- •I.I.S.P. Universitatea “perspectiva-int” Anul de studii 2012-2013 Specialitatea: Business şi administrare Subiectele pentru examenul de licenţă: Economix (Microeconomic, Macroeconomie)
- •Microeconomie
- •1.1 Economia faptică şi economia teoretică
- •Obiect de studiu propriu;
- •Metodă de cercetare proprie;
- •Sistem propriu de categorii şi legi economice
- •1.2 Obiectul, metoda şi rolul formativ al Economiei
- •Metoda economiei
- •1.3 Nevoile umane şi resursele economice
- •1.4 Economia şi raţionalitatea economică. Structurile economiei
- •2. Economia de piaţă contemporană
- •2.1 Forme de organizare şi funcţionare a economiei
- •2.1.1.Economia naturală
- •2.1.2 Economia de schimb
- •2.1.3Economia de comandă
- •2.2 Trăsăturile fundamentale ale economiei de piaţă
- •2.2.1 Definirea şi trăsăturile economiei de piaţă
- •2.2.2 Proprietatea în economia de piaţă; libera iniţiativă
- •2.2.3Modele şi tipuri ale economiei de piaţă
- •2.3 Banii în economia de piaţă
- •2.3.1 Natura, geneza şi evoluţia banilor
- •3.1.2 Fluxurile economice reale şi fluxurile monetare
- •3.1.3.Circuitul economic
- •3.2.2 Caracteristicile întreprinderii (firmei)
- •3.2.3 Întreprinzătorul
- •Consumul public şi consumul privat individual
- •5.1.1 Caracterizarea generală a factorilor de producţie
- •5.1.2 Neofactorii de producţie
- •5.2 Utilizarea factorilor de producție
- •5.2.1 Combinarea şi substituirea factorilor de producţie
- •5.3 Eficienţa utilizării factorilor de producţie
- •5.3.1 Eficienţa economică - formele eficienţei economice
- •1. Rentabilitatea - capacitatea unei activităţi economice de a aduce profit.
- •2. Productivitatea reprezintă rodnicia sau randamentul cu care sunt utilizaţi factorii de producţie.
- •5.3.2 Productivitatea muncii
- •5.3.3 Căi de creştere a eficienţei economice
- •6. Costurile de producţie
- •6.1 Conţinutul costului de producţie
- •6.2Mărimea şi tipologia costurilor
- •1. Costul global (total) reprezintă ansamblul costurilor corespunzătoare unui volum de producţie dat, şi este format din:
- •3. Costul marginal:
- •Influenţarea nivelului rentabilităţii (profitului);
- •6.3 Comportamentul întreprinzătorului şi reducerea costului de producţie
- •7. Cererea
- •7.1 Cererea şi factorii care o influenţează
- •De natură economică:
- •De natură extraeconomică:
- •7.2 Elasticitatea cererii şi importanţa ei
- •Importanţa şi factorii care determină elasticitatea cererii.
- •8. Oferta
- •8.1 Funcţia ofertei
- •8.2 Elasticitatea ofertei. Importanţa cunoaşterii ofertei şi elasticităţii ei
- •Concepte de bază - tema 8
- •9. Tipuri de pieţe şi mecanismele de formare a preţului
- •9.1 Concurenţa - conţinut şi funcţii
- •Imperfectă - apare în situaţia în care fie producătorii fie cumpărătorii sunt în număr mic, ceea ce reduce posibilitatea satisfacerii intereselor lor.
- •9.2Piața, mecanismele şi legităţile ei
- •9.2.1 Piaţa: conţinut şi funcţii
- •Veniturile şi comportamentul consumatorului;
- •9.3 Piaţa cu concurenţă perfectă şi formarea preţului de echilibru
- •9.4 Piaţa cu concurenţă imperfectă şi mecanismulformării preţului
- •Informarea agenţilor economici privind situaţia pieţei este deficitară;
- •9.4.1 Piaţa cu concurenţă monopolistică
- •9.4.2 Piața cu concurență de monopol
- •9.4.3 Piața cu concurență de oligopol
- •Diversificarea produselor, activităților, a mărcilor și submărcilor de fabricație.
- •9.5 Implicarea statului în formarea prețului
- •Infracţiuni economice în lupta de concurenţă:
- •10. Remunerarea factorilor de producţie
- •10.1 Salariul
- •10.2 Profitul
- •10.4 Renta
- •11.2Situaţii de eşec al pieţelor
- •1. Externalităţile reprezintă situaţiile în care preţurile pieţei nu reflectă unele dintre costurile sau beneficiile asociate producţiei sau consumului.
- •Bunurile publice
- •Monopolul
- •Introducerea de taxe şi impozite care să aducă costurile private la nivelul celor sociale;
- •Costul social şi costul privat;
- •Beneficiul social şi beeficiul privat.
- •3.Politici macroeconomice
- •2. Modelul circuitului economic de bază
- •3. Modelul circuitului economic luând în consideraţie guvernul şi sectorul extern
- •4. Ecilibrul macroeconomic, introducere în problemă
- •1. Ciclicitatea - trăsătură a evoluţiei activităţii economice
- •3. Crizele economice - concept, evoluţie, cauzele.
- •4. Politici economice anticiclice
- •Indicatorii macroeconomici principali - concept, rolul
- •1. Structura generală a sistemului conturilor naţionale
- •Venitul naţional (vn).
- •3. Produsul inter Brut şi Produsul Naţional Net
- •4. Metode de calcul a indicatorilor macroeconomici
- •Raportul dintre pnb real şi pnb nominal
- •Unele probleme deosebite ale evaluării pnb real
- •Pnb real ca măsura a bunăstării populaţiei
- •5. Alţi indicatori macroeconomici
- •2. Echilibrul dintre cererea agregată şi oferta agregată
- •Tema: piaţa monetară
- •Tema: piaţa capitalului
- •2. Consumul - noţiuni generale, tupurile.Relaţia dintre venit şi consum.
Microeconomie
1. ECONOMIA ŞI ŞTIINŢA ECONOMICĂ. METODA DE CUNOAŞTERE ÎN ŞTIINŢA ECONOMICĂ
1.1. Economia faptică şi economia teoretică
1.2. Obiectul, metoda şi rolul formativ al Economiei
1.3. Nevoile umane şi resursele economice
1.4.Economia şi raţionalitatea în economie. Structurile economiei
1.1 Economia faptică şi economia teoretică
Cuvântul „economie” are un dublu înţeles, iar pentru o mai bună percepţie trebuie făcută distincţia dintre cele două dimensiuni ale economiei, Economia teoretică şi Economia faptică, care sunt esenţialmente diferite.
Economia faptică, reală se prezintă ca:
- un ansamblu de activităţi şi procese economice de producţie, de repartiţie, de schimb şi de consum;
- o masă de bunuri şi servicii economice rezultate din activităţile şi procesele respective; o - - totalitate de participanţi la organizarea şi desfăşurarea activităţilor şi proceselor producătoare de
bunuri şi servicii;
- un sistem integrat de relaţii sociale ce au loc între subiecţii economici.
De aici, desprindem concluzia că economia ca practică socială este un microunivers, în centrul căruia stă omul cu nevoile sale, un sistem global format din mai multe subsisteme, între care se detaşează ca importanţă:
- omul, în dubla sa ipostază: de producător - agent economic
şi consumator;
- unităţile economice, în care se integrează şi lucrează oamenii;
- bunurile şi serviciile economice;
- faptele şi respectiv operaţiunile economice;
relaţiile interumane de cooperare, de întrajutorare şi de comunicare. Economia reală a evoluat în ritmuri, proporţii şi coordonate diferite de la o
epocă la alta, astfel încât atunci când omul devine liber, în dublul sens: economic, deposedat de mijloacele de producţie, şi juridic eliberat de orice norme care-i limitau mişcarea şi îl împiedicau să-şi vândă forţa de muncă oricui pe un timp determinat, economia reală devine ceea ce este şi astăzi:
- o economie de piaţă liber concurenţială;
- o economie puternic marcată de diviziunea socială a muncii şi de diviziunea manufacturieră, de fabrică;
- o economie în care munca fizică a omului este înlocuită de munca maşinilor; o economie în care statul îşi face simţită prezenţa atât în calitate de element al suprastructurii cât şi de agent economic;
- o economie cu randamente şi eficienţă crescânde;
- o economie fondată pe profit, câştig, bunăstare materială şi spirituală.
Economia faptică, reală este baza apariţiei şi existenţei economiei teoretice, care este rezultatul observării şi cercetării sistematice şi permanente, efectuate de specialişti, şi despre care se poate vorbi, în mod înddreptăţit, după ce economia teoretică devine ştiinţă de sine stătătoare. Apariţia economiei teoretice ca ştiinţă se datorează clasicilor englezi Adam Smith şi David Ricardo, care sunt consideraţi adevăraţii părinţi ai economiei politice ca ştiinţă.
Ca exponenţi ai capitalismului matur şi ai burgheziei industriale în continuă ascensiune, ei au rămas partizanii ordinii naturale şi ai liber schimbismului, incluszând în sfera muncii producătoare de bunuri şi venit net toate ramurile şi pe primul loc industria manufacturieră, înţelegând şi explicând relaţiile de determinare dintre diviziunea manufacturieră, productivitatea muncii şi avuţia naţională. Smith şi Ricardo fundamentează ştiinţific comerţul exterior prin teoria costurilor absolute şi comparative (relative). Prin ei, ECONOMIA devine ştiinţă în adevăratul sens al cuvântului, întrunind cele trei condiţii de bază pentru a fi socotită ca atare:
