3.2.2 Caracteristicile întreprinderii (firmei)

Indiferent de tipul său firma se caracterizează prin următoarele trăsături:

1. Scopul fundamental este producerea de bunuri economice sau prestarea de servicii;

2. Pentru a răspunde acestui scop, firma trebuie să dispună de un patrimoniu, doar pe această

bază fiind posibilă asumarea riscului unei activităţi economice;

3. Firma combină factorii de producţie pentru realizarea unui bun sau serviciu;

4. Firma de tip capitalist produce în exclusivitate pentru piaţă, de aceea pulsul pieţei se reflectă în

activitatea ei. Deciziile acestora se bazează pe informaţii privind:

• cererea şi oferta celorlalţi producători;

• preţurile;

• indicii producţiei, salariilor, costului vieţii, ocupării forţei de muncă;

• investiţiile actuale şi de perspectivă.

5. Finalitatea firmei este maximizarea profitului, care reprezintă condiţia supravieţuirii şi dezvoltării firmei şi, indirect, condiţia prosperităţii sociale.

3.2.3 Întreprinzătorul

În condiţiile economiei de piaţă, activitatea întreprinderii este legată de întreprinzător sau manager - cel ce iniţiază o activitate economică, conduce întreprinderea în scopul realizării profitului.

Caracteristicile fundamentale ale întreprinzătorului sunt:

1. întreprinzătorul combină toate elementele producţiei, fiind responsabil de rezultatele obţinute şi repartizarea veniturilor;

2. pregătirea de a-şi asuma riscul;

3. exercită funcţia de autoritate;

4. întreprinzătorul este un inovator;

5. capacitatea managerială şi dorinţa de autonomie.

CONCEPTE DE BAZĂ - TEMA 3

Abilitatea întreprinzătorului - este considerată neofactor de producţie şi se caracterizează prin capacitatea agentului economic de a combina eficient şi de a se adapta rapid cerinţelor pieţei privind producerea de noi bunuri economice.

Menaj - tip de agent economic care defineşte gospodăria familială ca nivel al desfăşurării activităţii economice sau al consumului de bunuri.

Corporaţie - entitate legală, cu scop lucrative sau nelucrativ, distinctă de proprietarii săi, abilitată de stat sau de guvern şi caracterizată prin:

• răspundere limitată,

• transfer operativ al drepturilor de acţionar prin vânzarea acţiunilor,

• existenţă cu caracter continuu.

Corporaţiile sunt firme care domină în ţările puternic industrializate, având influenţe atât în economie, cât şi în politică şi viaţa social-culturală. El îşi desfăşoară activitatea în ţara de origine şi în exterior prin intermediul filialelor, reprezentanţelor

etc.

Tranzacţie - termen utilizat pentru a desemna un flux economic care oglindeşte crearea, schimbul, transferul sau consumarea unei valori economice. Tranzacţia presupune schimbarea dreptului de proprietate de la o persoană juridică la o persoană fizică sau între două persoane fizice asupra unui bun, a unui serviciu sau disponibilizarea de capital uman şi financiar.

Tranzacţiile de piaţă bilaterale - formă a tranzacţiilor de piaţă în cadrul cărora oricărei transmiteri a unui bun sau serviciu îi corespunde un contraserviciu concretizat într-un bun, serviciu sau într-o monedă.

Tranzacţiile de piaţă unilaterale - formă a tranzacţiilor de piaţă în care unui serviciu nu îi corespunde un contraserviciu, concretizându-se în:

1. transferuri curente - operaţii, efectuate sistematic (impozite, CAS-uri etc.);

2. transferuri de patrimoniu - operaţii concretizate în modificări patrimoniale ale agenţilor economici (moşteniri, donaţii etc.).

4. COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI ŞI OPŢIUNILE SALE RAŢIONALE

4.1 Tipologia bunurilor economice

4.1.2 Trăsăturile şi clasificarea bunurilor economice

4.2 Alegerea consumatorului raţional

4.2.1 Consumul public şi consumul privat individual

4.2.2 Utilizarea - aprecierea cardinală şi ordinală a utilităţii

4.1 Tipologia bunurilor economice

Finalitatea activităţii economice este satisfacerea nevoilor de consum care, se realizează prin consumul de bunuri.

Prin bun este desemnat orice element real capabil să satisfacă o nevoie, indiferent de forma lui de existenţă, de natura nevoii satisfăcute, de modul cum este procurat de consumator.

4.1.1 Trăsăturile şi clasificarea bunurilor economice

O caracteristică esenţială a bunurilor o reprezintă diversitatea acestora, care implica clasificarea lor. Din punct de vedere al analizei economice, clasificarea principală a bunurilor constă în:

• bunuri libere - reprezintă toate elementele realităţii, indiferent de loc şi timp, care sunt nelimitate (abundente) în raport cu nevoile umane (ex.: lumină solară, aer, apă etc.);

• bunuri economice - a căror caracteristică definitorie este raritatea, adică insuficienţa lor în raport cu nevoile.

Diversitatea bunurilor economice permite clasificarea acestora în funcţie de următoarele criterii:

1. După destinaţia acestora bunurile economice se împart în:

a.satisfactori-bunuri de consum;

b. prodfactori - bunuri pentru producţie.

2. După forma de existenţă bunurile economice se împart în:

• corporale - sau bunuri materiale, care, după gradul de prelucrare se clasifică în:

• bunuri primare - desprinse direct din natură;

• bunuri intermediare - se află în diferite faze de prelucrare;

• bunuri finale - care pot fi consumate.

• incorporale sau bunuri imateriale care se consumă concomitent cu producerea lor (ex.: brevete, licenţe, programe de calculator etc.)

3. După modul în care circulă de la producător la consumator se împart în:

• marfare - sau bunurile comerciale;

• nonmarfare - bunurile noncomerciale.

4. După caracteristicile consumatorului în modul de consumare, bunurile economice se clasifică în:

• private - de care beneficiază în cantităţi diferite un individ, o familie, o întreprindere;

• publice - de care pot beneficia toţi membrii societăţii.

5. Din punct de vedere juridic, bunurile economice se clasifică în:

• bunuri imobiliare - (terenuri, clădiri, diverse construcţii etc.);

• bunuri mobiliare (hârtii de valoare, poliţe de asigurări, bijuterii etc.)

6. După capacitatea de a se combina şi substitui în cadrul procesului de consum, bunurile economice se clasifică în:

• complementare - bunurile utilizate împreună pentru a satisface o anumită nevoie;

• substituibile - bunurile diferite care pot satisface aceeaşi nexo\e.4.2 Alegerea consumului raţional