2.3 Banii în economia de piaţă

2.3.1 Natura, geneza şi evoluţia banilor

Banii reprezintă o marfă spcială care, într-un îndelungat proces istoric, de dezvoltare a schimbului, s-a separat în mod constant de lumea mărfurilor pentru a îndeplini rolul de echivalent general şi de instrument general al schimbului.

Banii au apărut cu mult timp în urmă, din necesitatea facilitării schimbului, realizat iniţial sub formă de troc - schimbul direct dintre două bunuri.

în evoluţia istorică a banilor se disting trei etape importante:

1. perioada banilor-marfă - primele forme concrete de bani au fost anumite bunuri, animale,

blănuri, bucăţi de metal etc. Care aveau rol de:

• intermediar;

• etalon pentru măsurarea celorlalte bunuri;

b. perioada banilor monedă, treptat rolul de bani s-a restâns la metale preţioase (aur, argint) datorită

unor proprietăţi intrinseci:

• valoare mare într-un volum mic;

• sunt omogene şi perfect indivizibile;

c. perioada banilor de hârtie (fiduciari - bazaţi exclusiv pe încredere), aceşti bani nu mai au valoare

intrinsecă, valoarea rezultând doar din semnul valoric imprimat pe ei. Monedelor metalice li s-au adăugat bancnotele, semne băneşti emise de bănci care:

• certificau prezenţa aurului în păstrarea băncii;

• exprimau angajamentul băncii de a le preschimba, la cerere, în aur

(până la primul război mondial).

Dreptul de a emite bancnote a fost, treptat, restrâns şi rezervat unei singure bănci

- Banca de Emisiune sau Centrală. Dacă până la primul război mondial bancnotele circulau paralel cu monedele de aur şi argint, după această dată emisiunile de monede din metale preţioase au devenit excepţii, convertibilitatea bancotelor în aur şi argint restrângându-se treptat, ele devenind simple intrumente utilizate în tranzacţii economice.

Trăsăturile esenţiale care pun în evidenţă natura banilor din economiile de piaţă

contemporane sunt:

• banii reprezintă un instrument obiectiv-necesar, indispensabil pentru societate;

• banii reprezintă un instrument social al economiei de schimb, natura banilor nu depinde de corpul material al acestora ci de funcţiile sociale îndeplinite;

• raţiunea de a fi a banilor o constituie rolul lor de a facilita schimbul mărfurilor şi derularea normală a fluxurilor economice;

• realizarea rolului şi funcţiilor banilor are loc numai pe baza încrederii pe care o au faţă de instrumentul monetar posesorii efectivi sau potenţiali ai banilor;

• banii au caracter:

• nedeterminat - permit transformarea lor în orice marfă şi achitarea oricărei datorii;

• general - sunt acceptaţi în orice moment şi orice loc al unei comunicaţii monetare;

• imediat - permit reglarea instantanee şi definitivă a actelor de vânzare-cumpărare şi stingerea

unei datorii.

.3.2 Rolul şi funcţiile banilor în economia de piaţă

Rolul banilor în cadrul economiei de piaţă se concretizează în funcţiile pe care aceştia le îndeplinesc distingându- se astfel două mari direcţii:

1. Teoria clasică ce consideră că banii îndeplinesc următoarele funcţii:

• măsură a valorii;

• mijloc de circulaţie;

• mijloc de plată;

• mijloc de tezaurizare;

• bani universali.

2. Teoria contemporană care consideră că funcţiile banilor sunt următoarele:

• mijloc de schimb şi stimulare a activităţii economice;

• instrument al circulaţiei mărfurilor şi mijloc de comparaţie;

• de rezervă ca valoare, care se desfăşoară în timp şi îmbracă două aspecte:

* banii sunt instrument de economisire;

* banii permit realizarea valorilor viitoare;

• mijlocitor al schimburilor de mărfuri şi măsură a valorii cu două funcţii conexe:

* mijloc de tezaurizare,

• mijloc de plată.

Dacă în ceea ce priveşte rolul covârşitor al banilor în economia de piaţă, precum şi funcţiile pe care ei le îndeplinesc, diferitele şcoli şi teorii economice sunt de accord, că nu s-a ajuns încă la o definiţie larg acceptată a banilor, capabilă să surprindă sintetic esenţa şi semnificaţia acestora.

Astăzi banii sunt expresia generică pentru bancnote, monedă metalică, monedă scripturală şi alte

instrumente recunoscute ca monedă, existente în posesia agenţilor economici, având forme şi denumiri diferite de la o ţară Ia alta (dolar, liră, euro, leu, etc.) acceptate pentru schimburi şi plăţi într-un spaţiu economic dat. Ei sunt un simbol al avuţiei conferind putere economică deţinătorului lor.

Funcţiile banilor sunt în esenţă următoarele:

• mijloc de măsură a valorii (etalon de calcul) permit măsurarea şi compararea în timp şi spaţiu

a cheltuielilor şi rezultatelor. Moneda naţională reprezintă etalonul general de măsură pentru întreaga activitate economică, singurul mijloc capabil să comensureze şi să compare bunuri economice şi activităţi diferite din punct de vedere:

cantitativ, calitativ, structural.

• mijloc de circulaţie (de schimb) constă în aceea că moneda este mijlocitorul schimbului, banii

putând trece de la un deţinător la altul;

• mijloc de plată - orice obligaţie economică este evaluată în bani şi încetează prin achitarea

sumei corespunzătoare;

• mijloc de rezervă (de economisire) are la bază caracterul impersonal al monedei care poate fi folosită de oricine, pentru orice marfă şi în orice moment. Banii sunt lichiditate prin excelenţă, adică sunt acceptaţi în tranzacţii în condiţii de risc şi pierderi minime pentru deţinători;

• bani universali - reprezintă capacitatea banilor de a servi pentru circulaţie sau stingerea obligaţiilor pe plan internaţional.

Teoria economică contemporană a desprins o caracteristică importantă a banilor lichiditatea care constă în calitatea constantă pe care o au banii de a fi oricând convertibili în bunuri sau servicii şi de a da posibilitatea alegerii din partea posesorilor lor.

Concepte de bază - tema 2

Diviziune socială a muncii - procesul de separare, detaşare şi combinare a varietăţii activităţilor economice şi de statornicire a acestora, prin rolul pe care îl exercită; ca părţi integrante ale acţiunii sociale.

Diviziunea mondială a muncii - relaţiile stabilite între statele lumii în procesul dezvoltării producţiei şi comerţului internaţional, precum şi locul şi rolul fiecărui stat în parte în circuitul mondial al valorilor materiale.

Bilet de bancă - la început, constituia un înscris special dat de o bancă deponentului de lingouri sau monede de aur, prin care aceasta certifica existenţa aurului în depozitul său. în timp, biletul de bancă a început să mijlocească schimbul de mărfuri, fără a se mai recurge la aurul pe care-1 reprezintă. Mai târziu, statul şi-a instaurat monopolul în domeniul emiterii biletelor de bancă, ele începând să circule pe întreg teritoriul ţării, statul împuternicind banca centrală să îndeplinească funcţia de emitent de bilete de bancă. Astăzi, biletele de bancă nu mai sunt convertibile în aur.

Moneda reprezintă resursa macroeconomică la care se raportează toţi agenţii economici ai unui stat. Moneda face posibilă derularea tranzacţiilor căruia este transmisă averea averea de la o persoană la alta, de la un agent economic la altul. Atributele monedei sunt:

• acceptabilitate - pentru ca moneda să fie mijloc general de schimb, ea trebuie să fie acceptată de toate persoanele unui stat ca mijloc de plată;

• convertibilitate - moneda trebuie să fie folosită cu uşurinţă;

• divizibilitate - capacitatea monedei de a fi folosită la orice tip de tranzacţie;

• uniformitate - toate instrumentele acceptate ca mijloc de plată trebuie să posede aceleaşi calităţi şi

funcţii;

• greutatea falsificării - imposibilitatea reproducerii ei;

• stabilitatea valorii - menţinerea puterii de cumpărare o perioadă de timp cât mai mare.

Etalon - serveşte ca unitate de măsură sub diferite forme şi în diferite scopuri. Etalonul monetar este cantitatea de metal (aur, argint) corespunzătoare unei unităţi monetare.

Paritate - raportul de schimb dintre valorile a două monede care, teoretic, reflectă raportul dintre puterea lor de cumpărare în ţările respective.

Prodfactori- bunuri care servesc obţinerii satisfactorilor; factori de producţie (utilaje, instalaţii etc.).

Satisfactori - bunurile utilizate pentru consumul personal al membrilor societăţii, destinate satisfacerii nemijlocite a trebuinţelor (alimente, îmbrăcăminte etc.).

Intrinsec - ceea ce constituie partea lăuntrică, esenţială a unui lucru. Un bun are o valoare intrinsecă, adică prin el însuşi, nelegat de altceva.

Fixing - operaţiune de stabilire a cursurilor valutare sau a preţului aurului la bursă. O valută poate avea două cursuri:

• un curs oficial, stabilit de autoritatea monetară - Banca Centrală;

• un curs liber, stabilit pe piaţă, în funcţie de fluctuaţia cererii şi a ofertei pentru valuta respectivă. Tehnica de stabilire a cursului după metoda fixingului constă în determinarea punctului la care cererea şi oferta pentru o valută se egalizează sau se apropie cel mai mult.

3. AGENŢII ECONOMICI

3.1 Agenţii economici, fluxurile economice şi circuitul economic

3.1.1 Agenţii economici: concept şi tipologie

3.1.2 Fluxurile economice reale şi fluxurile monetare

3.1.3Circuitul economic

3.2 întreprinzătorul - principalul agent al economiei

3.2.1 Întreprinderea - tipologia întreprinderilor

3.2.2 Caracteristicile întreprinderii (firmei)

3.2.3 Întreprinzătorul

În toate procesele economice, agenţii economici implicaţi îndeplinesc roluri specifice indiferent dacă procesele economice sunt abordate la nivel microeconomic sau macroeconomic. înţelegerea condiţiilor de existenţă şi funcţionare a diferitelor categorii de agenţi economici stă la baza demersului cognitiv asumat de ştiinţa economică.

3.1 Agenţii economici, fluxurile economice şi circuitul economic

3.1.1 Agenţii economici: concept şi tipologie

Agentul economic poate fi definit ca fiind o persoană sau un grup de persoane fizice, juridice ce îndeplineşte funcţii şi roluri bine determinate în viaţa economică.

Cel mai utilizat criteriu ce stă la baza clasificării agenţilor economici şi delimitarea acestora este criteriul instituţional, important pentru evidenţierea fluxurilor reale şi monetare. în prezent, pe plan mondial, cea mai răspândită este

tipologia ce stă la baza sistemului de evidenţă statistică a conturilor naţionale, în cadrul ei distingându-se:

• Firmele - agentul agregat firme grupează toate unităţile instituţionale a căror funcţie constă în producerea de bunuri şi servicii (non-financiare) destinate pieţei, scopul principal fiind obţinerea de profit.

• Menajele - agentul agregat menaje (gospodării) reprezintă agentul economic care exprimă calitatea de

consumator de bunuri personale (satisfactori) veniturile menajelor provin din

remunerarea salariaţilor, din titluri de proprietate şi din transferurile efectuate

de celelalte sectoare.

• Instituţiile financiare şi de credit - acest agent agregat reuneşte unităţile instituţionale (private, publice,

mixte) a căror funcţie este de intermediar financiar între ceilalţi

agenţi economici, colectând, transformând şi redistribuind disponibilităţile financiare.

• Administraţiile publice şi private - acest agent agregat exercită funcţia de redistribuire a venitului şi avuţiei prin intermediul serviciilor non-marfare prestate iar veniturile realizate se constituie din vărsăminte obligatorii pe care le efectuează celelalte categorii de agenţi economici.

• Străinătatea („restul lumii”) - acest agent agregat desemnează celelalte economii naţionale şi unităţile lor autonome cu care agenţii economici naţionali intră în tranzacţii economice.