Добавил:
Upload Опубликованный материал нарушает ваши авторские права? Сообщите нам.
Вуз: Предмет: Файл:
19576505-Karl-May-Dragostea-Ulanului-1-Ultima-I...doc
Скачиваний:
1
Добавлен:
01.05.2025
Размер:
1 Мб
Скачать
☆

Intrând, văzu o tânără fată torcând şi care se ridică îndată, întrebându-1 prietenos ce doreşte. Privirile, însă, îi erau îngrijorate.

— Aş putea căpăta un pahar cu vin? întrebă.

Fata aduse vinul, i-1 puse înainte, apoi îşi văzu iarăşi de lucru. Din când în când îl privea, dar Greifenklau se prefăcu nepăsător.

— Cât mai e până la Le Che^ne? întrebă el, într-un târziu.

— Un ceas şi mai bine, răspunse fata. Vrei să mergi într-acolo?

— Da. Poate şi mai departe, până la Vouzieres.

— Aoleu! exclamă ea, uluită.

— Ce e? întrebă el.

. Ea roşi si lăsă privirea în jos, stingherită.

— Vezi că . . . până ajungi acolo se face noapte.

— Mi s-a spus că nu prea eşti sigur de viaţă prin pădurile astea. E adevărat, domnişoară?

Ea îl privi cercetător şi în loc de răspuns îl întrebă.:

npinarea coniţei? Dumnezeule sfinte, atunci

Ia se întoarce acasă abia la noapte?

cum să-i recunoască trăsura?!

aceasta era din cale-afară de ciudată. Grei-i atent. e ca trăsura să fie recunoscută?

răspunse ea repede, fără să-şi dea seama, i se întâmple nici un rău. rău i s-ar putea întâmpla?

aceasta o făcu să-şi dea seama că «spusese ipul i se împurpura şi abia după câtva timp îs.

le, eu locuiesc aici numai cu mama. Unii din-nn adesea pe la noi sunt oameni pe care

de altfel, noi nici nu vrem să-i cunoaştem, oate fi foarte periculoasă.

ce nu vă mutaţi de aici, fetiţo? îa noi, dar nu se poate. Când tata a cum-asta, era linişte şi bine în pădure. Veneau i cinstiţi la noi şi duceam o viaţă fericită.

Chilul copilei se făcu roşu ca macul.

— Pentru că . . . pentru că . . . e supărată pe noi.

— Dar pentru ce, fetiţo? Spune-mi. poate sunt în măsură să te ajut.

Ea îşi duse mâna la ochi şi lăsă capul în jos. Plângea. Câtva timp o tăcere adâncă domni în odaie, apoi el întrebă cu blândeţe:

— Ţi-am făcut vreun rău?

Ea ridică încetişor capul şi-1 privi prin pânza lacrimilor.

— O, nu, domnule; dimpotrivă, simt că ai gânduri bune. Şi de aceea vreau să-ţi împărtăşesc ceva. Cunoşti drumul pa care l-ai făcut?

— Nu cine ştie ce.

— Atunci află că de aici încolo vor urma câteva coti- . turi. Cunoşti cântecul Ma chirie est la belle Madeleine?

— Da.

— Atunci e bine. Când ajungi la a cincea cotitură de aici, vei vedea la marginea desişului, pe dreapta, o cruce. Acolo a fost cineva omorât. îndată ce zăreşti crucea, începe să fredonezi cântecul acela!

. — Pentru ce?

— Asta nu-ţi pot spune.

ea grijă, fetiţo. Dar nu te-ai gândit până i complicea acestor tâlhari, cunoscând ne-scunzătorile lor, fără sâ-i denunţi? a, domnule, dar vezi că atunci ne-ar omori eni asasina propriei mele mame. ;ea fugi, până vor fi curăţaţi toţi. spui dumneata! Apar mereu alţii. Fabier

Ipse şi chipul I se îmbujora iarăşi, ai spus, duduie? Fabier?

poate cunoşti şi numele Barchand? epede capul. nd? 11 ştii?

dau seama prea bine. Au fost şi ăştia pe are?

•să ştii că n-o să se mai întoarcă niciodată.

ţi.

at, domnule?

jur.

Domnului! Barchand a fost -una dintre cape-

chand, iar drept pedeapsă, şi pentru siguranţa mea personală, l-am împuşcat şi eu pe dânsul.

— Dumneata? spuse fata, uluită.

— Da, şi i-am îngropat pe amândoi. Ea împreună mâinile şi zise:

— Domnule, să nu-ţi pară rău. Ai împlinit o dreptate divină, devenind, prin aceasta, salvatorul meu şi al multor altora. Fabier m-ar fi împins spre moarte, căci nu-1 puteam suferi.

— Da, pentru că iubeşti pe un altul.

— Pe un altul? întrebă ea, roşind.

„— Fireşte. Singură mi-ai spus-o. Vrei să-ţi spun pe cine iubeşti, duduită?

— N-ai de unde să ştii:

— Şi totuşi, pot ghici. Inima dumitale aparţine1 tânărului baron de Sainte-Marie.

'— Domnule ...

— De aceea a fost concediat de la fermă bunicul dumitale şi de aceea era atât de furioasă baroana, fetiţo.

— Tp înşeli drvmrmlp

ită, fetiţo, căci nimeni nu va afla, niciodată, ăd că am întârziat, deja, prea mult. Sper să Baroana nu vine pe la voi? ată. romii?

i mama dumitale?

>ată sus.

1 te numeşti?

Marmont.

mese. Rămâi cu bine, Berta! Iţi sunt recu-

suflet pentru prietenia pe care mi-ai ară-jzeu să-ţi dea fericirea pe care o meriţi.

mâna, pe care ea o strânse cu putere, pri-

în ochi.

ă-mi urmezi instrucţiunile? mai întreba dânsa. : vorbă? Voi cânta: Ma cherie est la belle lincolo de cruce cred că nu ne mai paşte vreo

la Le Chesne nu. Mai încolo nu ştiu. o monedă de aur şi refuză restul, niduse până la uşă, îl văzu încălecând şi privi

sufletul ca sfârşitul acestuia să nu fie prea dureros pentru dânsa."

. In vreme ce călărea, îşi pregăti pistoalele, ca să le aibă gata la nevoie, iar când zări crucea începu să fluiere aria cunoscută pe vremea aceea în toată P'ranţa: Ma cherie est la belle Madeleine. în acelaşi timp trăgea cu coada ochiului către tufişuri.

Nici nu ajunse bine la locul indicat, că observă două capete, ridicându-se deasupra crengilor şi dispărând repede iarăşi. Scăpase cu bine.

Deodată îi veni un gând.

,,Ce-ar fi să-i spionez pe indivizii ăştia? Aş putea afla niscaiva lucruri folositoare. De ce n-aş cuteza? Am patru pistoale cu ţeava dublă, ceea ce înseamnă opt focuri, şi, pe deasupra, cunosc şi melodia-parolă."

Ajungând la cotitura următoare, descăleca şi, luând calul de căpăstru îl duse în pădure. Acolo îl legă de un copac, apoi, la adăpostul arborilor, se întoarse în direcţia dincotro venise. Cu cât se apropia de cruce, cu atât devenea mai atent. Pătrunse şi mai adânc în pădure şi, tupi-lându-se, din copac în copac, ajunse la tufele din margi-

Opere 39 ______________208

ea auzi distinct, aceştia erau tăcuţi şi, doar

nd, schimbau câte o şoaptă.

ă e un argat? Nu, nu e argat, zise unul.

miUtăreşte.

iarbă îngrijită! îşi dădu cu părerea celălalt.

/ă mai certaţi pentru idiotul ăla! zise un al

l. A trecut, ce mai vreţi?

a arăta să aibă gologani, observă al doilea.

ost o captură proastă. Şi-apoi, vezi, ne cu-

i i-o fi spus?

că a fluierat cântecul cu totul întâmplător.

t pe la Berta Pvlarmont?

vreun cunoscut de-al ei?

an adorator, mai ştii!

bandiţi lovi cu pumnul în pământ.

sâ-1 ia dracu'! Berta e o trufanda prea buna unui străin.

! mormăi unul, care era prea bătrân pentru tdi la dragoste, la nu vă mai certaţi! Căra . au şi ars degetele cu dânsa. Nici unul nu vrea luîialt «si Hp aceea ne-am înţeles s-o lăsăm în

— Ba chiar doi.

— Drace! Care?

— Nu întreba! Numele n-au nici o importanţă.

— Dar or fi având bani?

— Ai mai văzut tu vreun mareşal călătorind cu punga goală?

— Sau fără inele; ceasornice, bijuterii şi briliante? adăugă un altul.

— Dar şi cu o liotă de însoţitori.

— Pe ăia îi culcăm la pământ. Dacă vin şi ceilalţi, suntem douăzeci de oameni. E de-ajuns.

—- Da, cu prisosinţă. Nu ne arătăm până nu vor fi toţi omorâţi.

Era vorba, aşadar, de un atac împotriva a doi mareşali. Greifenklau se întreba dacă era cazul să afle mai multe, pentru a-i preveni apoi pe cei ameninţaţi. Dar, la ce i-ar fi folosit? Ba, dimpotrivă.

De altfel, indivizii schimbară vorba, aşa că degeaba ar mai fi zăbovit să asculte.

Cea mai mică neatenţie l-ar fi putut trăda, astfel încât Greifenklau începu să se retragă, întâi încet de, tot, apoi mai repede, până ajunse la locul unde-şi lăsase calul I si-n.a=;p afară din Pădure. încalecă şi îşi văzu de

avem. Dar du-te în grădină, unde slujnica e nişte iarbă. Asta-i chiar mai bună decât

u străbătu curtea şi deschise portiţa grâ-[ într-o alee acoperită cu verdeaţă, unde nu-

colo era tăiată câte-o alee, pe care puteai a dintre acestea ducea în linie dreaptă la o i, de unde ajungeai pe un islaz, i mergea, Greifenklau auzi un glas. Se opri

Соседние файлы в предмете [НЕСОРТИРОВАННОЕ]