2. Modelul circuitului economic de bază

Schema prezentată reflectă, într-o formă sintetică, circuitul economic, sau cum mai este denumit, fluxul circular al activităţii economice, ca expresie a raporturilor generate de tranzacţiile ce au loc între cele două categorii dc agenţi economici: firmele şi menajele. în acest model se face abstracţie de sectorul public şi de restul lumii. De asemenea, nu se iau în consideraţie şi tranzacţiile din interiorul agentului economic şi se presupune că lol ce este produc de firme este integral consumat de către menaje (în acest caz profitul firmeor se interpretează drepl un venit al menajelor sub formă de dividende, stimulare materială, care de asemenea, se consumă integral, făcând în acelaşi timp abstracţie de procesul de reproducţie lărgită a întreprinderii).

Din schema fluxului circular al activităţii economice reiese că menajele şi firmele participă atât pe pieţele factorilor de producţie, cât şi pe piaţa bunurilor de consum, îndeplinind simultan rolul de cumpărători şi de vânzători. Astfel, pe piaţa factorilor de producţie întreprinderile se află în poziţa cumpărătorului, iar menajele apar ca ofertanţi, vânzându-şi serviciile lor firmelor producătoare. Pe piaţa bunurilor şi serviciilor aceste roluri se inversează.

Inelul interior reflectă faptul că fluxurile de bunuri de consum şi cele de servicii ale factorilor de producţie, denumite fluxuri reale, reprezintă esenţa circuitului cconomic. Iii arată că menajele pun la dispoziţia firmelor servicii ale factorilor de producţie muncă, pământ, capilal, iar acestea tlin urmă furnizează menajelor bunurile de cârc ;m nevoie. Factorii de producţie reprezintă intrările în circuitul economic, iar utilizarea lor în activitatea economică de către întreprinderi se concretizează în bunuri şi servicii (ieşirile).

Inelul exterior reflectă aceleaşi tranzacţii bilaterale dintre două sectoare pe baza fluxurilor monetare - de venituri şi cheltuieli, fluxurile reale de bunuri şi servicii ale factorilor sunt asociate alternativ eu fluxurile de venituri şi fluxurile de cheltuieli. Astfel, plata serviciilor factorilor de producţie reprezintă venituri pentru menaje şi cheltuieli pentru firme, iar cheltuielile menajelor pentru cumpărarea de bunuri de consum reprezintă încasări pentru firme.

3. Modelul circuitului economic luând în consideraţie guvernul şi sectorul extern

în analiza fluxului circular al activităţii economice s-a făcut abstracţie de formarea patrimoniului. Pentru dezvoltarea acestei probleme, este cazul de făcut distincţie dintre flux şi stoc. Fluxul, despre care am vorbit până acum reprezintă cantitatea de bunuri, monedă etc. care au fost produse, tranzacţionate într-o anumită perioadă de timp (o zi, o lună, un an). Cu alte cuvinte, fluxul reprezintă viteza sau intensitatea de producţie a bunurilor sau de tranzacţie a unor cantităţi de bunuri sau de monedă. Spre deosebire de flux, stocul reprezintă cantitatea de bunuri economice sau monedă înregistrate într-un anuimit moment de timp. Astfel, patrimoniul economiei naţionale, capitalul întreprinderii, stocul de rezerve valutare etc. estimate într- un anumit moment de timp dat (de regulă 1 ianuarie) reprezintă stocuri.

O importanţă deosebită în circuitul economic îl au fluxurile monetare. Moneda reprezintă acel “lichid” pentru o economie naţională care o face să funcţioneze, asigurând circulaţia celorlalte fluxuri economice. De aceea, moneda, în sistemul economic nu poate să staţioneze. Ea trebuie să circule permanent îndeplinind funcţiile sale de mijloc de circulaţie, de plată şi de măsură a valorii. Prin intermediul monedei şi a fluxurilor monetare - veniturile şi cheltuielile - se apreciază starea economiei naţionale, volumul producţiei reale, nivelul consumului etc..

Intr-o economie există o legătură directă dintre fluxurile şi stocurile economice. Modificarea unora provoacă modificările altora. Totodată, există şi situaţii când modificările unor fluxuri economice au loc independent de modificările stocurilor. Astfel, creşterea masei monetare (ca stoc)nu va conduce numaidecât la creşterea (luxurilor de venituri ale populaţiei, dacă în marea majoritate cantitatea de monedă se află în buzunarele indivizilor sau în depozitele bancare. Pe de altă parte, fluxurile de venituri ale populaţiei pot creşte şi în condiţiile unei mase monetare constante, dacă viteza de circulaţie a banilor va creşte (banii magnetici). De asemenea o corelaţie strânsă poate exista şi între fluxuile reale şi cele monetare. Nu întotdeauna creşterea intensităţii fluxurilor monetare (venituri şi cheltuieli) va afecta creşterea intensităţii fluxurilor reale. De aceea, în macroeconomie o importanţă deosebită are distincţia dintre indicatorii reali şi cei nominali.

După cum am mai precizat, în analiza circuitului economic s-a făcut iniţial abstracţie de formarea patrimoniului. în realitate, menajele nu utilizează integral veniturile pentru bunurile de consum, o parte a acestor bunuri Iiind economisite. Economiilor băneşti le corespunde partea din producţie care nu este destinată menajelor ci lărgirii procesului de producţie prin intermediul investiţiilor. Fluxurile V-C=I şi V-C=l.i îşi găsesc reflectarea în modificarea patrimoniului de bunuri de investiţii existent la începutul perioadei şi care conduce la sporirea potenţialului al economiei naţionale. Relaţia dintre procesul de economisire şi cel de investiţie joacă un rol esenţial în teoria economică, în care egalitatea dintre economii şi investiţii K^; I este considerată drept una din identităţile fundamentale macroeconomice.

Operaţiile şi tranzacţiile care iau naştere în procesele de mobilizare, transferare şi redistribuire a disponibilităţilor financiare nu se realizează în mod direct între agenţii economici. Aceste tranzacţii sunt mijlocite de sectorul financiar-bancar, a cărui funcţie este de intermediar financiar între ceilalţi agenţi economici (Instituţiile linanciar-bancare sunt, de regulă, băncile, fundaţiile bursele de valori etc.). Menajele economisesc o parte din venituri cu scopul de a le depune în anumite active din sectorul financiar-bancar în schimbul unei recompense concretizate în rata dobânzii. Firmele dorind să-şi lărgească activitatea economică, împrumută din sectorul financiar-bancar resursele necesare în schimbul unei anumite plăţi suplimentare -rata dobânzii. Comportamentul economic raţional presupune că tot ce se economiseşte în economie se transferă în mod automat in investiţii (esenţa identitatăţii fundamentale economice).

Privind mai atent investiţiile, observăm că ele se compun din două componente distincte: investiţiile în capitalul fix - acele investiţii care contribuie nemijlocit la creşterea potenţialului economic, şi investiţiile în stocuri - reprezintă creşterea stocurilor de materie primă destinate producţiei şi a bunurilor nerealizate. Atât investiţiile în capitalul llx, cât şi cele în stocuri reprezintă o importanţă deosebită pentru funcţionarea normală a economiei naţionale. în anumite perioade de expansiune economică când cererea de bunuri excesive conduc la micșorarea stocurilor, investiţiile în stocuri sunt negative. Din contra, în perioadele de recesiune şi criză economică, cînd cererea de bunuri este în descreştere investiţiile în stocuri suni po/itive şi au o tendinţă de o oniric Invesliţiile în stocuri pot fi dorite sau nedorile. Anume investiţiile nedorite în stocuri reprezintă acel indice care arată dacă economia se află in echilibru sau nu, şi, conform acestui semnal firmele își orientează strategia lor de de perspectivă. Investiţiile în stocuri vor li sludialc mai detaliat pe parcursul mliei’iilui cms de macroeconomie. O importanţă deosebită ele o au in analiza echilibrului macroeconomiei.

In desfășurarea activităţii în economia de piaţă intervin şi administraţiile publice, care, în calitate de agent economie exercită în principal funcţia de redistribuire a veniturilor. Sectorul public intră în relaţii cu alţi agenţi economici prin intermediul a trei fluxuri. Impozitele şi taxele ca intrări şi transtcrurilc sociale şi achizițiile guvernamentale şi transferurile sociale ca ieşiri. Atât cheltuielile căt şi veniturile administraţiilor sunt reflectate in bugetul de stat. In cazul că bugetul de stat este echilibrat atunci veniturile şi cheltuielile administraţiei se egalează, ceea ce se întâmplă destul de rar. In realitate bugetul de stat de cele mai dese ori dezechilibrat: fie deficitar,fie excedentar. Pentru lichidarea deficitului bugetar administraţiile, prin intermediul pieţelor financiare împrumută de la menaje resursele necesare (prin obligaţiunile de stat). Din contra, excedentul bugetar poate fi destinat fie pentru investiţiile firmelor fie pentru acordarea unor împrumuturi în exterior. Astfel administraţiile au relaţii cu toţi agenţii economici prin intermediul tuturor pieţelor. Dezechilibrele bugetului dc stat acţionează asupra echilibrului macroeconomic, de aceea ele sunt reflectate in identitatea macroeconomică dc bază în felul următor:

Consumul + Investiţiile m+ Achiziţiile guvernamentale = Consumul + Economiile + Impozitele nete unde: Impozitele nete - Impozitele brute - Transferurile sociale.

În desfăşurarea activităţilor din economie se realizează, de regulă şi tranzacţii economice cu străinătatea. Implicarea exteriorului ca agent economic în derularea tranzacţiilor şi fluxurilor economice, pune în evidenţă tabloul unei economii deschise. Tranzacţiile tipice cu străinătatea sunt exportul şi importul. Pe lângă fluxurile de import şi export economia naţinală poate avea relaţii cu străinătatea şi prin intermediul pieţelor financiare, prin care se inregistrează fluxurile de capital.