7. Cererea

7.1 Cererea şi factorii care o influenţează

Nevoile sociale existente la un moment dat se manifestă pe piaţă sub forma cererii de bunuri şi servicii dar nu trebuie confundate nevoile umane cu cererea, deoarece cererea reflectă acele nevoi care se pot satisface prin intermediul pieţei.

Cererea poate fi definită ca fiind cantitatea totală dintr-o marfă la care aspiră o persoană, care poate fi achiziţionată într-o anumită perioadă de timp, la un preţ unitar dat.

Prin cerere se satisface partea principală a nevoii de consum, bunurile şi serviciile procuirându-se prin intermediul pieţei, astfel încât, cererea este condiţionată:

• pe de o parte de veniturile băneşti ale agenţilor economici şi populaţiei;

• iar pe de altă parte de evoluţia preţurilor.

Cererea de bunuri şi servicii reprezintă cantitatea dintr-o anumită marfă pe care consumatorii sunt dispuşi să o cumpere la un anumit preţ unitar, considerat ca maxim într-un interval de timp, considerând calitatea mărfii ca fiind dată şi acceptată de cumpărători.

In funcţie de cine exprimă cererea, aceasta poate fi:

• individuală - cererea manifestată din partea unui individ, întreprindere sau instituţie pentru un anumit produs sau serviciu;

• agregată (totală):

• însumarea tuturor cererilor individuale de pe piața unui produs sau serviciu într-o anumită perioadă;

• ansamblul cheltuielilor realizate în cadrul unei economii naționale pentru procurarea de bunuri și servicii.

Legea generală a cererii reprezintă raportul de condiţionare dintre schimbarea preţului unitar al unui bun şi modificarea cantităţii cerute:

1. când preţul unui bun scade, cantitatea cerută pentru acel bun creşte; b) când preţul unui bun creşte, cantitatea cerută din acel bun scade. Factorii care stau la baza explicării legii generale a cererii sunt:

1. De natură economică:

• veniturile consumatorilor - între evoluţia veniturilor băneşti ale consumatorilor şi a cererii există o relaţie directă: când veniturile cresc cererea sporeşte, iar când acestea scad cererea se diminuează;

• modificarea preţurilor altor bunuri economice care pot fi:

• substituibile - adică două produse satisfac nevoi similare. Dacă preţul la unul dintre produse creşte are loc sporirea cererii la bunul substituibil;

• complementare - sunt bunurile consumate împreună (benzină-maşină, televizor-energie electrică), iar creşterea preţului la unul din produse diminuează consumul la ambele produse.

2. De natură extraeconomică:

• numărul de cumpărători - când numărul cumpărătorilor pe piaţa unui bun economic creşte, cererea totală la bunul respectiv creşte - este o relaţie pozitivă;

• preferinţele cumpărătorilor pentru un anumit bun - influenţează direct evoluţia cererii, dacă vor creşte preferinţele cumpărătorilor pentru un bun economic, cererea totală pentru acel produs va creşte;

• previziunea privind evoluţia preţurilor şi a veniturilor - dacă se prevede o creştere a preţului unui anumit bun, cererea prezentă pentru bunul respectiv va creşzte şi se reduce dacă se prevede o scădere a preţului;

• utilitatea economică - între gradul de utilitate al unui bun economic şi mărimea cererii este o relaţie directă;

• factorii psihologici şi sociali - un rol important avându-1: relcama, moda, mass-media etc., care influenţează opţiunile individului manifestându-se astfel cererea stimulată.