1 Păstrat credinţă Patriei, Sire, şi m-au

ebă Napoleon, repede. Ce vrei să zici cu

>a s-a logodit cu un ofiţer prusac.

âri în sus de pe scaun, ca împins de un

o greşeală, căpitane. Ai fost rău informat. e logodită cu un căpitan de marină din

chestia asta, habar n-am! larinar se numeşte Sainte-Marie şi e rudă acestei ferme, a n-am ştiut, Maiestate. L pentru că nu întreţii relaţii cu cele dou;.

Jespărţit de ele abia de scurt timp. Afară

Napoleon se apropie de căpitan:

— Eşti sigur că nu te înşeli?

— Foarte sigur.

Ah. au cutezat, aşadar, să mă inducă in eroare! Acest aşa-zis căpitan de marină nu e altul decât ofiţerul acela de husari, favoritul mareşalului Blticher! A venit încoace ca să spioneze . . . Trebuie făcut totul ca să fie prins! O să-1 spânzur! înaintea lui, însă, îşi aşteaptă altul rândul. Rămâi puţin în vestibul, căpitane! Trebuie să mă duc îndată la Drouet şi mă întorc repede înapoi.

Greifenklau auzise totul, cuvânt cu cuvânt. Se sperie. Chestia putea lua o întorsătură primejdioasă, şi se hotărî să-i prevină pe cei care-i erau dragi. Se duse în grabă la scara secretă şi coborî, sa vorbească cu Margot.

;ZIŢIE BIZARA

lecă de'ia Împărat, baroana alerga la ru-

ntâlni pe doamna Richemonte în faţa uşii

>oi în cameră.

speria. Marcul! spuse ea rănitei. Toc

împărat.

Iseamna nenorocire, zise doamna Riche-

ai mare decât este In realitate. împăratul a percheziţioneze ferma, şi să-1 găsească pe

seule sfinte, vor izbuti? jm greu. ascuns? e de toi de \ oi.

Da.

— Dumnezeule, atunci suntem trădate! Cum a aflat de domiciliul nostru?

— Printr-un funcţionar al băncii, de la care. doamna Richemonte îşi primeşte banii. Tocmai a fost la Napoleon, căruia i-a spus că logodnicul tău nu e un căpitan de marină franceză, ci un locotenent german.

— Suntem pierdute!

— Încă nu! I-a descris împăratului înfăţişarea mea., şi n-a trecut cu vederea nici cicatricea pe care o am pe obraz. Dar cu toate, acestea nu vi se wate face nimic. Trebuie să susţineţi doar că logodna cu mine a fost desfăcută si că am fost înlocuit prin căpitanul de Sainte-Marie.

— Asta e singura salvare! încuviinţă baroana.

— Oamenii mei îmi sunt cu toţii credincioşi. O să le dau de veste imediat şi, dacă vor fi chestionaţi, vor spune că domnul căpitan de Sainte-Marie a fost aici îii vizită.

— Atunci trebuie să daţi o descriere amănunţită a înfăţişării mele, spuse Greif'enklau.

Fireşte! Unde e împăratul?

— S-a dus la Drouet, cu siguranţă ca să grăbească percheziţionarea fermei.

je nu? împăratul a şi fost aici, fără să-si

e scrupule. în primul rând. vor presupune

apropierea logodnicei mele. şi vor scotoci,

i. peste tot.

chiar în cazul acesta nu e încă nimic pier-

camera dumiţale şi sună-1 pe Florian! Nu

ci decât să scoată scara, şi vei fi la adă-

:de! Aud paşi jos. ceea ce înseamnă că au

ările.

i alergă în odaia sa. şi sună. Florian se ivi

ineeşti? scara de colo! Pentru ce?

>n a aflat că nu sunt căpitanul de Şainte-husar prusac, şi a pus să se cerceteze casa.

or să vină şi încoace?

se.

Uunci o îndepărtăm deîndată.

le uşor?

buie decât sa scoatem două şuruburi.

>-ai s-o pui?

- Căpitanul Richemonte rămase în vremea asta în vestibulul care uâdea in odaia împăratului; Când acesta se întoarse, zise:

— Banaitul din pădure a fost judecat si e dus acum la spânzurătoare. A venit vremea să ne ocupăm de spionul neamţ. Percheziţia fermei a început. Dacă mai e aici, 0.-0 să ne scape. O să-1 recunoşti, căpitane?

— l'ârâ nici un dubiu. De altfel, se află pe aproape un al doilea, care-1 cunoaşte tot atât de bine ca şi mine.

— Cine e acesta?

— Baronul de Reillac.

— Aici la fermă?

— Nu, la Sedan.

— Atunci îl putem chema. Dar, ia spune-mi, cum s-au cunoscut sora dumiţale şi Greifenklau acela?

— Niaiestate, asia nu şiiu.

— Cine a dat încuviinţarea pentru logodnă?

— ivi ama mea vitregă.

— în pofida faptului că el e neamţ?

— Ea însăşi are sânge german în vine.

— Atunci trebuie să fim cu atât mai prudenţi. Nu Sr-a putut găsi nici un francez capabil sa cucerească inima

dumitale n-a vrut? ite, nu.

misterios lumină trăsăturile împăratului, timp cu privirea aţintită în gol, apoi în

a renunţat, între timp, la mâna surorii

Cierurile s-au întâmplat astfel: marna şi din Paris, Reillac m-a ajutat să le găsesc dispus să-şi abandoneze intenţiile. să recunoaştem că n-a ales tocmai rău. ar putea fi o podoaba a celor mai elegante îne. Am fost gata să-i netezesc drumul, ea

utinţă? exclamă Richemonte, profund con spingi o astfel de favoare? DacăMaiesta- binevoi să-mi încredinţeze mie sarcina de sunt încredinţat că voi birui încăpăţânare;)