. Un alt tip de răspundere provine şi în cazul în care angajatorii solicită la angajare testul HIV, deoarece acest lucru apare ca o discriminare în baza legislaţiei americane privind persoanele handicapate.