Добавил:
Upload Опубликованный материал нарушает ваши авторские права? Сообщите нам.
Вуз: Предмет: Файл:
19576505-Karl-May-Dragostea-Ulanului-1-Ultima-I...doc
Скачиваний:
1
Добавлен:
01.05.2025
Размер:
1 Мб
Скачать
☆

I eu că vreau să-I curăţ hainele, u. Dar cal de unde iau? ta nu-I prea greu de găsit. Dar încă nu ştii nimic: Margot şi marna ei ă cu mine.

bună! exclamă vizitiul. . /

oarte necesar, e, mă rog?

tul vrea s-o căsătorească zilele astea cu eillac.

să-1 ia dracii'! Dar domnişoara Marcel n-o iici în ruptul capului. silită. Richemonte are ordinul împăratului

chiar că doamnele trebuie s-o şteargă, şi tea asta. Se pricep la călărit?

se pare că le-am auzit vorbind despre asta.

— Trebuie să merg la Luttich sau Namour.

— Atât de mult nu vor putea rezista cucoanele.

— Da, e cam departe.

— Nu-i numai asta. Şoseaua e ocupată de armată şi cele două „ordonanţe" vor fi recunoscute imediat că-s femei.

— Aş putea s-o iau pe drumuri ocolite, dar trebuie să mă grăbesc cât mai mult ca să ajung la timp la mareşalul Blucher.

— Ce-i de făcut? întrebă vizitiul, îngândurat. De, poate-mi vine vreun gând bun. Am la Gedinne un eu-mătru, care e un om minunat. Locuieşte singur-singurel la marginea pădurii, şi n-ai a te teme de vreo trădare.

— Doamnele ar putea poposi acolo?

— Da, în vizită ... ca nişte rude îndepărtate.

— De, ce să zic! E francez?

— E născut olandez şi nu-i prea are la inimă pe franţuzi.

— Dar să las femeile singure, într-un loc străin! Războiul s-ar putea întinde până acolo.

— Cu atât mai bine.

— Cum adică?

— Germanii vor învinge, iar dacă trupele lor vor

Acum e ora cinci. Nu ştiu cum călăresc ară de asta vom fi nevoiţi s-o luăm şi pe alnice. Trecem prin Sedan şi Bouillon, apoi tânga, prin munţi. Dumneata vei putea ieşi în şosea, ca s-ajungi repede unde trebuie

-a făcut! Cel mai important lucru este ca mne să fie cât mai departe de acest ticălos monte. Gedinne ăla e un loc izolat? poate de izolat. Cumătrul meu are o cămăşi acolo vor putea locui fără ca cineva să nţa lor. Acum mă duc s-o fac pe hoţul de ;ata ia scara şi du-te de-o vizitează pe dom-

ot!

ecă pe furiş. Greifenklau deschise capacul

re putea ajunge în odaia sa, coborî scara şi.

> şi afla în faţa uşii de la camera iubitei sale.

năbuşite, semn eă nici Margot şi nici mama

aseră încă. Deşi nu putea desluşi cuvintele,

că în odaie nu se afla nici o persoană străină.

aţa şi crăpă puţintel uşa.

acere! şopti el.

ăzu, chipul palid al fetei se împurpura iar

- Dacă bagă de seamă că am pus zăvorul, vor fi cu atât mai bănuitori, zise mama.

— Nu face nimic. înainte de a deschide ei, am dispărut de mult.

— Încotro? întrebă Margot.

— Pe acoperiş.

— Eşti la adăpost acolo?

— Pe deplin. Florian veghează asupra mea. Dar spune-mi, scumpo, cum îţi merge?

— Eram foarte slăbită, acum însă mă simt iar în puteri.

— Ai dureri?

— Nu, dar sunt foarte îngrijorată din pricina ta. Mă tem că vei fi prins.

— N-avea teamă! N-or să mă prindă.

— Sper şi eu. Vei rămâne aici până ce va trece primejdia.

— Din păcate, asta e cu neputinţă, Margot.

— De ce?

— Pentru că trebuie să plec chiar în noaptea asta. Mi se oferă posibilitatea de a face un mare serviciu prietenului nostru.

— Cărui orieten?

ole te vor pândi! Ce mult aş vrea să le

ie uşurel pe păr şi răspunse:

ice dacă ţi s-ar împlini această dorinţă,

să zici?

curajul să mă însoţeşti? turi de tine m-aş arunca şi în vâltoarea ir fi nevoie, aş şti să mă arăt destul de

dă-mi voie să-ţi spun că tocmai asta va

eşti? interveni doamna Richemonte. Crezi nevoite să părăsim ,ferma? orocire, da.

e ameninţată de o mare primejdie, din :ului. Probabil că ştii, mamă, că fiul dumi-devenit comandant al gărzii de aici? us-o chiar el însuşi.

stă calitate, a căpătat puteri nelimitate şi -l asculte necondiţionat. Iar împăratul i-a

la dispoziţie, pentru a te sili, într-un fel sau altul, la acest mariaj. Mâine căpitanul va pleca la Sedan ca să-1 informeze pe Reillac.

— Ocroteşte-mă, Hugof

— Te voi ocroti din toate puterile, Margot, Dar va trebui să părăsim ferma împreună.

— încă în noaptea asta?

— Da.

— Bine, atunci plecăm.

Doamna Richemonte se făcuse palidă ca varul.

— Să mai vedem! zise ea, şovăind. Nu mă îndoiesc deloc de adevărul celor spuse de dumneata, fiule, totuşi, ai auzit cu urechile dumitale?

— Da.

— Şi nu există nici un alt mijloc decât fuga?

— Eu, cel puţin, nu văd altul.

— Dar cum am putea evada? Suntem doar prizoniere păzite.

— Mai există şi altă ieşire din locuinţa aceasta.

— Şi trebuie să plec şi eu?

— Da.

— Şi unde o să ne duci? La Bliicher?

khemonte s:^ uită surprinsă la "el. ii dumitale? îţi arde de glume? cât se poate de serios. Va trebui să vă îm-:eşte, pentru că, mâine dimineaţă, îndată ►peri fuga voastră, vor fi căutate pretutin-ei.

Соседние файлы в предмете [НЕСОРТИРОВАННОЕ]