- •1 Căpitanul gărzii imperiale
- •Irt se aflau, într-o după-amiază, câţiva [ cărţi. După vorbă, păreau să fie fran-
- •I e cu neputinţă!
- •Văduva îl privi pătrunzător, dar el susţinu această privire.
- •Iniştitâ, copila mea, fii liniştită! Nu mi pot cerul ar putea îngădui triumful unui astfel
- •Iceeaşi linişte cu care îţi dau banii. Vreau satisfacţie. Margot va şti că eu sunt acela compromis, căsătorindu-mă cu sora unui
- •I, mă concediezi?
- •3. Pharao* şi biribi**
- •Isăzică aţi trăncănit pe socoteala mea . . . Cuvânt! replică doamna Richemonte.
- •3St muncă, nu glumă — răspunse cel în-
- •Iceţi conaşule. Nu se ştie ... »
- •Ipte bună!
- •X poate intra nimeni!
- •Iţă, tot nu pricep încă de ce a trebuit să facă 5i-apoi, ce legătură au cizmele cu primejdia
- •Idela rezultatele războiului. Delegaţii nu iz-
- •Imediat, căci cunoştea direcţia în care trebuia s-o apuce.
- •I zici că banii sunt într.-o ladă?
- •II zărise pe Greifenklau, care stătea la doi paşi de dânsul, cu armele îndreptate asupra lui.
- •Iţer. Cu asta te, am lămurit.
- •I cu legea, care se ţineau ascunşi prin vă-nde ieşeau la iveală când era vorba de dat
- •Intrând, văzu o tânără fată torcând şi care se ridică îndată, întrebându-1 prietenos ce doreşte. Privirile, însă, îi erau îngrijorate.
- •Ia se întoarce acasă abia la noapte?
- •Ipse şi chipul I se îmbujora iarăşi, ai spus, duduie? Fabier?
- •I se păru că auzise pomenindu-se numele
- •Imesc. Nici n-ai de ce te teme. Boare, dar generalul îl rugă: rog, rămâneţi. Bandiţii tocmai au ieşit la
- •Iul Richemonte?
- •Iu interveni: ........
- •Voi ruga să-mi acorzi câteva minute mai
- •Icuviinţă din cap.
- •Ilţumesc, scumpul meu văr, şopii bolnava.
- •1 Păstrat credinţă Patriei, Sire, şi m-au
- •Iseamna nenorocire, zise doamna Riche-
- •Izbi de o împotrivire foarte dârză.
- •Ia oameni de câţi ai nevoie.
- •I eu că vreau să-I curăţ hainele, u. Dar cal de unde iau? ta nu-I prea greu de găsit. Dar încă nu ştii nimic: Margot şi marna ei ă cu mine.
- •I călătorim? în trăsură? I asta ar fi prea bătător la ochi şi greu in 'om călări. ; bărbăteşti?
- •Iu altul.
- •Ie Richemonte, re s-a întâmplat? întrebă el. Eva ce n-aş putea comunica Maiestăţii Voas-?amera Sa, răspunse cel întrebat, şte aici! zise Napoleon, poruncitor.
- •Iclinare. Inima lui Piichemonte bătea ne-
- •Vedem dacă vrea să se lase spânzurat, ă fac eu?
- •Isă, căci ce putea face el, de unul singur.
- •Ieşi repede dintre tufe şi alergă către ieşirea văgăunii.
- •Inventat-o? /estit-o numai ca să ne salvăm. Ei ne-au
- •3Ână atunci, caseta se poate duce dracului.
- •Ijungă la văgăuna cu pricina fără a ieva.
- •1. Căpitanul Gărzii imperiale ...... 5
I eu că vreau să-I curăţ hainele, u. Dar cal de unde iau? ta nu-I prea greu de găsit. Dar încă nu ştii nimic: Margot şi marna ei ă cu mine.
bună! exclamă vizitiul. . /
oarte necesar, e, mă rog?
tul vrea s-o căsătorească zilele astea cu eillac.
să-1 ia dracii'! Dar domnişoara Marcel n-o iici în ruptul capului. silită. Richemonte are ordinul împăratului
chiar că doamnele trebuie s-o şteargă, şi tea asta. Se pricep la călărit?
se pare că le-am auzit vorbind despre asta.
— Trebuie să merg la Luttich sau Namour.
— Atât de mult nu vor putea rezista cucoanele.
— Da, e cam departe.
— Nu-i numai asta. Şoseaua e ocupată de armată şi cele două „ordonanţe" vor fi recunoscute imediat că-s femei.
— Aş putea s-o iau pe drumuri ocolite, dar trebuie să mă grăbesc cât mai mult ca să ajung la timp la mareşalul Blucher.
— Ce-i de făcut? întrebă vizitiul, îngândurat. De, poate-mi vine vreun gând bun. Am la Gedinne un eu-mătru, care e un om minunat. Locuieşte singur-singurel la marginea pădurii, şi n-ai a te teme de vreo trădare.
— Doamnele ar putea poposi acolo?
— Da, în vizită ... ca nişte rude îndepărtate.
— De, ce să zic! E francez?
— E născut olandez şi nu-i prea are la inimă pe franţuzi.
— Dar să las femeile singure, într-un loc străin! Războiul s-ar putea întinde până acolo.
— Cu atât mai bine.
— Cum adică?
— Germanii vor învinge, iar dacă trupele lor vor
Acum e ora cinci. Nu ştiu cum călăresc ară de asta vom fi nevoiţi s-o luăm şi pe alnice. Trecem prin Sedan şi Bouillon, apoi tânga, prin munţi. Dumneata vei putea ieşi în şosea, ca s-ajungi repede unde trebuie
-a făcut! Cel mai important lucru este ca mne să fie cât mai departe de acest ticălos monte. Gedinne ăla e un loc izolat? poate de izolat. Cumătrul meu are o cămăşi acolo vor putea locui fără ca cineva să nţa lor. Acum mă duc s-o fac pe hoţul de ;ata ia scara şi du-te de-o vizitează pe dom-
ot!
ecă pe furiş. Greifenklau deschise capacul
re putea ajunge în odaia sa, coborî scara şi.
> şi afla în faţa uşii de la camera iubitei sale.
năbuşite, semn eă nici Margot şi nici mama
aseră încă. Deşi nu putea desluşi cuvintele,
că în odaie nu se afla nici o persoană străină.
aţa şi crăpă puţintel uşa.
acere! şopti el.
ăzu, chipul palid al fetei se împurpura iar
- Dacă bagă de seamă că am pus zăvorul, vor fi cu atât mai bănuitori, zise mama.
— Nu face nimic. înainte de a deschide ei, am dispărut de mult.
— Încotro? întrebă Margot.
— Pe acoperiş.
— Eşti la adăpost acolo?
— Pe deplin. Florian veghează asupra mea. Dar spune-mi, scumpo, cum îţi merge?
— Eram foarte slăbită, acum însă mă simt iar în puteri.
— Ai dureri?
— Nu, dar sunt foarte îngrijorată din pricina ta. Mă tem că vei fi prins.
— N-avea teamă! N-or să mă prindă.
— Sper şi eu. Vei rămâne aici până ce va trece primejdia.
— Din păcate, asta e cu neputinţă, Margot.
— De ce?
— Pentru că trebuie să plec chiar în noaptea asta. Mi se oferă posibilitatea de a face un mare serviciu prietenului nostru.
— Cărui orieten?
ole te vor pândi! Ce mult aş vrea să le
ie uşurel pe păr şi răspunse:
ice dacă ţi s-ar împlini această dorinţă,
să zici?
curajul să mă însoţeşti? turi de tine m-aş arunca şi în vâltoarea ir fi nevoie, aş şti să mă arăt destul de
dă-mi voie să-ţi spun că tocmai asta va
eşti? interveni doamna Richemonte. Crezi nevoite să părăsim ,ferma? orocire, da.
e ameninţată de o mare primejdie, din :ului. Probabil că ştii, mamă, că fiul dumi-devenit comandant al gărzii de aici? us-o chiar el însuşi.
stă calitate, a căpătat puteri nelimitate şi -l asculte necondiţionat. Iar împăratul i-a
la dispoziţie, pentru a te sili, într-un fel sau altul, la acest mariaj. Mâine căpitanul va pleca la Sedan ca să-1 informeze pe Reillac.
— Ocroteşte-mă, Hugof
— Te voi ocroti din toate puterile, Margot, Dar va trebui să părăsim ferma împreună.
— încă în noaptea asta?
— Da.
— Bine, atunci plecăm.
Doamna Richemonte se făcuse palidă ca varul.
— Să mai vedem! zise ea, şovăind. Nu mă îndoiesc deloc de adevărul celor spuse de dumneata, fiule, totuşi, ai auzit cu urechile dumitale?
— Da.
— Şi nu există nici un alt mijloc decât fuga?
— Eu, cel puţin, nu văd altul.
— Dar cum am putea evada? Suntem doar prizoniere păzite.
— Mai există şi altă ieşire din locuinţa aceasta.
— Şi trebuie să plec şi eu?
— Da.
— Şi unde o să ne duci? La Bliicher?
khemonte s:^ uită surprinsă la "el. ii dumitale? îţi arde de glume? cât se poate de serios. Va trebui să vă îm-:eşte, pentru că, mâine dimineaţă, îndată ►peri fuga voastră, vor fi căutate pretutin-ei.
