Добавил:
Upload Опубликованный материал нарушает ваши авторские права? Сообщите нам.
Вуз: Предмет: Файл:
19576505-Karl-May-Dragostea-Ulanului-1-Ultima-I...doc
Скачиваний:
1
Добавлен:
01.05.2025
Размер:
1 Мб
Скачать
☆

Ieşi repede dintre tufe şi alergă către ieşirea văgăunii.

— Caii au dispărut! murmură el.

Şi, bătându-se cu palma peste frunte, adăugă:

— Pe toţi dracii, Greifenklau rn-a tras iarăşi pe sfoară! Caseta e aici,, dar povestea cu diamantele a inventat-o numai ca să poată şterge putina cât mai discret

în şa, încăleca şi dânsul, apoi luă calul ei şi-1 duse pe un drum ocolit. înapoi spre

oarcem? întrebă ea, din ce în ce mai sur-

e să-i salvăm pe ceilalţi, răspunse el. Au

szeule sfinte! De unde poţi să ştii asta? a ghici pe cine am văzut adineaori, când despre caseta de război? ? întrebă ea înspăimântată, ele tău. Se afla în tufiş şi lângă el am mai zid, fără să-1 pot recunoaşte, însă. Au dat stră, s-au luat după noi şi ne-au spionat, ei taina noastră şi, cu siguranţă, ne-ar fi i, dacă n-aş fi inventat istoria cu diaman-

Inventat-o? /estit-o numai ca să ne salvăm. Ei ne-au

îndepărtăm, gândindu-se că vor pune stă-eastă comoară.

:eule! Mama! Hugo, ce-i de făcut? ie ce urmăritorii se află deja în văgăună,

El descăleca şi porni pe furiş spre colibă. Când se apropie îndeajuns, o zări pe doamna Richemonte la pământ, legată fedeleş; lângă ea zăcea Florian, de asemenea legat, şi amândoi erau-păziţi de trei soldaţi.

— Bieţii de ei! îşi zise dânsul. Dar nu-i pot cruţa Ajunse cu bine până la peretele colibei, care se afla în

partea opusă, şi scoase amândouă pistoalele. Le trase cu toată luarea-aminte piedica, dar zgomotul acesta nu scăpă urechilor obişnuite cu războiul ale francezilor.

— Cine-i acolo? întrebă unul din ei, venind repede după colţ.

în aceeaşi clipă, glontele lui Greifenklau îl nimeri în fruînte şi înainte ca ceilalţi doi să se poată folosi de arme, avură parte de aceeaşi soartă.

— Domnul locotenent! exclamă Florian, plin de bucurie.

— Oh, fiul. meu! oftă şi doamna Richemonte.

— Am avut noroc! râse Greifenklau, tăind legăturile prizonierilor. Mai sunt?

— Doar căpitanul şi Reillac, răspunse Florian.

— Atunci repede pe cai, înainte de a se întoarce ei. încâlecară cât ai clipi din ochi şi oorniră «i

ba căutăm aici?!

reba, ci fă ce fac eu! Trebuie să bătătorim Dar repede!

)tă calul spre locul în care fusese ascuns ii zări o baltă de sânge, ită! Sânge! Ce înseamnă asta? ărise de pe cal şi se apropie prevăzător: >rt! exclamă el.

i femei întoarseră capetele într-o parte, cu-e. Descăleca şi Greifenklau, care încă nu se întâmplase. Traseră cadavrul din" tufiş I cu faţa in sus. :! îl recunoscu Florian. 'illac! încuviinţă Greifenklau. să-1 cerceteze, apoi zise:

se poate de mort! înjunghiat în spate, până asornicul şi punga au dispărut. Ghiciţi cine

iarnă scoase un ţipăt de groază, îonte! continuă Greifenklau. îmi dau seama ^ntru care la ucis. Dar acum n-avem timp. . ne-ar putea nimeri oricând, pe la spate,

20. DUPĂ WATERLOO

în ziua de 14 iunie, puţin timp după cele povestite mai înainte, un tânăr călăreţ gonea în cea mai mare grabă pe drumul "care ducea de la Luttich la Narnour. Era îmbrăcat civil, dar câte un ofiţer prusac dintre cei care mişunau pe-acolo, îl saluta, respectuos, când îi trecea pe dinainte.

Odată ajuns, întrebă de cartierul mareşalului Blii-cher. I se arătă şi, acolo, se anunţă şi fu deîndată primit.

Cu toate că era înconjurat de câţiva ofiţeri superiori, Bliicher ieşi vesel în întâmpinarea noului venit.

' — Greifenklau, băiete! exclamă el. Ce naiba cauţi pe-aici?! M-ai căutat cumva la Luttich?

— Da, Excelenţă. încă nu aflasem că aţi mutat Cartierul general la Narnour.

beşti! Păi. în cazul ăsta. chiar că şi-a pier-linţile, ceea ce, în trecăt fie zis. nici nu-i ar atât de mare! Şi cui, mă rog, i-a spus?! y, Grouchy şi Drouet.

ştia sunt unul şi unul, pe care o să-i am cumva înrudit cu vreunul dintre dânşii, -şi vorbesc?!

Dnoarea aceasta, Excelenţă. Mi?! Prea eşti bine informat.-. . . pionat. -

na Jeannette.

unde ţi-ai dus logodnica? Bonaparte e tot

:celenţâ.

lai are de gând?!

rintre altele, să-mi fure iubita, Excelenţă!'

îat; se vede cât de colo!

;ste că i-a făcut Margotei o declaraţie de

iată regula..

bombe! în loc să-şi facă rost de o pereche pâslă şi de un sfârşit bun! Ia povesteşte!

iţă, povestirea tuturor acestor întâmplări

__ Nu. Cunosc şi motivul pentru care vă va ataca

întâi pe dumneavoastră, Excelenţă.

. __ Să auzim, băiatule:

__ Spunea că Excelenţa Voastră ia cu mului uşurinţă hotărâri pripite. în vreme ce Wellington stă de chibzuieşte lucrurile cu mai multă luare-aminte. Dacă l-ar ataca pe acesta, atunci mareşalul Blucher i-ar sări repede în ajutor . . .

— Asta e drept! O să vadă el pe draeu'!

— Dacă vă atacă, însă, pe dumneavoastră, Wellington ar putea sta pe gânduri, până ce prusacii vor fi bătuţi măr!

— Pe Dumnezeul meu, individul ăla nici nu e chiar atât de bun pe cât credeam. Are multă dreptate.

Greifenklau povesti apoi tot ce auzise la fermă şi mai târziu, în cursul călătoriei sale. în urma acestor rapoarte fură necesare măsuri imediate, care îi răpiră mareşalului tot timpul, astfel încât abia spre seară avu puţin răgaz pentru locotenent.

Atunci, fiecare îşi luă pipa, iar Greifenklau povesti întâmplările din ultimele zile. Blucher îl întrerupse adesea cu câte o înjurătură, o observaţie hazlie sau o întrebare, care-i dovedeau interesul. După ce locotenentul sfârşi, interlocutorul sau întrebă:

prilejul. Excelenţă, băiete! Şi ştii ce va trebui să faci, înainte

; să-mi spuneţi.

:e să lupţi ca să poţi păstra fata.

>nţâ!

bine! Ştiu ce vrei să spui. Numai că in

pui la adăpost fericirea, poţi face şi patriei

nţelegi la ce mă gândesc? „

eta de război?

rezi că Richemonte va încerca să pună mâna

mai repede cu putinţă?

acesta e nevoie să i-o luăm înainte. Dar

se află în ţara duşmană.

în curând al nostru.

Соседние файлы в предмете [НЕСОРТИРОВАННОЕ]