3. Raportul dintre pnb real şi pnb nominal

PNB nominal măsoară valoarea producţiei într-o anumită perioadă de timp la preţurile curente. PNB real măsoară variaţia producţiei fizice din economie, evaluând toate bunurile produse în două perioade de timp diferite la aceleaşi preţuri constante.

Raportul dintre PNB nominal şi PNB real se determină prin intermediul deflatorului PNB:

Deflatorul PNB = PNBreal/PNBnominal.

4. Unele probleme deosebite ale evaluării pnb real

Datele referitoare la PNB sunt utilizate ca o măsură nu numai pentru a determina cât de mult s-a produs, dar şi pentru a evolua bunăstarea rezidenţilor unei ţări. Dar informaţiile despre PNB nu sunt nici pe departe măsuri ale producţiei şi ale bunăstării. In evaluarea PNB există în special trei probleme majore:

• unele producţii sunt inexacte, deoarece nu sunt comercializate pe piaţă. De exemplu, serviciile guvernamentale, munca casnică etc.

• este dificil să se ia în considerare, în mod corect, îmbunătăţirea calităţii produselor. Cazul computerelor când calitatea a crescut iar preţul a scăzut.

• unele activităţi înregistrate ca părţi componente ale PNB real, reprezintă, de fapt, un consum de resurse pentru prevenirea sau stoparea unor aspecte negative, cum ar fi criminalitatea sau ameninţarea securităţii naţionale.

5. Pnb real ca măsura a bunăstării populaţiei

într-adevăr, PNB poate fi considerat ca o măsură a bunăstării populaţiei. Insă în această interpretare pot apare unele convenţionalităţi. în primul rând, în evaluarea bunăstării populaţiei se ia PNB real. în al doilea rând, se ia PNB real pe cap de locuitor. în al treilea rând, în contextul concepţiei dezvoltării umane durabile PNB real pe cap de locuitor reprezintă doar un aspect al bunăstării populaţiei, pe lângă alţi indicatori sociali. De aceea PNB nu trebuie fetişizat în evaluarea bunăstării populaţiei.

5. Alţi indicatori macroeconomici

a) Produsul naţional net (PNN)

În procesul de producere a PNB are loc o depreciere, o cheltuială a capitalului existent a cărei valoare este concretizată în amortizarea capitalului. Prin urmare PNB nu poate reflecta creşterea netă a volumului de producţie. Pentru acest scop se utilizează Produsul Naţional Net (PNN). PNN se determină prin scăderea din PNB amortizarea stocului de capital existent pe parcursul perioadei respective. Prin urmare, PNN este o măsură mai precisă de apreciere a desfăşurării activităţilor economice în decursul unei perioade de timp:

PNN = PNB -A.

b)Venitul naţional (VN)

Spre deosebire de PNB care măsoară valoarea producţiei finale la preţurile pieţei într-o perioadă de timp, Venitul Naţional (VN) măsoară valoarea aceluiaş volum de producţie la costul factorilor de producţie. Prin urmare, la calcularea VN se ia în evidenţă totalitatea veniturilor primite de către menaje în urma prestării serviciilor factorilor de producţie aflaţi în posesia lor. Spre deosebire de PNB VN nu va include în sine amortizarea şi impozitele indirecte:

VN = PNB - A - Tind = PNN - Tind

c)Venitul personal (VP)

Venitul Personal (VP) reprezintă totalitatea veniturilor menajelor indiferent de provenienţa lor. Prin urmare, spre deosebire de VN, VP include în sine şi transferurile sociale acordate de stat grupurilor social- vulnerabile ale populaţiei. In afară de aceasta VP nu va include în sine partea de profit rămas la întreprindere pentru mărirea stocului fizic de capital.

VP = VN + Transferuri - Venituri reţinute = PNB -A - Tind - Venituri reţinute + Transferuri

d)Venitul personal disponibil (VPD)

Venitul personal disponibil reprezintă totalitatea veniturilor disponibile pentru cheltuieli sau economii aparţinând agenţilor dintr-o economie. Prin urmare, pentru a trece de la PNB la VPD, trebuie făcute următoarele ajustări:

• guvernul intervine în mod evident în două direcţii: colectarea taxelor şi realizarea plăţilor de transfer. Plăţile de transfer sunt acele piăţi care nu reprezintă compensaţii pentru o activitate productivă curentă. Taxele reduc, iar plăţile de transfer măresc veniturile persoanelor fizice;

• sectorul afacerilor generează alte comlicaţii: Firmele nu distribuie întregul lor venit către indivizi. Câştigurile reţinute de firme scad ponderea veniturilor individuale în PNB. La rândul lor, firmele efectuează plăţi de transfer către persoanele fizice, astfel mărind venitul lor în raport cu PNB;

• Nu întregul PNB revine sub formă de venit indivizilor, deoarece o parte a producţiei trebuie păstrată pentru menţinerea capacităţii productive a economiei. Crearea PNB provoacă uzura stocului de capital. Deprecierea sau uzura e măsura acelei părţi de PNB destinată menţinerii capacităţii de producţie a unei economii.

VPD= VP —T = PNB - A- Tind - Venituri reţinute + Tranferuri - T

Tema : Cererea agregată şi oferta agregată

1. Cererea agregată şi componentele ei.

2. Oferta agregată în perioada de lungă şi scurtă durată.

3. Echilibrul dintre cererea agregată şi oferta agregată

4. Cererea agregată şi componentele ei.

Cererea agregată (globală) reprezintă ansamblul cerinţelor solvabile de bunuri şi servicii produse intr- o economie, intr-o perioadă de timp şi la un nivel mediu general al preţurilor acestora. Cererea agregată un model macroeconomic sub formă de curbă care indică relaţia funcţională dintre volumul producţiei naţionale reale pe care consumatorii, guvernul şi firmele doresc şi sunt în stare să-l cumpere la un anumit nivel al preţurilor. Cererea agregată este un indicator agregat ce însumează în sine cererile individuale ale agenţilor economici din economia naţională. Spre deosebire de cererea individuală a unui bun, cererea agregată este un indicator macroeconomic care se înregistrează numai la nivelul economiei naţionale şi include în sine totalitatea cheltuielilor planificate de către agenţii economici din cadrul acestei economii determinate de comportamentele economice respective.

Componentele cererii agregate:

• Consumul individual - cheltuieli pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii, efectuate de către populaţie (menajele)(Ci);

• Investiţiile - venituri alocate şi cheltuite de întreprinderi pentru investiţiile brute(I);

• Achiziţiile guvernamentale - achiziţiile guvernamentale de bunuri de consum şi bunuri investiţionale, pe seama veniturilor bugetare(G);

• Exportul net cheltuielile agenţilor economici străini (in valută) pentru a importa dintr-o anumită ţară, respectiv pentru a plăti exporturile acelei ţări(Xn).

Mărimea cererii agregate este influenţată de nivelul general al preţurilor, care este o medie ponderată a preţurilor tuturor bunurilor materiale şi serviciilor produse intr-o economie.. De asemenea, creşterea nivelului general al preţurilor dintr-o economie va conduce spre o scumpire a bunurilor şi serviciilor produse pe plan intern, comparativ cu cele străine. Ca urmare, consumatorii interni vor avea tendinţa să cumpere mai puţine bunuri economice autohtone, ele fiind relativ mai scumpe faţă de cele străine, cu efecte asupra creşterii importurilor şi scăderii exporturilor de astfel de bunuri. Creşterea nivelului general al preţurilor afectează şi volumul investiţiilor, întrucât dacă presupunem că investiţiile se fac din împrumuturi, creşterea acestui nivel va determina şi mărirea ratei medii a dobânzii, scumpindu-se astfel creditul, cu efecte asupra descurajării investiţiilor, adică a scăderii cererii pentru bunuri de capital. Totodată, sporirea nivelului general al preţurilor va avea ca rezultat şi reducerea cheltuielilor guvernamentale pentru achiziţionarea de bunuri de consum şi bunuri investiţionale.

Ca=Ci+I+G+Xnet

1. Consumul individual - Pentru consumul individual orice creştere a nivelului preţurilor (considerând că ceilalţi factori nu se modifică ),conduce la o micşorare a puterii de cumpărare a banilor , astfel că se va putea cumpăra o cantitate mai mică de bunuri şi servicii cu un venit nominal dat, adică va avea loc o reducere a cererii agregate. Din contră, dacă nivelul preţurilor scade, puterea de cumpărare a veniturilor totale ale menajelor va creşte. Această creştere şi scădere a puterii de cumpărare a veniturilor menajelor se răsfrânge indispensabil asupra consumului lor - parte componentă a cererii agregate. Acţionează aşa-numitul efect de bogăţie care determină relaţia inversă dintre creşterea nivelului preţurilor şi descreşterea volumului cererii agregate.

2. Investiţiile - Modificarea nivelului preţurilor influenţează şi volumul investiţiilor. Creşterea nivelului preţurilor conduce şi la creşterea ratei (nominale) a dobânzii, iar la rândul ei, creşterea ratei dobânzii conduce la scăderea volumului de investiţii. Tot acest factor face să crească şi preţul păstrării stocurilor de mărfuri. Are Ioc efectul ratei dobânzii. Efectul ratei dobânzii micşorează cererea de investiţii ca parte componentă a cererii agregate odată cu creşterea nivelului preţurilor, prin urmare, micşorează şi cererea agregată. Deci şi pentru această componentă se observă relaţia inversă dintre creşterea nivelului preţurilor şi descreşterea volumului cererii agregate.

3. Achiziţiile guvernamentale - De regulă, achiziţiile guvernamentale sunt exprimate în valoare nominală şi pentru fiecare din este rezervat un articol din legea bugetului. In acest caz, dacă preţurile cresc, achiziţiile guvernamentale reale vor scade. Deci, şi pentru achiziţiile guvernamentale ca parte componentă a cererii agregate este valabilă relaţia inversă dintre nivelul preţurilor şi volumul cererii agregate.

4. Exportul net - De asemenea, creşterea nivelului general al preţurilor dintr-o economie va conduce spre o scumpire a bunurilor şi serviciilor produse pe plan intern, comparativ cu cele străine. Ca urmare, consumatorii interni vor avea tendinţa să cumpere mai puţine bunuri economice autohtone, ele fiind relativ mai scumpe faţă de cele străine, cu efecte asupra creşterii importurilor şi scăderii exporturilor de astfel de bunuri. Prin urmare creşterea preţurilor conduce la o reducere a exportului net care, la rândul lui, conduce la descreşterea cererii agregate. Efectul dat se numeşte efectul achiziţiilor de import care de asemenea determină caracterul descrescând al curbei cererii agregate.

Relaţia existentă între nivelul cererii agregate şi nivelul preţurilor se exprimă cu ajutorul funcţiei cererii agregate, care se reprezintă prin următorul grafic.

Curba cererii agregate

Curba cererii agregate este o funcţie descrescătoare şi se înscrie pe o pantă de la stânga la dreapta. Funcţia cererii agregate exprimă mărimea totală a cheltuielilor planificate de agenţii economici a fi efectuate Ia diferite niveluri ale pretrurilor, în condiţiile în care influenţa celorlalţi factori rămîne constantă.

Oferta agregată

Oferta agregată reprezintă relaţia funcţională dintre cantitatea de mărfuri şi servicii, pe care le oferă agenţii economici pe piaţă şi nivelul preţurilor.

Oferta agregată reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor oferite pe piaţa naţională de către toţi agenţii economici.

Spre deosebire de cererea agregată, interpretarea ofertei agregate în teoria economică nu este univocă. La cel mai general nivel există două tipuri de interpretare a ofertei agregate: interpretarea clasică, ce corespunde unei perioade de lungă durată interpretarea keynesistă, ce corespunde unei perioade de scurtă durată.

Teoria ofertei agregate în perioada de lungă durată se bazează pe funcţia de producţie, şi depinde de stocul de capital existent în economie, disponibilitatea resurselor umane şi nivelul dezvoltării tehnologice. Se consideră că aceste variabile într-o perioadă de lungă durată sunt constante. Prin urmare, oferta agregată într- o perioadă de lungă durată nu depinde de variaţia preţurilor şi reprezintă o linie verticală. Această linie verticală reprezintă oferta agregată în condiţiile ocupării depline. In aceste condiţii orice modificări ale cererii agregate vor influenţa numai nivelul de preţurilor, nivelul de producţie reală, rămânând neschimbat.

Curba ofertei agregate în perioada de lungă durată - modelul clasic.

Producţia Y* este la nivelul corespunzător unei utilizări depline a forţei de muncă, este constantă indiferent de nivelil preţurilor care variază PI, P2, Pn.

Menţinerea nivelului ocupării depline a forţei de muncă se va face prin oscilarea salariilor, deci şi a preţului mărfurilor. După cum sa mai menţionat în acest caz pe piaţa muncii există o ocupare deplină a forţei de muncă agenţii economici pot obţine forţa de muncă dacă oferă salarii mai mari, respectiv vor creşte şi preţurile mărfurilor.

Oferta agregată în perioada de scurtă durată este determinată de rigiditatea preţurilor. Prin urmare curba ofertei agregate într-o perioadă de scurtă durată este reprezentată de o linie orizontală. In aceste condiţii orice modificare a cererii agregate va deplasa punctul de echilibru economic de-a lungul ofertei agregate şi va conduce la variaţia volumului de producţie reală, nivelul preţurilor rămânând neschimbat. Acest model se mai numeşte condiţia de subutilizare a forţei de muncă.

Curba ofertei agregate în perioada de scurtă durată - modelul keynesian.

La un anumit nivel al preţurilor P*, firmele vor produce orice cantitate de bunuri cerută Yl, Y2, Yn. Aceasta înseamnă că există şomaj şi că agenţii economici pot obţine forţa de muncă oferind salarii obişnuite, lucru ce va face ca, indiferent de nivelul producţiei, preţurile medii să rămînă aceleaşi. In aceste condiţii firmele vor produce atît cât cere piaţa, la preţurile existente în practica economică curba ofertei agregate va avea o poziţie ce va oscila între modelul keynesian şi modelul clasic.

Curba ofertei agregate

Curba ofertei agregate pune în evidenţă cantitatea de bunuri pe care producătorii sunt dispuşi să o ofere, într-o anumită periodă de timp, la diferite niveluri de preţuri. Forma curbei arată că dacă preţurile bunurilor cresc, producătorii vor aduce mai multe bunuri pe piaţă şi invers. Creşterea preţului influenţează profitul şi producătorii sunt motivaţi să producă mai mult şi să ofere spre vînzare mai mult. Intre ofertă şi preţ există o relaţie directă în sensul că oferta creşte pe măsură ce sporeşte preţul (celelalte condiţii rămînînd neschimbate). în cazul cînd preţurile rămîn relativ constante pe o perioadă de timp oferta agregată este influienţată de următorii factori preţul resurselor de producţie;

a)tehnologiile noi;

b)taxele şi subsidiile;

c)condiţiile naturale

d)condiţiile social-politice.