Vedem dacă vrea să se lase spânzurat, ă fac eu?

.tă-ţi până una-alta o uniformă şi închide laior!

ea, împăratul se îndepărtă. Marbeille, însă. tunci seama de starea în care fusese surei, în cămaşă! La taclale cu împăratul! ă să mi se aducă alte haine, apoi pornesc ului!"

a minute doar, Reillac şi Richemonte pă-călare, urmaţi de trei cavalerişti, şi toţi iră în galop întins spre Sedan. întâi că cei căutaţi trecuseră pe acolo, iar oraş li se spuse că se îndreptaseră către

galopară mai departe.

uit mai repede decât Greifenklau, care tre-;eamă de cele două femei. într-un timp re-nseră la Bouillon. Când ieşiră din sat, ză-xme pe câmp şi opriră, de De aici? întrebă Richemonte.

— Militari?

— Trei militari; un ofiţer de dragoni şi doi soldaţi.

— Cine era al patrulea?

— Trebuie să fi fost un ţăran.

— N-aţi observat nimic deosebit la dânşii? Cei doi se priviră unul pe altul.

— Să-i trădăm? şopti el.

— Hm! Cine poate şti cum e mai bine! răspunse ea, tot în şoaptă.

Richemonte îi observă şuşotind nehotărâţi, şi le spuse:

— Vin din însărcinarea Maiestăţii sale împăratul.

Trebuie să-imi spuneţi adevărul, dacă nu vreţi să fiţi

pedepsiţi. Răspundeţi deci: ce vi s-a părut în neregulă

la aceşti călăreţi?

— Ei... răspunse bătrânul, şovăind. —- Spune!

— Unul dintre soldaţi era . . . femeie.

— De unde ştiţi asta?

— Pentru că i s-a despletit părul când maiorul o ajuta să coboare de pe cal. Probabil că i se făcuse rău, căqi a dus-o la apă şi i-a dat să bea.

— Au rămas mult timp aici?

- Nu. Duoă câteva minute, au oornit mai departe.

ere 39

încet.

vorbă cu voi?

pe maior îl cunoaştem.

1 cheamă?

iu. De curând a dormit 6 noapte la noi.

'orrnă atunci?

t drept muzicant din Paris.

ainciună! Aflaţi că e un spion prusac

încotro duce drumul pe care au luat-o

spre o colibă mică de cărbunar. . aarte? Spre nici un oraş sau sat?

!t. Cât e de când au fost aici? • :ate de ceas.

poate că tot îi mai prindem înainte ire.

vă îndemnaţi caii, se poate să-i mai

irum!

:alului şi-1 îndrumă pe cărarea îngustă i îl urmară. caţări pe acolo, dar cei doi urmăritori

Ultima iubire a lui Naj).,, :Vt i.-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------<—Jţ.

_/- Mai e vorbă! Şi cei doi care stau pe iarbă!

_y- Afurisitul ăla de Flor'ian.

_y- Dar soldatul de lâng ă el? Ala care stă cu sfk

noi^? ^

_s— Ah, s-a întors puţini! Richemonte, aia-i maic.

_s- Chiar aşa! Cine s-ar rfi gândit vreodată c-o s-Al

_tvimată astfel? Dar unde or fi ceilalţi doi? \

'_/- Greifenklau si MargcPt? Cu siguranţă că înăik

coli^^Gi- , , . . . ... _KT ,

_^- Nu cred! zise capitalul, cu îndoiala. Nu le

caii! , „ ,.,

_s~ Ai dreptate. Să se fi despărţit special, ca sa,

dură - ^^{n eroare} P^e urmăritori?

\ts— As de unde? Or fi ]iuat-o puţin înainte. Sunt,,

îndrăgostiţi. ^,r

__•— Să-i ia dracul! Ce ne facem?

___s— Foarte simplu: dăm buzna peste dânşii, în aş_;,

încâ t ^z viteazul ăla de Florian să nu se poată apăra. ^sl

___,— Mai bine ar fi să ocolim călare coliba, pe l

apoi' ^ne apropiem încetişor şi-i atacăm pe la spaţi

__^— Ai dreptate. înainte],

plăcură un ocol şi ajunseră astfel în spatele co||

loriane!

î pe iarbă şi vizitiul vru să facă a. mai apucă, deoarece fu înhăţat de şase i şi culcat la pământ, după ce mai întâi ;it de o lovitură puternică cu patul puştii. ;e o înhăţară pe doamna Richemonte. sfârşit, am pus mâna pe voi! zise căpi-

ntoarse spre el.

)umnezeule, e Albin! exclamă ea, înspăi-

el batjocoritor. Chiar eu, împreună cu de ginere, care a venit să-şi recupereze

)r, daţi-mi drumul! strigă Florian, făcând

•aomenească pentru a se elibera.